Cuvântul și paza Domnului
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Slăvit să fie Domnul căci El a avut milă și de mine - și în cele mai lungi vremuri din toată viața mea, Cuvântul Sfânt mi-a fost un însoțitor nedespărțit și îngerii Domnului mi-au fost niște paznici bucuroși. Ce fericite au fost pentru mine aceste vremuri. Și ce binecuvântate au fost aceste drumuri, însoțit de El și păzit de ei.
2 - Ce bine a fost când Cuvântul Domnului cu dragoste L-am întrebat, L-am ascultat și L-am urmat oriunde m-a chemat. Sau m-a trimis.
Când m-a mustrat dacă nu L-am îndepărtat nici nu I-am pus pe gură palma vinovată.
3 - Ce bine a fost când Cuvântul Domnului m-a lovit peste păcat, iar eu nu m-am ridicat împotriva Lui.
Când mi-a străpuns adânc inima pentru a îndepărta din ea microbul îndărătniciei, al nepăsării și al trufiei, iar eu nu m-am ridicat cu vrăjmașă împotrivire să nu-L ascult.
4 - Atunci și El mi-a devenit tot mai bun prieten și tot mai dulce mângâietor.
Prin flăcări a fost cu mine, și m-a scos din ele având ochii inimii nespus mai pătrunzători decât îi aveam mai înainte,
din valuri m-a scos cu o înțelegere mai limpede și mai înaltă
și nu mai doresc să Se coboare El la mine, ci doresc să mă sui mereu, eu spre El.
5 - Nu mă mai interesează nimic din tot ce-mi spune lumea,
dar prețuiesc din tot sufletul meu tot ce-mi grăiește Cuvântul Cel Sfânt.
Nici nu mă tem de nici un drum pe care mă cheamă El, fiindcă simt ce puternici sunt îngerii cărora Împăratul meu le-a poruncit să mă însoțească păzindu-mă prin toate cele ce le voi avea de întâmpinat.
6 - Tatăl Însuși a voit ca Solia Sa trimisă lumii să fie desăvârșită și în fond și în formă.
Și în miez și în coajă.
Și în conținutul ei lăuntric și în înfățișarea ei dinafară.
Nimic din ce a făcut Dumnezeu nu este decât așa.
O, dacă și ceea ce facem noi ar fi la fel!
7 - Mulți dintre cei ce zic că sunt slujitori ai Domnului Isus, - spun despre Jertfa Lui, dar nu vorbesc și nu trăiesc ca unii care au căpătat răscumpărarea sufletului lor prin această Jertfă. Spun despre viața cu Hristos, dar în glasul lor nu se simte puternic fiorul încredințării personale despre aceasta.
8 - Ce tristă și ce slabă este rugăciunea acelui suflet care nu este încredințat de puternica prezență a lui Dumnezeu în fața sa și a sa în fața lui Dumnezeu în tot timpul acestei rugăciuni.
9 - Mulți cred că numai credința este îndeajuns pentru mântuire, fără a mai socoti de nici un preț însemnat în aceasta și faptele. E adevărat că este scris: Credința i-a fost socotită ca neprihănire... dar o credință de prețul acesta este neapărat însoțită de fapte, fiindcă ele au făcut-o să fie așa.
10 - Mulți își cheltuiesc toată puterea lor în a predica despre iubire cu buzele, în a cânta despre ea cu instrumentele și în a scrie despre ea cu condeiul... Iar când trebuie să o împlinească cu fapta lor - nu mai au putere, fiindcă toată câtă o aveau - era aceea pe care o cheltuiseră, cu buzele, cu instrumentele, cu condeiul lor.
11 - Mulți cred că este de-ajuns ca să mergi la biserică, la adunare, la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Dar cum trebuie să se stea acolo, cum trebuie să fie ascultarea, purtarea, îmbrăcămintea, atitudinea lor tot timpul stării acolo în fața Domnului și a Cuvântului Său, - la acestea nici nu gândesc.
Ce mare amăgire! Ce zadarnică osteneală! Ce grozavă pagubă!
12 - Mulți cred că este de-ajuns să prețuiască miezul și că pot disprețui coaja, fără să gândească deloc la marea înțelepciune a lui Dumnezeu care le-a făcut pe amândouă și că fiecăruia El i-a dat un mare rost. Într-un fruct sănătos, miezul nu este fără coajă și nici coaja fără miez. Una nu poate trăi fără cealaltă.
Așa este și credința fără fapte.
13 - Nu este de-ajuns numai conținutul fără formă, după cum nici forma fără conținut. Forma adeverește conținutul, iar conținutul dă valoarea formei.
Numai înțelesul duhovnicesc, fără cel material nu-i de-ajuns. După cum nici înțelesul material fără cel duhovnicesc...
Sufletul cel nevăzut, nu poate lucra fără trup, după cum și trupul este mort fără sufletul său.
14 - Nimeni nu poate tăgădui că Viul Cuvânt al lui Dumnezeu, este cuprins în Cartea Bibliei. Nimeni nu poate spune că acest Cuvânt viu și duhovnicesc este hârtie, carton, cerneală și pânză, cum este Cartea Bibliei. Dar orice noțiune abstractă are una și concretă. Orice înțeles nevăzut are și unul văzut. Cuvântul lui Dumnezeu nu-i Cartea Bibliei, dar este în ea. Nimeni nu le poate despărți pe El de ea.
15 - Cu adevărul Crucii este la fel. Înțelesul duhovnicesc al Crucii este Jertfa Răscumpărătoare a Domnului Isus. Dar înțelesul acesta se materializează în forma ei văzută, după cum Cuvântul Cel nevăzut, este în Biblia văzută. Nimeni nu poate despărți aceste două jumătăți ale aceluiași întreg.
Oricine le desparte disprețuind pe una, păcătuiește împotriva amândurora.
16 - Noi când eram neîntorși la Dumnezeu aveam o cruce fără Hristos - abia când ne-am predat Domnului, hotărându-ne pentru El, am ajuns să avem nu o cruce goală ca până atunci, ci o Cruce cu Hristos. Crucea adevărată are pe Hristos - după cum și Hristosul adevărat are Cruce.
17 - Nici Crucea fără Hristos n-are nici un folos în viața unui om, nici Hristos fără Cruce n-are nici un folos în viața unei biserici.
18 - Cei care cinstesc un Hristos fără cruce fac exact aceeași greșeală ca și cei care cinstesc o cruce fără Hristos.
19 - Voia Domnului este ca noi să facem Binele, dar nu oricum ci să facem Binele bine iar nu rău.
Nu-i de-ajuns ca scopul să fie bun, ci trebuie și realizarea lui să fie făcută bine, adică cinstit, frumos, corect și la timp.
20 - Numai pe acel suflet care prețuiește cu toată puterea și dorește să înfăptuiască în toată curăția dragostei sale voia lui Dumnezeu, - numai pe acela Puterea lui Dumnezeu îl păzește și dragostea Lui îl ascultă. Domnul Isus a zis: Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi Cuvintele Mele, - cereți orice și veți primi.
Rămâi în noi Isuse Doamne și ajută-ne să rămânem și noi în Tine, pentru ca astfel să fim fericiți și noi cu Tine. Și Tu cu noi.
Amin.