Cuvântul te judecă
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu pe care nu L-am ascultat, este plânsul nostru, căci El ne însoţeşte tot drumul vieţii.
Cu Cuvântul lui Dumnezeu trebuie ori să ne împăcăm zilnic, ori să ne luptăm zilnic.
La sfârşitul fiecărei zile sau nopţi, El Se duce împreună cu ziua noastră sau cu noaptea noastră, ca să ne laude dacă L-am împlinit sau ca să ne învinuiască dacă nu L-am ascultat.
După cum este scris: Cuvântul pe care l-aţi auzit, acela vă va judeca.
2 - Fiecare cuvânt al nostru, este la fel pârâşul nostru.
Mai putem noi să vorbim orice şi oricui, când ştim că fiecare cuvânt al nostru este scris şi înregistrat, - şi el merge înainte la judecată?
Nu ştim noi oare că este scris: din cuvintele tale vei fi scos fără de vină şi din cuvintele tale vei fi osândit?
3 - Tot aşa ne va judeca Cuvântul lui Dumnezeu pe care L-am spus, dar nu L-am împlinit. L-am spus numai pentru alţii - dar nu şi pentru noi.
Ne va judeca pentru că nu L-am crezut, deşi L-am spus. Fiindcă dacă L-am fi crezut, atunci L-am fi şi împlinit cu fapta şi cu adevărul, nu numai cu limba şi cu buzele.
4 - Ne va judeca şi cuvântul nostru, fiecare cuvânt al nostru pe care îl spunem, aducându-ne ori laudele Domnului şi Mântuitorului nostru când El va sta pe Tronul cel Mare şi Alb, ori osândirea Lui, - după felul cum cuvântul nostru a fost pentru adevăr sau împotriva adevărului. Pentru Dumnezeu, sau împotriva Lui.
Ne va judeca şi tăcerea noastră, fiindcă şi prin ea noi putem să ne unim cu dreptatea sau cu nedreptatea. Putem apăra sau osândi nevinovăţia. Putem arăta sau ascunde adevărul.
5 - Dacă putem să ne ridicăm în faţa altora şi să vorbim ore întregi, fără să spunem până la urmă nimic
vorbele noastre sunt frunze fără rod,
pleavă fără grâu
şi zgură fără aur.
Astfel de vorbe vor fi nişte judecători neînduplecaţi pentru noi, fiindcă timpul pe care alţii l-au pierdut din vina noastră este o pierdere de neînlocuit.
6 - Cine pune sub literele versetelor Domnului, gândurile sale omeneşti şi în locul Cuvintelor lui Hristos răstălmăcirile sale,
acela este un stricător al adevărului şi un călcător al Cuvântului lui Dumnezeu.
Un astfel de vinovat este oricine nu rămâne smerit în ascultarea învăţăturii de la început. Şi sincer în umblarea cu fraţii dintâi.
Legământul dintâi este singurul legământ adevărat. În afară de acesta oricare altul este o minciună.
7 - Să nu putem vorbi orice.
Nici să putem umbla oricum.
şi să umblăm numai în dragostea şi părtăşia frăţească.
Plini de un sfânt cutremur, să nu uităm niciodată că fiecare gând, fiecare cuvânt şi fiecare faptă, ne vor fi trecute prin faţa Judecăţii Dumnezeieşti.
8 - Felul cum asculţi, are cea mai mare însemnătate în tot ce auzi.
Dacă asculţi atent, - vei auzi adevărul.
Dacă asculţi distrat, vei auzi nimicuri.
Dacă asculţi rău, vei auzi minciuni.
Dacă asculţi vrăjmaş, - vei auzi satanic.
9 - Oricât de curată ar fi inima unui vorbitor,
oricât de cinstite gândurile lui,
oricât de sinceră i-ar fi inima
şi oricât de bogat, de înţelept şi de cald i-ar fi cuvântul,
- dacă mintea celor care îl aud este întunecată,
şi dacă inima lor care judecă cuvântul este rea
- urechile lor nu vor înţelege decât ceea ce se poate interpreta rău. Şi inima nu va primi decât ceea ce se poate judeca vrăjmaş.
10 - Oricât de puţin ar putea spune cineva din multul adevăr
şi oricât de slab ar fi un vorbitor al Cuvântului Sfânt,
- sufletul bun şi smerit, care ascultă cu un gând curat va înţelege totdeauna îndeajuns, pentru a şti şi a face Voia lui Dumnezeu.
Totul depinde de felul cum asculţi ceea ce auzi!
11 - Primejdia obişnuinţei cu neascultarea, ori cu uşurătatea şi cu amânarea, - este mare, este adeseori mortală
aceasta te va duce să dispreţuieşti pe cel ce vorbeşte
te va face să auzi rău şi sucit
şi să înţelegi tocmai pe dos ceea ce ai auzit.
Iar aceasta este o sinucidere a sufletului.
12 - Dacă vrei să nu-ţi pierzi în zadar timpul ascultării unei vorbiri, caută să fii atent la tot ce se spune.
Atunci vei înţelege nu numai sunetul cuvintelor, ci şi duhul lor. Vei afla nu numai înţelesul vorbelor ci mai ales al gândului ascuns sub vorbe.
Şi acela este adevărul.
13 - Numai când cunoşti adevărul dintr-un cuvânt sau dintr-un om atunci ascultarea lui te va învăţa sau te va trezi
te va apropia - sau te va îndepărta
te va uni pe veci cu duhul şi cu scopul celui care vorbeşte,
- sau te va depărta pe veci de el.
14 - Dacă ai în tine Duhul Adevărului şi dacă te însufleţeşte scopul Lui, atunci vorbeşte totdeauna în aşa fel încât acei care te aud să nu fie ispitiţi să înţeleagă altceva
sau să nu fie în stare a înţelege nimic.
Dă-ţi toate silinţele ca atunci când vorbeşti să spui totul clar, cinstit, curajos, convins şi cald
ca să fii înţeles aşa!
15 - Pregăteşte-te bine totdeauna de a vorbi.
Nu te ridica să vorbeşti, dacă nu ai nimic precis şi însemnat de spus.
E păcat de timpul tău. Şi mai ales de al ascultătorilor.
16 - Obişnuieşte-te să vorbeşti numai atâta vreme cât ai ceva precis şi important de spus... Apoi taci
şi lasă cuvântul pe care l-ai spus, să lucreze mai departe în inimile celor care l-au auzit.
17 - Până când n-ai spus ceea ce se cuvenea să spui, nu tăcea!
Feţele ascultătorilor îţi arată când trebuie să taci. După ele vei vedea limpede cât de puţin sau de mult ai spus. Învaţă să le înţelegi şi să le asculţi.
Măsura exactă ţi-o dă lumina lui Dumnezeu din tine, dar şi feţele ascultătorilor din adunare sau biserică.
Numai mândria sau îndărătnicia ta, să nu te împiedice a le asculta pe aceste două, când îţi vor spune: ajunge!
18 - În timpul vorbirii tale, ascultă mereu la Hristos, la Duhul şi la Glasul Lui care îţi vorbeşte
şi gândeşte-te din când în când la sufletele care te ascultă
priveşte să fii atent tot timpul la starea celor ce te aud.
Atunci vei şti limpede cât să vorbeşti şi când să taci.
Iar când ştii, fă aşa.
Atunci totdeauna vei avea şi ce să spui cu folos
şi cine să te asculte cu plăcere.
19 - Ascultătorule al Cuvântului Sfânt, ia seama bine la felul cum asculţi la cel ce-ţi vorbeşte.
Să nu suceşti nici gândul vorbitorului şi nici înţelesul cuvântului său
ca nu cumva să spui ce n-a spus vorbitorul
şi să scoţi ce n-a înţeles Cuvântul
făcându-te stricător al adevărului
şi judecător al dragostei.
20 - Dacă nu înţelegi nimic, e rău
dar dacă înţelegi rău ceea ce este spus bine, aceasta este de o mie de ori mai rău.
Şi dacă este mare răspunderea celui care vorbeşte pentru ce vorbeşte, atunci este tot aşa de mare şi răspunderea celor ce ascultă pentru felul cum ascultă.
O Duhule al Adevărului, ajută-ne să vorbim bine
să ascultăm bine
şi să împlinim bine.
Amin.