Marea şi ultima biruinţă
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Marea şi ultima biruinţă va fi a Domnului şi Împăratului nostru Isus Hristos.
Pot să se fălească şi să se îngâmfe acum toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu,
pot să se laude şi să râdă acum toţi cei necredincioşi,
pot să se urzească acum împotriva Domnului Hristos, tot felul de planuri nimicitoare, pot să se facă tot felul de legi, să se ia orice fel de măsuri - la vremea Lui, tot El va birui.
Nimic pe lumea asta nu va putea nici opri şi nici întârzia nici măcar cu o clipă venirea biruinţei lui Isus Biruitorul.
2 - Lumea şi mai-marii ei, pot acum să batjocorească Numele Domnului şi Dumnezeului nostru,
să-I interzică credinţa Sa,
să-i dispreţuiască Cuvântul Său şi înştiinţările Lui,
pot să-I ardă Cărţile Sale şi să facă tot ce le este îngăduit împotriva lui Hristos şi împotriva alor Lui
- vine Clipa, vine Ziua, vine Veşnicia Biruinţei Lui, pe care nici o putere de nicăieri nu o va putea nici împiedica şi nici ocoli.
Fie siguri de asta, toţi vrăjmaşii şi toţi prietenii Lui.
3 - Vine Clipa, vine Ziua, vine Veşnicia lui Hristos Biruitorul şi a Biruinţei Lui.
În acea clipeală de ochi, toţi cei potrivnici vor fi zdrobiţi.
Toate urzelile împotriva Lui, vor fi spulberate
ca fumul într-un vârtej se vor risipi
şi ca ceara într-un foc puternic vor fi topiţi, - întocmai cum le-a fost profeţit.
Fie siguri de asta cei ce sunt acum sus, - şi cei ce sunt jos.
4 - În locul tuturor idolilor şi ideologiilor omeneşti va fi înălţat numai Hristos, Împăratul şi Biruitorul Veşnic.
În locul tuturor sistemelor şi filozofiilor mincinoase omeneşti, - va fi înălţată numai Evanghelia Lui, Calea Lui, Ordinea Lui, - singurele fericite şi adevărate.
Şi în locul tuturor numelor omului, va fi înălţat pe vecii vecilor numai Numele Lui, Singurul vrednic de toată cinstea şi slava (Ioan 3, 14).
5 - Vine Veşnicia când în locul tuturor laudelor lumeşti, vor răsuna în toată întinderea Spaţiilor şi a Veacurilor, numai laudele Domnului Isus.
Atunci orice ochi Îl va vedea
şi orice loc va fi plin de cunoştinţa Lui, ca fundul mărilor de apele lor.
Dar atunci nu se vor bucura decât acei care cred acum acest adevăr. Şi cei ce devin acum cetăţeni ai Împărăţiei Sale,
toţi ceilalţi nu vor avea loc Acolo.
6 - Când va veni Ziua Marelui Biruitor şi când se va întemeia pe veci Împărăţia Lui,
- atunci vor veni de la Răsărit şi de la Apus,
de la Miază-Noapte şi Miază-Zi
adică de pe amândouă dimensiunile Crucii, Verticală şi Orizontală şi se vor închina cu toţii şi pe totdeauna numai Domnului Dumnezeului nostru, al nostru cei ce suferim astăzi alături de El.
7 - Atunci toţi închinătorii idolilor şi ai oamenilor, se vor lepăda cu cea mai mare scârbă şi grabă, de toţi domnii şi împăraţii lor din trecut, de cei care pe-o clipă şi-au pus o înşelătoare speranţă şi o minţită încredere,
- şi vor veni cu pocăinţă, cu durere, cu ruşine, cu cutremur şi cu speranţă spre bunătatea şi spre Puterea lui Hristos,
8 - Vine Ziua când toţi cei de pe pământ, Îl vor recunoaşte pe Isus Biruitorul Singurul Împărat şi Singurul Domn Veşnic.
Atunci toţi vor vedea şi vor şti că de la Început, că de dinainte de Început, - era El Singurul Cuvânt, Singura Lumină, Singura Existenţă
şi-L vor binecuvânta pe Hristos în veci, - după cum este scris.
9 - Nu Satana se va bucura la sfârşit - ci Hristos.
Nu va fi a lui Satana ultima biruinţă, ci a lui Isus.
Nu Satana va reuşi să piardă lumea, - ci Hristos o va mântui,
pentru că nu Satana a făcut-o. Nici el a răscumpărat-o.
Ci Hristos. A Lui este şi a Lui va fi slava biruinţei, acum şi în veci.
10 - Nu voia celui rău se va împlini şi nu răul va triumfa.
Nici nu se va bucura diavolul de zădărnicirea planului lui Dumnezeu.
Nici nu va reuşi mamona să nimicească Lucrarea Jertfei Fiului lui Dumnezeu.
Nici duhurile minciunii nu vor putea pierde moştenirea Duhului Sfânt, înşelând şi nimicind sufletele oamenilor,
- ci voia Tatălui Ceresc se va împlini
şi Lucrarea Fiului Său va rămâne pe veci
şi moştenirea Duhului Sfânt se va întemeia pe totdeauna. Căci diavolul este un învins, anticristul este un blestemat, iar duhurile mincinoase vor fi spulberate şi nimicite pe vecie,
în clipa arătării Marelui Biruitor Isus Hristos, Domnul şi Împăratul nostru.
11 - Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos, pentru aceea a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire asupra tuturor lucrurilor,
şi de aceea S-a suit de-a Dreapta Tronului Măririi, ca să atragă la Sine pe toţi oamenii.
Şi pentru aceasta a fost înălţat mai presus de ceruri, ca să fie înălţat mai presus de orice domnie şi stăpânire din ceruri şi de pe pământ,
- după cum este scris mai dinainte.
12 - Hristos va fi înălţat şi pe pământ, mai presus de şarpele şi de toţi înălţaţii şi înălţimile şarpelui.
Dar înălţarea lui Hristos se va face prin dragoste şi nu prin teroare.
Prin adorare şi nu prin silnicie.
De bunăvoie şi nu prin forţă
şi pe vecii vecilor, nu doar pentru o clipă, cum a fost a şarpelui.
13 - Orice vorbire şi cuvânt al Domnului Isus, arată limpede ceva. Numeşte clar un adevăr. Descopere limpede o realitate.
Orice îndrumare a Domnului, deschide o uşă, croieşte o cale, arată o ieşire dintr-o încurcătură sau dintr-o întunecime, - din care nimeni nu vedea şi nu putea aduce nici o salvare.
Ferice de oricine aleargă la El.
14 - Nimic din ceea ce arată sau vorbeşte Cuvântul lui Hristos, nu este numai o umplutură. Sau numai pentru o trecere a timpului.
Ci totul este de cea mai mare însemnătate şi de cea mai mare nevoie. Pentru fiecare în parte. Şi pentru toţi împreună.
15 - Dacă Mântuitorul ar fi spus mai puţin decât a spus, - ar mai fi rămas ceva nelimpezit.
Dacă ar fi spus mai mult, ar fi rămas ceva nevalorizat.
Dar Hristos - Cuvântul lui Dumnezeu n-a spus nici mai puţin şi nici mai mult decât era nevoie.
Tot ce a spus El, este de absolută valoare.
Şi nimic din ce a spus El nu-i nici depăşit, nici neînsemnat.
16 - Cuvântul lui Dumnezeu fiind absolut complet, nimeni nu mai are nimic nici de adăugat la El şi nici de scăzut, după cum este scris (Apoc. 22, 18-19; Deut. 4, 2; Prov. 30, 6; Eclesiast 3, 14).
Oricine doreşte mântuirea, o află deplin în felul scris în El,
oricine adaugă ceva la acest scris, se osândeşte singur
dar şi oricine scade ceva.
17 - Când am venit noi în lume, Cuvântul era adus de Tatăl
când am venit în Oastea Domnului, Oastea era adusă de Duhul Sfânt.
Acum nici unul n-avem nici voie şi nici nevoie să adăugăm nimic Cuvântului şi nici învăţăturii Oastei.
Oricine se atinge să adauge sau să scoată ceva, este un blestemat, un anatema, un nelegiuit.
Şi va fi osândit împreună cu stricătorul Adevărului şi cu călcătorul Poruncii.
18 - Nu învăţătura este rea, ci tu eşti rău stricătorule!
Nu Calea credinţei trebuie schimbată - ci mersul tău cel rău trebuie schimbat.
Şi nu Cuvântul lui Dumnezeu are nevoie să fie corectat, ci purtarea ta neascultătorule!
Căci răul nu este în afară de tine, ci este înăuntrul tău.
19 - Temelia nu şi-o mai poate alege nimeni, fiindcă ea este una şi a fost pusă şi ea este Hristos,
dar materialul clădit deasupra şi-l alege fiecare singur, după inima lui, după mintea lui şi după voia lui.
Iar pentru aceasta va răspunde numai singur el, cel ce şi-a ales lemne, fân sau trestie, în loc de aur, argint şi pietre.
20 - După felul cum lucrează şi după materialul pe care îl clădeşte arată fiecare om ce este el şi ce este în el,
fiecare lucrător, face lucrarea sa după chipul său. Lucrarea sa este înfăţişarea sufletului său.
O lucrare frumoasă arată un caracter frumos.
O lucrare dezordonată, arată un suflet dezordonat.
O lucrare dezbinătoare, arată un suflet dezbinat.
Iar la marea recepţie, când Stăpânul va arăta prin foc cum a fost lucrarea fiecăruia, - atunci se va vedea cum este chipul celui ce a lucrat.
- O, Dumnezeul nostru fă ca şi lucrarea noastră şi chipul nostru să fie strălucit.
Amin.