Dac-am să pot...
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Dac-am să pot să-mi calc vreodată
Isuse, legământul meu
atunci din fața Lui Curată
să mă alunge Dumnezeu!
Să nu mă lași, să nu mă lași
din fiu iubit s-ajung vrăjmaș
ci să-Ți rămân, ci să-Ți rămân
pe veci legat de Scumpu-Ți sân.
De-Ți voi putea-ntina iubirea
vreodată lâng-un sân străin
mâncarea mea se facă fiere
și apa care-o beau - venin!
De-Ți voi uita îmbrățișarea
și voi cuprinde alt altar
tot patul facă-mi-se gheață
și perna facă-mi-se jar.
Dacă-Ți voi lepăda credința
și-o alta voi cuprinde-o strâns,
să mi se facă fărdelege
tot ce-am cântat și tot ce-am plâns.
Dac-am să uit recunoștința
vreodată pentru cât mi-ai dat
să-mi ardă-ntr-o clipită toate
s-ajung ce-am fost: - un lepădat!
Dac-am să uit, ajuns la bine,
din ce eram, ce m-ai adus
- atunci în veșnice suspine
Tu Însuți să mă uiți Isus!