Dacă ați fi orbi, le-a răspuns Isus, n-ați avea păcat; dar acum ziceți: Vedem. Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.
Dacă ați fi orbi față de plăcerile și deșertăciunile lumii, n-ați avea păcat.
Pentru că atunci n-ați mai vedea ispitele atrăgătoare la care aveți acum ațintite toate privirile voastre și tot timpul vostru,
atunci n-ați avea păcat, fiindcă ați fi scăpat de sub stăpânirea păcatului, de sub osânda și de sub robia lui, pe totdeauna.
Dacă ați fi orbit față de lume, atunci ați fi ca unii care nici n-ar fi făptuit păcatul, fiindcă ceea ce nu poți vedea, nu poți nici dori,
atunci n-ați avea păcat, pentru că ați fi fost curățiți deplin de orice urme ale păcatului, prin credința în Sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 2, 1-2).
N-ați avea păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu ar rămâne în voi și n-ați mai păcătui, fiindcă ați fi născuți din Dumnezeu (1 Ioan 3, 9).
O, dacă ați fi orbi față de diavolul, atunci n-ați avea păcat față de Isus.
Dar dacă cu voința și știința voastră sunteți orbi față de Isus, cum să nu aveți păcat?
Păcat ajungi să ai numai dacă ți-l faci tu singur.
Nimeni nu-ți poate face ție răul, dacă nu ți-l faci tu însuți.
Nimeni nu te poate sili să-l faci păcatul, dacă nu privești tu însuți la el cu ochii tăi și nu-l dorești.
Dacă nu-ți deschizi tu însuți inima ta ca să intre în ea gândul lui, apoi duhul lui, apoi fapta lui.
Dacă nu-i deschizi tu însuți mintea ta când vine spre tine ca o învățătură străină sau gândul când vine cu duhul lui.
Dacă nu pornești tu însuți, cu picioarele tale, când te cheamă el.
Dacă nu-l cuprinzi tu însuți cu brațele tale când te atrage
și dacă nu-l spui tu însuți cu gura ta, când te îndeamnă.
Și dacă nu te arunci tu însuți în flăcările lui când te cuprinde.
O Doamne Dumnezeul nostru,
cu cât mai puțin vinovați am fi fost noi în fața Cuvântului și a Adevărului Tău, dacă toți am fi fost mai puțin cunoscători și mai puțin înzestrați de cum suntem, sau ne pretindem a fi.
Dar pe cât este mai mare roada și meritul acelora dintre noi ce văd mai departe decât alții
și cunosc mai mult despre Tine, decât mulți,
cu atât este mai mare și osânda lor, când ceea ce știu și cunosc n-o aplică ei înșiși în primul rând,
ci se fac sfătuitori și călăuze numai pentru alții, din mândrie sau din dorința de câștig,
- iar nu și pentru ei înșiși, din teamă și din smerenie.
Doamne, Tu care ne-ai dat mintea, ca să vedem bine și să umblăm drept cu ea, nu ne-o lăsa să umble scornind învățături dezbinătoare și străine, pentru a ne pierde nu numai pe noi dar și pe alții,
nici talentul dat nouă pentru lucrări ziditoare, să-l folosim pentru idei și pasiuni rele,
nici puterea vorbirii dată nouă pentru unitate și pace, s-o folosim pentru certuri și pentru dezbinări stricăcioase Lucrării Tale,
ci toate darurile Tale să le punem în slujba Ta,
spre mântuirea noastră și a semenilor noștri.
Amin.