De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: Dacă dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.
Iudeii strigau acum împotriva lui Pilat. Iudeii îl amenințau în gura mare, făcându-l pe Pilat să înțeleagă că dacă dă drumul lui Isus, va ajunge el în locul Lui. Cu câteva minute mai înainte, Pilat numise în batjocură pe Isus Împăratul iudeilor (Ioan 18, 39). Voise atunci să facă o glumă răutăcioasă și înjositoare atât față de iudei, cât și față de Isus. Dar acum Pilat era prins în lațul prostiei sale. Batjocura lui ajunge nefericirea sa. Ceea ce el spune în glumă, este luat acum în serios și devine în mâinile iudeilor cleștele din care Pilat nu poate să mai scape. Cleștele cu care vrăjmașii săi l-au băgat pe el în focul veșnic iar pe Isus au reușit să-L condamne.
O, ce bine știe să se folosească criminalul viclean de orice cuvânt care îi poate folosi în scopul lui. Și, o, ce nebunesc lucru este pornirea de a glumi oriunde și cu orice. Ce mari nenorociri au făcut de multe ori vorbele nesocotite, spuse în chip ușuratic.
O vorbă nesocotită a lui Irod, mai mult o glumă trufașă și prostească, l-a condamnat la moarte pe neprihănitul Ioan Botezătorul, profetul lui Hristos (Marcu 6, 14-29).
Și iată că acum, tot o vorbă nesocotită a lui Pilat, le dă în mâna iudeilor cel mai neașteptat prilej să-L omoare pe Hristos Însuși. Ce bine a știut vicleana irodiadă să se folosească de gluma prostească a lui Irod, ca să obțină ceea ce urmărea ticăloșia ei demult. Și ce bine știu acum și iudeii, vrăjmașii lui Isus, să se folosească de gluma nebunească a lui Pilat. Amândouă aceste secături batjocoritoare au știut să se bage în nebunească încurcătură, dar n-au mai știut să iese din ea. Irod vedea pe Ioan neprihănit și că irodiada era o nelegiuită, vedea că s-a legat cu un cuvânt prostesc, vedea prăpastia spre care este împins - și cu toate acestea n-a avut puterea să se împotrivească. Ce ușor i-ar fi fost să spună când a văzut că se urmărește uciderea lui Ioan cel sfânt: Am glumit... Pentru o glumă nu se poate ucide un om... Așa putea spune el, dacă ar fi avut minte măcar după ce spusese prostia. Dar atunci a tăcut. A fost priceput numai să facă răul, nu să-l și îndrepte.
Ce ușor i-ar fi fost și lui Pilat acum să spulbere această neserioasă acuză, cu primejduirea lui Cezar, din partea Împăratului Isus. Nici Pilat nici iudeii nu credeau câtuși de puțin în ea. Vedea bine cum ticăloșia vrăjmașilor lui Isus răstălmăcesc voit gluma lui. Vedea vicleșugul lor ucigaș. Vedea prăpastia spre care îl împing și îl trag ei chiar cu mijlocul pe care li-l dase el, într-o clipă nefericită, în mâini - și totuși acum n-are nici voință, nici pricepere, nici putere să se împotrivească. Dimpotrivă, cade prins pe totdeauna în lațul viclean al glumei lui, în care este acum înfășurat și legat fără putință de scăpare pe totdeauna, de către viclenii vrăjmași ai lui Isus, care devin și vrăjmașii lui.
Dragul meu, vom pricepe oare și noi ce primejdios lucru este pornirea de a face glume oricând și cu orice?
Ne dăm și noi oare seama ce mare rău poate să iese odată dintr-o astfel de glumă?
N-am văzut oare și noi de atâtea ori glume care au sfâșiat în cel mai dureros fel?
Să ne cutremurăm cel puțin acum, în fața acestor deznodăminte ale unor glume proaste. Și să tragem din ele cutremurătorul învățământ că pornirea ușuratică, deprinderea de a face mereu glume, umblarea și vorbirea grăbită și neserioasă, dorința de a fi admirați și lăudați pentru iscusința glumelor noastre - este o cursă foarte primejdioasă atât pentru noi cât și pentru mulți nevinovați.
Noi am văzut oameni chinuiți până sub moarte, pentru niște glume prostești, pentru niște bancuri spuse într-un loc blestemat, de o gură nesocotită, deprinsă cu acest obicei desfrânat.
Dragul meu, dacă și tu ai cumva această deprindere, privește acum cu ochii înspăimântați prăpastia veșnică spre care te trage și te împinge ea. Și părăsește-o cu legământ de îngrozită și înlăcrimată pocăință pe totdeauna. Roagă-L pe Domnul Isus să-ți ierte toate relele pe care le-ai produs prin acest obicei până acum. Și să te ajute să-ți iei alt drum pe viitor, drumul cumpătării, al seriozității, al evlaviei, care să-ți călăuzească orice gând și cuvânt după Hristos.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Cu inima strânsă de durere și îngrozită de urmările păcatului nesocotinței, mă rog Ție să mă izbăvești de orice pornire ușuratică. Iartă-mă că de atâtea ori am spus și eu cuvinte și am avut și eu umblete vinovate.
Tu n-ai glumit niciodată, dar ai plâns adesea pentru multe astfel de cuvinte și de suflete.
Eu am glumit atât de mult, dar n-am plâns niciodată pentru aceasta până acum. Acum Te rog dă-mi lacrimi grele pentru orice cuvânt ușor și o căință adevărată pentru orice vorbă îndoielnică. Căci acum pun gând și legământ să-mi schimb viața. Ajută-mă, Doamne Isuse!
Amin.
+
Nu vorbi ușor de lucruri care pot costa prea greu;
prețul lor îl știe numai duhul tău și Dumnezeu.