De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.
Iudeii strigau acum împotriva lui Pilat. Iudeii îl ameninţau în gura mare, făcându-l pe Pilat să înţeleagă că dacă dă drumul lui Isus, va ajunge el în locul Lui. Cu câteva minute mai înainte, Pilat numise în batjocură pe Isus Împăratul iudeilor (Ioan 18, 39). Voise atunci să facă o glumă răutăcioasă şi înjositoare atât faţă de iudei, cât şi faţă de Isus. Dar acum Pilat era prins în laţul prostiei sale. Batjocura lui ajunge nefericirea sa. Ceea ce el spune în glumă, este luat acum în serios şi devine în mâinile iudeilor cleştele din care Pilat nu poate să mai scape. Cleştele cu care vrăjmaşii săi l-au băgat pe el în focul veşnic iar pe Isus au reuşit să-L condamne.
O, ce bine ştie să se folosească criminalul viclean de orice cuvânt care îi poate folosi în scopul lui. Şi, o, ce nebunesc lucru este pornirea de a glumi oriunde şi cu orice. Ce mari nenorociri au făcut de multe ori vorbele nesocotite, spuse în chip uşuratic.
O vorbă nesocotită a lui Irod, mai mult o glumă trufaşă şi prostească, l-a condamnat la moarte pe neprihănitul Ioan Botezătorul, profetul lui Hristos (Marcu 6, 14-29).
Şi iată că acum, tot o vorbă nesocotită a lui Pilat, le dă în mâna iudeilor cel mai neaşteptat prilej să-L omoare pe Hristos Însuşi. Ce bine a ştiut vicleana irodiadă să se folosească de gluma prostească a lui Irod, ca să obţină ceea ce urmărea ticăloşia ei demult. Şi ce bine ştiu acum şi iudeii, vrăjmaşii lui Isus, să se folosească de gluma nebunească a lui Pilat. Amândouă aceste secături batjocoritoare au ştiut să se bage în nebunească încurcătură, dar n-au mai ştiut să iese din ea. Irod vedea pe Ioan neprihănit şi că irodiada era o nelegiuită, vedea că s-a legat cu un cuvânt prostesc, vedea prăpastia spre care este împins - şi cu toate acestea n-a avut puterea să se împotrivească. Ce uşor i-ar fi fost să spună când a văzut că se urmăreşte uciderea lui Ioan cel sfânt: Am glumit... Pentru o glumă nu se poate ucide un om... Aşa putea spune el, dacă ar fi avut minte măcar după ce spusese prostia. Dar atunci a tăcut. A fost priceput numai să facă răul, nu să-l şi îndrepte.
Ce uşor i-ar fi fost şi lui Pilat acum să spulbere această neserioasă acuză, cu primejduirea lui Cezar, din partea Împăratului Isus. Nici Pilat nici iudeii nu credeau câtuşi de puţin în ea. Vedea bine cum ticăloşia vrăjmaşilor lui Isus răstălmăcesc voit gluma lui. Vedea vicleşugul lor ucigaş. Vedea prăpastia spre care îl împing şi îl trag ei chiar cu mijlocul pe care li-l dase el, într-o clipă nefericită, în mâini - şi totuşi acum n-are nici voinţă, nici pricepere, nici putere să se împotrivească. Dimpotrivă, cade prins pe totdeauna în laţul viclean al glumei lui, în care este acum înfăşurat şi legat fără putinţă de scăpare pe totdeauna, de către viclenii vrăjmaşi ai lui Isus, care devin şi vrăjmaşii lui.
Dragul meu, vom pricepe oare şi noi ce primejdios lucru este pornirea de a face glume oricând şi cu orice?
Ne dăm şi noi oare seama ce mare rău poate să iese odată dintr-o astfel de glumă?
N-am văzut oare şi noi de atâtea ori glume care au sfâşiat în cel mai dureros fel?
Să ne cutremurăm cel puţin acum, în faţa acestor deznodăminte ale unor glume proaste. Şi să tragem din ele cutremurătorul învăţământ că pornirea uşuratică, deprinderea de a face mereu glume, umblarea şi vorbirea grăbită şi neserioasă, dorinţa de a fi admiraţi şi lăudaţi pentru iscusinţa glumelor noastre - este o cursă foarte primejdioasă atât pentru noi cât şi pentru mulţi nevinovaţi.
Noi am văzut oameni chinuiţi până sub moarte, pentru nişte glume prosteşti, pentru nişte bancuri spuse într-un loc blestemat, de o gură nesocotită, deprinsă cu acest obicei desfrânat.
Dragul meu, dacă şi tu ai cumva această deprindere, priveşte acum cu ochii înspăimântaţi prăpastia veşnică spre care te trage şi te împinge ea. Şi părăseşte-o cu legământ de îngrozită şi înlăcrimată pocăinţă pe totdeauna. Roagă-L pe Domnul Isus să-ţi ierte toate relele pe care le-ai produs prin acest obicei până acum. Şi să te ajute să-ţi iei alt drum pe viitor, drumul cumpătării, al seriozităţii, al evlaviei, care să-ţi călăuzească orice gând şi cuvânt după Hristos.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ţie.
Cu inima strânsă de durere şi îngrozită de urmările păcatului nesocotinţei, mă rog Ţie să mă izbăveşti de orice pornire uşuratică. Iartă-mă că de atâtea ori am spus şi eu cuvinte şi am avut şi eu umblete vinovate.
Tu n-ai glumit niciodată, dar ai plâns adesea pentru multe astfel de cuvinte şi de suflete.
Eu am glumit atât de mult, dar n-am plâns niciodată pentru aceasta până acum. Acum Te rog dă-mi lacrimi grele pentru orice cuvânt uşor şi o căinţă adevărată pentru orice vorbă îndoielnică. Căci acum pun gând şi legământ să-mi schimb viaţa. Ajută-mă, Doamne Isuse!
Amin.
+
Nu vorbi uşor de lucruri care pot costa prea greu;
preţul lor îl ştie numai duhul tău şi Dumnezeu.