Aţi auzit că v-am spus: Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi. Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: Mă duc la Tatăl; căci Tatăl este mai mare decât Mine.
Semnul adevăratei iubiri este totdeauna bucuria.
Iubirea adevărată faţă de Hristos nu cunoaşte niciodată întristarea nimicitoare de nădejde şi de pace. Iubirea înaltă şi statornică pentru Domnul, nu cunoaşte niciodată întristarea tulburătoare a inimii,
nici cea înspăimântătoare a sufletului,
nici cea înfricoşătoare a ochilor
nici cea pierzătoare a minţii...
În astfel de stări un adevărat ucenic al Domnului Isus nu ajunge şi nu trebuie să ajungă niciodată.
La astfel de stări ajunge numai acela care nu-L are pe Hristos prin iubire în toată inima şi viaţa lui.
Într-adevăr ce ar putea veni în viaţa unui ucenic al Domnului şi care să nu-l bucure?
- Dar cum am putea să nu le avem când calea pe care mergem pe urmele Lui este îngustă, iar uşa strâmtă? (Matei 7, 13-14).
Şi când din nimicirea noastră s-a făcut uneori o problemă chiar pentru salvarea naţiunii? (Ioan 11, 48-50),
Dar chiar şi în astfel de stări, ucenicul lui Hristos este şi trebuie să fie gata de jertfă, cu bucurie (Fap. Ap. 20, 23-24).
Pentru că el a primit pacea lui Hristos care îl face să vadă cu totul altfel, toate lucrurile.
Iar dacă iubirea pentru Hristos face ca tocmai suferinţa (adică cel mai nedorit lucru din viaţa oamenilor) să poată deveni o bucurie pentru un om, ce taină mare trebuie să fie aceasta!
Şi ce fericit trebuie să fie acel ucenic al Domnului, care ajunge să privească în felul acesta la orice suferinţă a sa (Fap. Ap. 21, 13).
Sau ar putea veni lipsuri trupeşti...
ori despărţiri trupeşti...
ori frământări trupeşti
şi toate acestea pentru dragostea lui Hristos?
- Da, desigur ar putea veni şi acestea... şi chiar vin mereu şi mereu...
Căci viaţa nici unui om pe pământ, chiar dacă nu-L iubeşte pe Dumnezeu, nu poate să nu ajungă uneori în lipsuri de hrană, de îmbrăcăminte, de adăpost sau de familie,
nici nu se poate să nu ajungă la pierderi şi la despărţiri dureroase de fiinţele iubite şi scumpe de pe pământ...
Nici nu se poate să nu aibă şi să nu ajungă la multe şi grele frământări şi răvăşiri dureroase. Viaţa însăşi le are pe toate acestea.
Însă inima în care locuieşte, fierbinte, paşnică şi încrezătoare dragostea lui Hristos,
aceasta, dincolo de toate umbrele trecătoare pe care le pot aduce aceste necazuri peste faţa lui, în vreo clipă sau alta, din mijlocul acestor răscoliri,
- totuşi în inima celui credincios va rămâne pe totdeauna:
o lumină mângâietoare
şi o nădejde întăritoare
şi o pace bucuroasă în Hristos.
Prezenţa iubirii lui Isus îi va da credinciosului Său acel simţământ înalt, cu neputinţă de înţeles de alţii, care îl va face să simtă o tainică bucurie în faptul că poate să-I dea lui Hristos un preţ tot mai mare de sfâşieri şi renunţări trupeşti. Aceasta va fi cea mai înaltă şi mai adâncă jertfă a sufletului iubitor.
Aceasta era bucuria acelei mame credincioase din vremea martiriului creştin, care după ce şi-a văzut ucişi cu sabia pentru Numele Domnului Isus Hristos, pe toţi cei şapte fii ai ei, în faţa ochilor ei îndureraţi,
s-a aruncat totuşi pe genunchi înaintea prigonitorilor şi ridicându-şi faţa strălucită spre cer a strigat:
Îţi mulţumim Isuse Doamne că ne-ai făcut să Te putem iubi atât de mult...
Sunt fericită că nu mă voi mai despărţi în vecii vecilor nici de Tine nici de fiii mei. Acum în urma morţii lor creştine, pot să mor cu bucurie şi eu, pentru Tine ca veşnic să fim împreună Acolo.
Dacă ei ar fi rămas în urmă m-aş fi temut de ceva,
dar acum nu mă mai tem de nimic.
Iată pacea iubirii lui Hristos...
şi iată bucuria şi răsplata ei.
Slavă veşnică Ţie Isuse Doamne, Preaiubitul Scump al inimilor noastre,
care ai promis o pace nemaitulburată inimilor noastre prin dragostea Ta
şi slavă Ţie care ai şi dat-o şi o şi dai, această pace tuturor acelor care Te iubesc pe Tine cu adevărat.
Slavă Ţie căruia Îţi pot da şi eu de bunăvoie, cu o bucurie şi cu o răsplată veşnică, tot ceea ce şi aşa mi s-ar putea lua, în orice vreme, fără vreo bucurie şi fără vreo răsplată.
Slavă Ţie pentru toate aceste suflete curate şi iubitoare care ne-au dovedit în felul cel mai zguduitor, cât de adevărat este Cuvântul Tău şi cât de puternică este iubirea Ta.
Amin.
+
Buna-nvăţătură-i aur şi avere
are preţ oriunde şi oricând o cere.