Foto Traian Dorz

Dacă M-ați iubi, v-ați fi bucurat

Traian Dorz - Hristos - Calea vieții noastre

Ați auzit că v-am spus: Mă duc, și Mă voi întoarce la voi. Dacă M-ați iubi, v-ați fi bucurat că v-am zis: Mă duc la Tatăl; căci Tatăl este mai mare decât Mine.
Semnul adevăratei iubiri este totdeauna bucuria.
Iubirea adevărată față de Hristos nu cunoaște niciodată întristarea nimicitoare de nădejde și de pace. Iubirea înaltă și statornică pentru Domnul, nu cunoaște niciodată întristarea tulburătoare a inimii,
nici cea înspăimântătoare a sufletului,
nici cea înfricoșătoare a ochilor
nici cea pierzătoare a minții...
În astfel de stări un adevărat ucenic al Domnului Isus nu ajunge și nu trebuie să ajungă niciodată.
La astfel de stări ajunge numai acela care nu-L are pe Hristos prin iubire în toată inima și viața lui.
Într-adevăr ce ar putea veni în viața unui ucenic al Domnului și care să nu-l bucure?
Ar putea veni necazuri, așa cum Domnul de fapt, ne-a spus că vom avea? (Ioan 16, 33).
- Dar cum am putea să nu le avem când calea pe care mergem pe urmele Lui este îngustă, iar ușa strâmtă? (Matei 7, 13-14).
Și când suntem trimiși ca niște miei în mijlocul lupilor? (Luca 10, 3).
Și când din nimicirea noastră s-a făcut uneori o problemă chiar pentru salvarea națiunii? (Ioan 11, 48-50),
sau chiar a slujirii lui Dumnezeu? (Ioan 16, 2).
Dar chiar și în astfel de stări, ucenicul lui Hristos este și trebuie să fie gata de jertfă, cu bucurie (Fap. Ap. 20, 23-24).
Pentru că el a primit pacea lui Hristos care îl face să vadă cu totul altfel, toate lucrurile.
Îl face să se bucure de toate necazurile lui, avute din pricina dragostei lui Hristos (Rom. 5, 3).
Pentru că acum privește pătimirea pentru Hristos ca un mare har (Filip. 1, 29).
Iar dacă iubirea pentru Hristos face ca tocmai suferința (adică cel mai nedorit lucru din viața oamenilor) să poată deveni o bucurie pentru un om, ce taină mare trebuie să fie aceasta!
Și ce fericit trebuie să fie acel ucenic al Domnului, care ajunge să privească în felul acesta la orice suferință a sa (Fap. Ap. 21, 13).
Sau ar putea veni lipsuri trupești...
ori despărțiri trupești...
ori frământări trupești
și toate acestea pentru dragostea lui Hristos?
- Da, desigur ar putea veni și acestea... și chiar vin mereu și mereu...
Căci viața nici unui om pe pământ, chiar dacă nu-L iubește pe Dumnezeu, nu poate să nu ajungă uneori în lipsuri de hrană, de îmbrăcăminte, de adăpost sau de familie,
nici nu se poate să nu ajungă la pierderi și la despărțiri dureroase de ființele iubite și scumpe de pe pământ...
Nici nu se poate să nu aibă și să nu ajungă la multe și grele frământări și răvășiri dureroase. Viața însăși le are pe toate acestea.
Însă inima în care locuiește, fierbinte, pașnică și încrezătoare dragostea lui Hristos,
aceasta, dincolo de toate umbrele trecătoare pe care le pot aduce aceste necazuri peste fața lui, în vreo clipă sau alta, din mijlocul acestor răscoliri,
- totuși în inima celui credincios va rămâne pe totdeauna:
o lumină mângâietoare
și o nădejde întăritoare
și o pace bucuroasă în Hristos.
Prezența iubirii lui Isus îi va da credinciosului Său acel simțământ înalt, cu neputință de înțeles de alții, care îl va face să simtă o tainică bucurie în faptul că poate să-I dea lui Hristos un preț tot mai mare de sfâșieri și renunțări trupești. Aceasta va fi cea mai înaltă și mai adâncă jertfă a sufletului iubitor.
Aceasta era bucuria acelei mame credincioase din vremea martiriului creștin, care după ce și-a văzut uciși cu sabia pentru Numele Domnului Isus Hristos, pe toți cei șapte fii ai ei, în fața ochilor ei îndurerați,
s-a aruncat totuși pe genunchi înaintea prigonitorilor și ridicându-și fața strălucită spre cer a strigat:
Îți mulțumim Isuse Doamne că ne-ai făcut să Te putem iubi atât de mult...
Sunt fericită că nu mă voi mai despărți în vecii vecilor nici de Tine nici de fiii mei. Acum în urma morții lor creștine, pot să mor cu bucurie și eu, pentru Tine ca veșnic să fim împreună Acolo.
Dacă ei ar fi rămas în urmă m-aș fi temut de ceva,
dar acum nu mă mai tem de nimic.
Iată pacea iubirii lui Hristos...
și iată bucuria și răsplata ei.
Slavă veșnică Ție Isuse Doamne, Preaiubitul Scump al inimilor noastre,
care ai promis o pace nemaitulburată inimilor noastre prin dragostea Ta
și slavă Ție care ai și dat-o și o și dai, această pace tuturor acelor care Te iubesc pe Tine cu adevărat.
Slavă Ție căruia Îți pot da și eu de bunăvoie, cu o bucurie și cu o răsplată veșnică, tot ceea ce și așa mi s-ar putea lua, în orice vreme, fără vreo bucurie și fără vreo răsplată.
Slavă Ție pentru toate aceste suflete curate și iubitoare care ne-au dovedit în felul cel mai zguduitor, cât de adevărat este Cuvântul Tău și cât de puternică este iubirea Ta.
Amin.
+
Buna-nvățătură-i aur și avere
are preț oriunde și oricând o cere.
Articol 58 din 65
Folosește săgețile ← → pentru navigare