Isus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun, că dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
Nu treceţi cu uşurinţă peste acest cuvânt sfânt al lui Dumnezeu, fraţii mei oameni.
Căci în aceste categorice cuvinte este poruncită condiţia propriei voastre mântuiri
şi vă este dată condiţia veşnicei vieţi.
Nu puteţi înţelege de ce şi cum este aceasta?
Dar credeţi puternic că este aşa! Şi prin credinţă veţi ajunge la înţelegerea Tainei acesteia, pe altă cale decât cea a raţiunii obişnuite, sau necredincioase.
Dacă nu mâncaţi Trupul Său Întrupat în Sfânta Împărtăşanie, cred că puteţi face orice vreţi,
orice vi se pare vouă necesar mântuirii,
orice vă convine vouă să faceţi,
- cred puternic că e zadarnic!
Atâta vreme cât puteţi să vă împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele Lui sub forma Euharistiei, când aveţi prilejul să o faceţi,
când sunteţi îndemnaţi să o faceţi,
când aveţi timp să o faceţi,
dar nu vreţi s-o faceţi,
sau neglijaţi s-o faceţi aceasta, dintr-o pricină sau alta, trupească sau sufletească,
- cred puternic că orice altceva aţi face, nu veţi avea viaţă.
Nu ne este permis nici să acoperim nici să scădem însemnătatea de condiţie categorică a mântuirii în respectarea întocmai a poruncii acesteia!
După cum nu putem trece nici peste condiţia rămânerii în învăţătura de la început, în Evanghelia de la început, în duhul credinţei de la început (1 Cor. 15, 2; Gal. 1, 6-9; 1 Ioan 2, 24; etc.),
de care este legată strâns mântuirea sau pierzarea noastră!
De aceea punem cu toată greutatea pe sufletul fiecăruia din cei care citesc sau ascultă aceste cuvinte ale Sfintei Evanghelii, să nu nesocotească seriozitatea lor,
ci să creadă că aceasta este absolut adevărat
şi să nu mai privească cu uşurinţă sau nepăsare condiţia aceasta a mântuirii.
Ci pregătindu-se cum se cuvine prin pocăinţă şi mărturisire, să se apropie de Taina Mântuirii, împărtăşindu-se din Ea.
Hristos a poruncit-o!
Slavă Ţie Sfântă şi Mântuitoare Taină, prin care căpătăm şi păstrăm viaţă în noi şi între noi.
Te rugăm coboară-Te puternic în noi şi înalţă-ne puternic până la viaţa din belşug,
din Hristos în noi şi din noi în Hristos.
Pentru ca din această întrepătrundere şi trăire, să rodească slava lui Dumnezeu şi mântuirea noastră.
Trezeşte conştiinţa tuturor celor care au nesocotit până acum harul acesta, ca pocăindu-se adânc să capete prin Tine iertare.
Şi prin credinţă viaţa.
Amin.
+
Dacă tu nu crezi, credinţa altuia să n-o-njoseşti,
- când tu nu-ţi pui preţ, pe altul n-ai drept să-l dispreţuieşti.