Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.
Ce cuvinte neobişnuite le vor fi părut trecerile acestea ale Lui de la o stare de lucruri la o alta, - cu totul opusă celeilalte.
După porunca cutremurătoare, prin ascultarea căreia, omul devine o valoare fără egal pe pământ,
şi prin trăirea căreia omul capătă o frumuseţe, o măreţie şi o misiune de cea mai mare însemnătate pentru lume şi printre oameni, pe viaţă,
Mântuitorul le vorbeşte, drept răsplată pentru iubirea lor, de ură din partea lumii.
De ură din partea lumii... tocmai din partea aceleiaşi lumi, pentru care ei, iată, abia acum au devenit de cea mai mare trebuinţă. Abia acum au devenit cel mai necesar bun şi cea mai arzătoare lipsă, având în ei acum aurul ceresc al iubirii... Capitolul cel mai de preţ al vieţii şi mântuirii.
Căci de nimic n-are mai mare nevoie lumea ca de rarii şi înţelepţii oameni credincioşi. Marii şi sfinţii oameni iubitori.
Ei care nu numai că în inima lor îşi cresc o conştiinţă pe care se străduiesc s-o aibă totdeauna curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor (Fap. Ap. 24, 16),
- dar şi în toate relaţiile lor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, ostenesc neîncetat pentru mântuirea lumii întregi.
Rugăciunile credincioşilor buni îi cuprind pe toţi oamenii:
ei cer pacea întregii lumi...
ei imploră iertarea tuturor oamenilor,
ei mijlocesc pentru pacea şi bunăvoinţa dintre toate sufletele,
ei stăruiesc pentru viaţa, sănătatea şi înţelepciunea tuturor conducătorilor şi păstorilor poporului lor...
Pentru pacea şi bunăstarea veşnică a patriei lor...
În propovăduirea vorbită şi scrisă, a bunilor credincioşi, prin învăţătura şi credinţa lor din Domnul Isus Hristos, ei sfătuiesc şi îndrumă şi învaţă pe toţi oamenii,
căutând să le trezească tuturor oamenilor o conştiinţă sănătoasă a datoriei, a răspunderii, a misiunii umane pe care o au,
spre realizarea unei societăţi demne, cinstite, morale, vrednice şi fericite,
în care fiecare om să-şi simtă fraţi pe toţi ceilalţi oameni
şi toţi oamenii să-l simtă pe el frate.
Prin trăirea lor de fiecare zi, într-un chip vrednic de Hristos şi pentru dragostea ascultării de porunca Lui - ei se străduiesc să iubească din inimă pe orice om
şi să-i facă, cât bine îi pot, fiecăruia, neaşteptând pentru aceasta nici un fel de plată sau de răsplată,
nici măcar recunoştinţa şi mulţumirea buzelor sau a privirii.
În viaţa lor de familie,
pentru că sunt convinşi că numai Hristos poate da cuiva o adevărată şi sănătoasă educaţie,
- ei se străduiesc să-şi crească şi să-şi îndrume copiii ca să cunoască şi să iubească tot ceea ce este adevărat, frumos, vrednic, nobil şi bun,
iubindu-şi patria şi poporul...
iubindu-şi semenii şi datoria,
iubindu-şi familia şi comunitatea.
Astfel aceşti rari şi înţelepţi oameni credincioşi, sunt de cea mai mare trebuinţă în orice timp, în orice popor şi în orice lume.
O, cât de mult ar trebui să fie iubiţi şi ascultaţi şi urmaţi, adevăraţii credincioşi de toţi ai lor şi de toată lumea în care sunt.
Şi totuşi cât de mult sunt urâţi şi nesuferiţi de ea.
Şi cât de mult sunt prigoniţi şi nedreptăţiţi chiar şi de cei pentru binele cărora ei fac atât de mult, sufăr atât de mult, plâng atât de mult, mijlocesc atât de mult.
Atunci cum să nu ne mirăm că îi urăşte lumea?
Cum să nu ne mirăm că L-a urât pe Domnul nostru Cel nespus mai Bun ca orice alt om bun de pe lume?
Cum să nu ne fie o nemărginită milă de această sărmană şi nenorocită lume, care se acopere în faţa Judecăţii lui Dumnezeu, cu această uriaşă vină şi răspundere, că a urât chiar pe cei ce o iubeau mai mult, şi îi voia binele ei cel mai mare?
Şi cum să ne ştim ruga mai cu milă pentru mântuirea ei?
Şi mai cu lacrimi pentru răsplătirea lor?
O, Milostiv, Îndelung şi plin de bunătate Dumnezeul nostru,
slavă Ţie pentru toţi binecuvântaţii Tăi ucenici, care după pilda Ta trăiesc în lume şi umblă din loc în loc făcându-i mereu numai binele,
dorindu-i mereu numai binele,
propovăduindu-i mereu numai binele,
aşa cum le-ai poruncit şi cum le-ai arătat Tu.
Dăruieşte-le Doamne Isuse, tuturor acestor binefăcători ai noştri puterea uriaşei Tale iubiri care cu toată ura lumii, să-i păstreze şi pe ei mereu iubitori şi rugători pentru ea, aşa cum ai făcut Tu.
Şi ai milă Doamne de această oarbă şi nerecunoscătoare lume, care se poartă mereu faţă de ei tot cum s-a purtat faţă de Tine,
fă-o odată Doamne să vadă adevărul
şi să i se schimbe inima.
Amin.
+
Sunt pe lume unii oameni cu atâta nebunie
că se umplu de-ntristare când au alţii bucurie
oameni plini de-atâta ură încât nu li-e nici ruşine
când sunt alţii care sufăr, - lor atunci le pare bine.