Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră.
Ce cuvinte neobișnuite le vor fi părut trecerile acestea ale Lui de la o stare de lucruri la o alta, - cu totul opusă celeilalte.
După porunca cutremurătoare, prin ascultarea căreia, omul devine o valoare fără egal pe pământ,
și prin trăirea căreia omul capătă o frumusețe, o măreție și o misiune de cea mai mare însemnătate pentru lume și printre oameni, pe viață,
Mântuitorul le vorbește, drept răsplată pentru iubirea lor, de ură din partea lumii.
De ură din partea lumii... tocmai din partea aceleiași lumi, pentru care ei, iată, abia acum au devenit de cea mai mare trebuință. Abia acum au devenit cel mai necesar bun și cea mai arzătoare lipsă, având în ei acum aurul ceresc al iubirii... Capitolul cel mai de preț al vieții și mântuirii.
Căci de nimic n-are mai mare nevoie lumea ca de rarii și înțelepții oameni credincioși. Marii și sfinții oameni iubitori.
Ei care nu numai că în inima lor își cresc o conștiință pe care se străduiesc s-o aibă totdeauna curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor (Fap. Ap. 24, 16),
- dar și în toate relațiile lor cu Dumnezeu și cu semenii lor, ostenesc neîncetat pentru mântuirea lumii întregi.
Rugăciunile credincioșilor buni îi cuprind pe toți oamenii:
ei cer pacea întregii lumi...
ei imploră iertarea tuturor oamenilor,
ei mijlocesc pentru pacea și bunăvoința dintre toate sufletele,
ei stăruiesc pentru viața, sănătatea și înțelepciunea tuturor conducătorilor și păstorilor poporului lor...
Pentru pacea și bunăstarea veșnică a patriei lor...
În propovăduirea vorbită și scrisă, a bunilor credincioși, prin învățătura și credința lor din Domnul Isus Hristos, ei sfătuiesc și îndrumă și învață pe toți oamenii,
căutând să le trezească tuturor oamenilor o conștiință sănătoasă a datoriei, a răspunderii, a misiunii umane pe care o au,
spre realizarea unei societăți demne, cinstite, morale, vrednice și fericite,
în care fiecare om să-și simtă frați pe toți ceilalți oameni
și toți oamenii să-l simtă pe el frate.
Prin trăirea lor de fiecare zi, într-un chip vrednic de Hristos și pentru dragostea ascultării de porunca Lui - ei se străduiesc să iubească din inimă pe orice om
și să-i facă, cât bine îi pot, fiecăruia, neașteptând pentru aceasta nici un fel de plată sau de răsplată,
nici măcar recunoștința și mulțumirea buzelor sau a privirii.
În viața lor de familie,
pentru că sunt convinși că numai Hristos poate da cuiva o adevărată și sănătoasă educație,
- ei se străduiesc să-și crească și să-și îndrume copiii ca să cunoască și să iubească tot ceea ce este adevărat, frumos, vrednic, nobil și bun,
iubindu-și patria și poporul...
iubindu-și semenii și datoria,
iubindu-și familia și comunitatea.
Astfel acești rari și înțelepți oameni credincioși, sunt de cea mai mare trebuință în orice timp, în orice popor și în orice lume.
O, cât de mult ar trebui să fie iubiți și ascultați și urmați, adevărații credincioși de toți ai lor și de toată lumea în care sunt.
Și totuși cât de mult sunt urâți și nesuferiți de ea.
Și cât de mult sunt prigoniți și nedreptățiți chiar și de cei pentru binele cărora ei fac atât de mult, sufăr atât de mult, plâng atât de mult, mijlocesc atât de mult.
Atunci cum să nu ne mirăm că îi urăște lumea?
Cum să nu ne mirăm că L-a urât pe Domnul nostru Cel nespus mai Bun ca orice alt om bun de pe lume?
Cum să nu ne fie o nemărginită milă de această sărmană și nenorocită lume, care se acopere în fața Judecății lui Dumnezeu, cu această uriașă vină și răspundere, că a urât chiar pe cei ce o iubeau mai mult, și îi voia binele ei cel mai mare?
Și cum să ne știm ruga mai cu milă pentru mântuirea ei?
Și mai cu lacrimi pentru răsplătirea lor?
O, Milostiv, Îndelung și plin de bunătate Dumnezeul nostru,
slavă Ție pentru toți binecuvântații Tăi ucenici, care după pilda Ta trăiesc în lume și umblă din loc în loc făcându-i mereu numai binele,
dorindu-i mereu numai binele,
propovăduindu-i mereu numai binele,
așa cum le-ai poruncit și cum le-ai arătat Tu.
Dăruiește-le Doamne Isuse, tuturor acestor binefăcători ai noștri puterea uriașei Tale iubiri care cu toată ura lumii, să-i păstreze și pe ei mereu iubitori și rugători pentru ea, așa cum ai făcut Tu.
Și ai milă Doamne de această oarbă și nerecunoscătoare lume, care se poartă mereu față de ei tot cum s-a purtat față de Tine,
fă-o odată Doamne să vadă adevărul
și să i se schimbe inima.
Amin.
+
Sunt pe lume unii oameni cu atâta nebunie
că se umplu de-ntristare când au alții bucurie
oameni plini de-atâta ură încât nu li-e nici rușine
când sunt alții care sufăr, - lor atunci le pare bine.