Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum, n-au nici o dezvinovățire pentru păcatul lor.
Tot despre cei neascultători și nestatornici a zis Domnul și aceste vorbe, apăsând și mai mult pe marea răspundere care o au acei care, venind odată la Hristos
și cunoscând Cuvântul Său
și luând parte la lucrarea Lui,
- ajung totuși niște răufăcători ai Lucrării Sale, prin nestatornicia lor.
Ce mare rău pot face lucrărilor lui Hristos acei oameni care cunoscând Cuvântul Lui, nu-L ascultă cu o inimă smerită și cu un cuget curat
și nu trăiesc cu un mers statornic Cuvântul Domnului
și nu-L mărturisesc cu o umblare după dreptarul învățăturii sănătoase de la început,
nici cu o viață curată în totul după voia sfințeniei Domnului.
Ci având când o învățătură, când alta, neascultătorii umblă când într-o parte, când în alta,
cred când într-un fel când în altul,
vorbesc și fac când așa, când altfel...
Când o iau într-o parte, sar peste margine,
când se pomenesc că umblă prin gropi, o iau iarăși în partea cealaltă tot așa.
Și astfel niciodată nu merg pe drumul de mijloc, pe linia sănătoasă și dreaptă, statornici și serioși.
Pe astfel de oameni îi vezi când prea sectari când prea formaliști.
Când li se spune de către un lucrător o învățătură vrăjmașă contra Bisericii, sau a Tainelor și învățăturilor ei, - acest fel de oameni nestatornici și ușuratici sunt gata îndată să arunce lucrul Domnului ca pe niște idoli, să lepede Crucea Domnului ca pe un chip cioplit, să batjocorească pe Preacurata Fecioară și Sfânta Maică a Domnului, cu cele mai nelegiuite și mai satanice cuvinte...
Sunt gata să calce astfel în picioare și să disprețuiască tot ce cinstiseră cu evlavie toți strămoșii și părinții lui... și chiar ceea ce cinstise și el, până atunci...
Când, câteodată și câte unii, se trezesc că făcând astfel, prea au luat-o razna, devin apoi iarăși din niște sectariști fanatici, din nou niște necruțători formaliști habotnici tot așa de înrăiți.
Și după cum înainte tunau și fulgerau împotriva celor care nu făcuseră ca ei, tot așa acum fac iarăși așa împotriva acelora care fac tocmai cum făcuseră ei ceva mai înainte.
Iar acei credincioși adevărați care au un mers statornic și țin drumul de mijloc, fără abateri nici la dreapta nici la stânga, au mereu multe necazuri din pricina acestor oameni nestatornici.
Cel mai mare rău, este că totdeauna nestatornicii aceștia caută, și găsesc dezvinovățiri pentru păcatele pe care le fac.
Inima și conștiința lor îi mustră, iar spre a-și înăbuși mustrările cugetului, mintea lor vinovată caută în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu versete al căror înțeles l-ar putea lăți și întinde ca să-și acopere cu el urâțenia păcatului, de care ei nu vor să se despartă și nici să se pocăiască într-adevăr.
Cred că dintre toate păcatele mari, pe care le poate face un om căzut din Duhul lui Hristos, cel mai mare păcat este acela că atunci când face răul, caută dezvinovățiri pentru răul său, chiar în Cuvintele lui Dumnezeu.
În felul acesta omul umblă să-L facă numai pe Dumnezeu vinovat de neascultarea lui.
Caută să-și arunce vina sa asupra Cuvântului Dumnezeiesc.
Ca și cum tocmai de aceea ar face așa cum face, fiindcă vrea să împlinească ceea ce este scris - așa se îndreptățesc ei.
Cum să nu fie blestemați și osândiți astfel de oameni!
Cum să nu fie vai de acela care în loc de pocăință și îndreptare caută versete prin care să se dezvinovățească, - și nu să se îndrepte!
O, Preabunule Isuse, ai milă de noi și nu ne lăsa să ajungem niciodată să umblăm păcătuind pe calea Ta.
Nici să respingem bunele înștiințări și mustrarea frățească atunci când suntem biruiți de vreo ispită și înșelați de vreun păcat.
Dar mai ales trezește-ne, chiar și cu nuiaua Ta Doamne, când vom fi orbiți de Satana, și în loc să ne îndreptăm umblarea și să părăsim cu frică păcatul, vom căuta dezvinovățiri pentru păcatul nostru și îndreptățiri pentru neascultarea noastră.
Căci chiar căutarea de dezvinovățiri pentru păcatul nostru ne-ar fi un păcat și mai mare. Și găsirea de justificări, - ne va fi spre o osândă și mai grea.
Iar pe cei care de multă vreme zac într-o astfel de stare, ai milă Doamne și îi trezește până nu va fi prea târziu.
Amin.
+
Când e lipsă-n rugăciune, amânări și nepăsare
știi că-n suflet sunt ispite și păcate și pierzare
după cum când curtea-i spartă știi că-n casă-i sărăcie
și credința, ca belșugul, o păstrezi prin vrednicie.