Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înțeles despre ce le vorbea.
Cuvintele Domnului sunt Duh și Viață...
Cine nu are pricepere duhovnicească și o credință vie, acela nici nu le poate înțelege nici nu le poate simți.
Ce muncă grea și îndelungată I-a trebuit Domnului până când a putut face pe câțiva ucenici în stare să priceapă și să simtă ce le spunea El!
Cea mai anevoioasă muncă este de a învăța pe oameni cunoașterea adevărului,
adică dreapta și curata înțelegere a Cuvântului drept și Sfânt al lui Dumnezeu,
fiindcă mintea oamenilor este de obicei încuiată de tot felul de prejudecăți și de neputințe.
Atât de puțini și după vreme atât de îndelungată, ajung să vrea și să se poată desprinde din întuneric, ca să poată primi lumina lui Dumnezeu.
Cel mai adesea, sufletele oamenilor sunt nespus de leneșe. Nu se silesc să facă nici cea mai mică sforțare pentru a ieși la lumină. Cu câtă greutate îi poți hotărî pe oameni să facă chiar și un pas spre Dumnezeu.
Iar dacă au făcut un pas, adesea obosesc și se opresc îndată pe loc, sau rătăcesc apoi în cine știe ce altă parte.
După aceasta trebuiesc din nou alte lupte, pentru a putea să îi pornești mai departe,
sau să-i întorci spre drumul cel drept.
De multe ori cad înapoi sau nu mai întorc niciodată.
Primii pași în viața omului sunt întotdeauna grei. Dar pe calea cunoașterii Cuvântului Sfânt, pe calea luminii cerești, acești pași sunt și mai grei.
Cine i-a făcut însă acești pași și a reușit ca să iese la lumină, acela se încălzește și prinde dragoste tot mai aprinsă după Soare.
După aceea, de fericirea mereu nouă a luminii, nu se mai satură sufletul său niciodată.
Însă până când sufletele prind această dragoste, câtă muncă și câte jertfe,
câte osteneli și lacrimi și răbdare îi trebuie îndrumătorului lor!
Fiți binecuvântați voi toți acei care puteți avea o dragoste plină de răbdare și milă față de toți cei neștiutori, până când vin și ei la Dumnezeu.
Fiți binecuvântați voi, neuitați binefăcători ai noștri, care v-ați chinuit și cu noi, până am înțeles și până am ieșit din întunericul unde zăceam.
Niciodată nu vă vom putea mulțumi îndeajuns.
O, de nu s-ar mai înapoia și nu s-ar mai rătăci nici unul din noi de la Domnul nostru - niciodată!
Viața este sănătate și putere, este roadă și lumină, este cântare și bucurie... mereu noi, mereu frumoase, depline și pe veșnicie.
Cu acestea a venit Mântuitorul nostru Isus Hristos să ni le aducă, fiecăruia și tuturora și acestea ni le și dăruiește El, când venim și cât stăm lângă El
și pe acestea le și are orice ființă care face parte și cât face parte din turma Domnului Isus. Sănătatea credinței, puterea faptei, roada Duhului, lumina învățăturii drepte a Cuvântului Sfânt și bucuria nesfârșită a părtășiei cu Dumnezeu, sunt partea de moștenire fericită și veșnică a celui ce vine la El.
Cu cât cineva este mai unit în Hristos, cu atâta le va avea pe acestea mai din belșug în viața lui.
Dar cu cât cineva umblă mai încet și rămâne mai în urmă de Domnul, cu atât aceste binecuvântate daruri slăbesc și se pierd din viața sa.
Dacă oile lui Hristos trebuie să aibă aceste daruri cerești în viața lor din belșug, cu cât mai mult se cere să le aibă păstorii acestora!
Domnul n-a venit în lume numai să ne lase niște învățături frumoase, ci să ne dea și o viață în care să trăim frumusețea acestora.
Domnul Isus nu vine în biserică sau la adunare numai ca să ne dea o distracție duhovnicească,
numai prilejul să cântăm, să predicăm, să ne întâlnim unii cu alții,
ci vine să ne trezească la o viață și să ne dăruiască o viață plină de El,
vine să ne dăruiască puterea de-a viețui potrivit voii și pildei Sale, tot mai rodnici și tot mai credincioși, fiindcă numai așa vom fi fericiți,
trăind tot mai după Chipul și după Modelul Cel Sfânt al vieții Sale, tot timpul vieții noastre.
Prin roadele acestea se cunoaște dacă Domnul Hristos a venit sau nu într-o adunare, într-o familie.
Și prin acestea se cunoaște dacă a venit sau nu într-un suflet, într-o viață.
Căci acela care le are acestea, din belșug, în el, nu va mai putea sta și nu va mai putea rămâne niciodată, nici leneș, nici neroditor în ceea ce privește deplina cunoștință și slujire a lui Hristos (2 Petru 1, 8-9).
Fie individ, fie biserică.
O, Viața și Bucuria noastră Isuse Doamne,
revarsă tot mai din plin și mai puternic Duhul Tău de viață, peste întreagă Lucrarea și viața Bisericii Tale și a credincioșilor Tăi. Pentru ca având fiecare din plin duhul de viață, să dovedească aceasta în orice loc și în orice vreme că sunt ai Tăi toți cei care mărturisesc Numele Tău. Iar lumea văzând acest mare semn, să creadă în Tine, prin ei și să fie mântuită.
O Isuse, Răsplătitorul Cel Drept și Binecuvântat,
Te rugăm răsplătește cu mulțumire și fericire veșnică pe binefăcătorii noștri sufletești, care au ostenit pentru trezirea noastră sufletească
și pentru îndrumarea noastră spre lumină și mântuire.
Te rugăm ajută-ne și pe noi să putem fi altora ceea ce ei au fost pentru noi,
pentru ca harul Tău să ne înmulțească cu bucurie,
iar Numele Tău și binefacerile Tale să fie cunoscute și iubite tot mai mult.
Amin.