Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
Cuvintele Domnului sunt Duh şi Viaţă...
Cine nu are pricepere duhovnicească şi o credinţă vie, acela nici nu le poate înţelege nici nu le poate simţi.
Ce muncă grea şi îndelungată I-a trebuit Domnului până când a putut face pe câţiva ucenici în stare să priceapă şi să simtă ce le spunea El!
Cea mai anevoioasă muncă este de a învăţa pe oameni cunoaşterea adevărului,
adică dreapta şi curata înţelegere a Cuvântului drept şi Sfânt al lui Dumnezeu,
fiindcă mintea oamenilor este de obicei încuiată de tot felul de prejudecăţi şi de neputinţe.
Atât de puţini şi după vreme atât de îndelungată, ajung să vrea şi să se poată desprinde din întuneric, ca să poată primi lumina lui Dumnezeu.
Cel mai adesea, sufletele oamenilor sunt nespus de leneşe. Nu se silesc să facă nici cea mai mică sforţare pentru a ieşi la lumină. Cu câtă greutate îi poţi hotărî pe oameni să facă chiar şi un pas spre Dumnezeu.
Iar dacă au făcut un pas, adesea obosesc şi se opresc îndată pe loc, sau rătăcesc apoi în cine ştie ce altă parte.
După aceasta trebuiesc din nou alte lupte, pentru a putea să îi porneşti mai departe,
sau să-i întorci spre drumul cel drept.
De multe ori cad înapoi sau nu mai întorc niciodată.
Primii paşi în viaţa omului sunt întotdeauna grei. Dar pe calea cunoaşterii Cuvântului Sfânt, pe calea luminii cereşti, aceşti paşi sunt şi mai grei.
Cine i-a făcut însă aceşti paşi şi a reuşit ca să iese la lumină, acela se încălzeşte şi prinde dragoste tot mai aprinsă după Soare.
După aceea, de fericirea mereu nouă a luminii, nu se mai satură sufletul său niciodată.
Însă până când sufletele prind această dragoste, câtă muncă şi câte jertfe,
câte osteneli şi lacrimi şi răbdare îi trebuie îndrumătorului lor!
Fiţi binecuvântaţi voi toţi acei care puteţi avea o dragoste plină de răbdare şi milă faţă de toţi cei neştiutori, până când vin şi ei la Dumnezeu.
Fiţi binecuvântaţi voi, neuitaţi binefăcători ai noştri, care v-aţi chinuit şi cu noi, până am înţeles şi până am ieşit din întunericul unde zăceam.
Niciodată nu vă vom putea mulţumi îndeajuns.
O, de nu s-ar mai înapoia şi nu s-ar mai rătăci nici unul din noi de la Domnul nostru - niciodată!
Viaţa este sănătate şi putere, este roadă şi lumină, este cântare şi bucurie... mereu noi, mereu frumoase, depline şi pe veşnicie.
Cu acestea a venit Mântuitorul nostru Isus Hristos să ni le aducă, fiecăruia şi tuturora şi acestea ni le şi dăruieşte El, când venim şi cât stăm lângă El
şi pe acestea le şi are orice fiinţă care face parte şi cât face parte din turma Domnului Isus. Sănătatea credinţei, puterea faptei, roada Duhului, lumina învăţăturii drepte a Cuvântului Sfânt şi bucuria nesfârşită a părtăşiei cu Dumnezeu, sunt partea de moştenire fericită şi veşnică a celui ce vine la El.
Cu cât cineva este mai unit în Hristos, cu atâta le va avea pe acestea mai din belşug în viaţa lui.
Dar cu cât cineva umblă mai încet şi rămâne mai în urmă de Domnul, cu atât aceste binecuvântate daruri slăbesc şi se pierd din viaţa sa.
Dacă oile lui Hristos trebuie să aibă aceste daruri cereşti în viaţa lor din belşug, cu cât mai mult se cere să le aibă păstorii acestora!
Domnul n-a venit în lume numai să ne lase nişte învăţături frumoase, ci să ne dea şi o viaţă în care să trăim frumuseţea acestora.
Domnul Isus nu vine în biserică sau la adunare numai ca să ne dea o distracţie duhovnicească,
numai prilejul să cântăm, să predicăm, să ne întâlnim unii cu alţii,
ci vine să ne trezească la o viaţă şi să ne dăruiască o viaţă plină de El,
vine să ne dăruiască puterea de-a vieţui potrivit voii şi pildei Sale, tot mai rodnici şi tot mai credincioşi, fiindcă numai aşa vom fi fericiţi,
trăind tot mai după Chipul şi după Modelul Cel Sfânt al vieţii Sale, tot timpul vieţii noastre.
Prin roadele acestea se cunoaşte dacă Domnul Hristos a venit sau nu într-o adunare, într-o familie.
Şi prin acestea se cunoaşte dacă a venit sau nu într-un suflet, într-o viaţă.
Căci acela care le are acestea, din belşug, în el, nu va mai putea sta şi nu va mai putea rămâne niciodată, nici leneş, nici neroditor în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă şi slujire a lui Hristos (2 Petru 1, 8-9).
Fie individ, fie biserică.
O, Viaţa şi Bucuria noastră Isuse Doamne,
revarsă tot mai din plin şi mai puternic Duhul Tău de viaţă, peste întreagă Lucrarea şi viaţa Bisericii Tale şi a credincioşilor Tăi. Pentru ca având fiecare din plin duhul de viaţă, să dovedească aceasta în orice loc şi în orice vreme că sunt ai Tăi toţi cei care mărturisesc Numele Tău. Iar lumea văzând acest mare semn, să creadă în Tine, prin ei şi să fie mântuită.
O Isuse, Răsplătitorul Cel Drept şi Binecuvântat,
Te rugăm răsplăteşte cu mulţumire şi fericire veşnică pe binefăcătorii noştri sufleteşti, care au ostenit pentru trezirea noastră sufletească
şi pentru îndrumarea noastră spre lumină şi mântuire.
Te rugăm ajută-ne şi pe noi să putem fi altora ceea ce ei au fost pentru noi,
pentru ca harul Tău să ne înmulţească cu bucurie,
iar Numele Tău şi binefacerile Tale să fie cunoscute şi iubite tot mai mult.
Amin.