Dar unii din ei s-au dus la farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.
Iată cele două feluri de oameni care se aleg totdeauna acolo unde se face o mărturisire adevărată şi rodnică pentru Dumnezeu:
- După orice lucrare vie şi adevărată, dacă rămân foarte mulţi ascultători cu un mare folos duhovnicesc, sunt şi unii care se aleg cu o pagubă veşnică.
- Dacă mulţi se trezesc din moartea păcatului şi ies la o viaţă nouă, sunt şi unii care merg spre iad.
- Dacă mulţi se întorc umpluţi de Duhul Sfânt şi născuţi din nou, în mijlocul familiei lor, - alţii se umplu de duhul cel rău şi se duc la cei răi.
- Dacă mulţi primesc binecuvântări şi bucurii prin întâlnirea lor cu Domnul Isus şi prin ajungerea între cei credincioşi, totuşi se aleg şi câte unii care se duc unde nu trebuie,
se duc să spună ce nu se cuvine, despre tot ce au văzut că s-a petrecut acolo.
Aceştia se duc la Satana.
Rămâi uimit şi plin de îndurerare când afli ce pot unii oameni să facă, după ce au auzit pe Domnul.
Nu poţi înţelege cum, nici atâta frică de Dumnezeu, nici atâta caracter, nici atâta teamă de păcat, nu pot avea unii oameni, ca să nu facă slujba iudei, după ce L-au auzit pe Hristos,
ci după ce văd Lucrarea lui Hristos şi văd şi roadele ei bune, pentru întreg poporul, ei în loc să-i cântărească folosul cel bun, vreau să facă tot rău, iar apoi să devină vrăjmaşi şi urzesc fărădelegea.
Aceştia se duc îndată să denunţe pe Hristos şi pe ai Lui, pornind contra Lucrării Domnului pe toţi cei care i-ar putea face vreun rău.
Unii dintre ei, după ce ani de zile au fost chiar şi ei cu Domnul şi L-au însoţit în tot ce făcea El, umblând cu El şi cu trimişii Săi... totuşi s-au făcut vânzătorii lui Isus.
Alţii, după ce au auzit mărturisindu-se viu şi mişcător despre Lucrarea dragostei Dumnezeieşti şi au văzut pe Domnul făcând învieri sufleteşti pline cu minuni de credinţă şi pocăinţă...
şi au trăit ei înşişi momente de neuitat,
- totuşi, după toate acestea, au putut să-L părăsească şi să se ducă la nişte farisei,
care prin învăţături atrăgătoare
şi prin purtări făţarnice
şi prin promisiuni viclene, i-au atras, făcându-i să-şi calce legământul cu Hristos. Şi să le spună tot ce nu trebuie spus, făcându-se vinovaţi de un păcat veşnic.
Sunt unii care după ce ies de la biserică
şi după ce au ascultat cutremurătorul adevăr Dumnezeiesc
şi după ce s-au împărtăşit din înfricoşatele Taine Cereşti,
îndată pot uita totul, şi pot să se ducă la păcat, ca şi cum nici nu s-ar fi întâlnit cu Hristos şi ca şi cum niciodată ei n-ar fi luat parte la sfintele Lui lucrări!
Pentru astfel de oameni ar fi fost de o mie de ori mai bine nici să nu fi auzit,
nici să nu fi văzut,
şi nici să nu se fi întâlnit niciodată cu Hristos, decât aşa,
după ce L-au auzit - să le slujească spre osândă şi nu spre mântuire, auzirea Cuvântului Sfânt.
Dragă suflete... sunt atât de adânc mişcat în clipa aceasta şi plin de teamă pentru tine.
Iată şi tu stai acum lângă Cuvântul şi lângă Lucrarea mântuitoare a lui Hristos. Şi nu ştiu ce vei face, îndată după ce te vei duce de aici.
Oare vei păstra tu în inima ta aceste zguduitoare cuvinte ale lui Hristos, sau nu?
Vei merge tu plin de credinţă din locul acesta cu hotărârea ca să trăieşti în frica şi în ascultarea lui Dumnezeu, sau abia aştepţi să te desparţi de fraţii cu care asculţi acum pe Domnul şi după primul colţ, ascunzându-te de ei, te vei duce să-i pârăşti spunând vrăjmaşilor lor, încă mai mult şi mai multe, de câte ai văzut şi auzit despre ei, numai ca să le faci cât mai rău!
Oare vei rămâne tu pe mai departe încă şi mai hotărât şi mai statornic printre fraţii aceştia ai tăi, - sau te vei rătăci atras de învăţăturile străine între nişte farisei potrivnici fraţilor tăi şi învăţăturii lor?
Oare vei fi tu un împlinitor şi mai smerit al voii lui Dumnezeu, sau te vei duce la păcatele şi stricăciunile veacului şi mai neascultător ca înainte?
Dragă suflete, mă cutremur din toată fiinţa mea, când mă gândesc că ai putea face totuşi păcatul de moarte al trădării Domnului Hristos, fără să te întorci cu plâns amar de pocăinţă, nici după aceste înştiinţări.
Să nu te lase Dumnezeu să mai păcătuieşti!
O, Dumnezeule Veşnic, Cunoscătorul tuturor gândurilor şi al conştiinţei fiecăruia dintre cei care stau împrejurul Tău acum, aici şi pretutindenea,
ai milă şi trezeşte conştiinţa aceluia dintre noi care a mai făcut şi mai are de gând să mai facă mârşăvia păcatului lui Iuda, ducându-se să Te pârască pe Tine şi spre a face rău alor Tăi.
Ce ar putea spune omul acesta despre Tine Doamne decât că învii pe cei morţi din păcate,
că propovăduieşti binele şi înfrânarea, cinstea, dreptatea şi omenia printre oameni...
Că Tu Isuse niciodată n-ai dorit altceva decât asta!
Şi totuşi vânzătorul Tău se va duce spunând nu adevărul acesta, ci înfăţişând deformat şi rău voitor totul, spre a stârni ura şi a grăbi luarea măsurilor rele - împotriva alor Tăi...
Ai milă de ei Doamne, ca să se mărturisească şi să se îndrepte înainte de a fi prea târziu, - dacă mai poate să facă asta!
Doamne ai milă şi de acela care este în primejdie să se dezbine de ascultătorii Tăi şi să meargă la cine ştie ce farisei amăgitori lepădându-şi învăţătura şi credinţa,
sau este în primejdie să se întoarcă iarăşi la vechile lui păcate.
Întoarce-i pe toţi de la rău spre bine Doamne Isuse.
Amin.