Darul şi harul Duhului Sfânt
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
ne este mai departe ajutor pentru câştigarea
şi păstrarea biruinţei noastre
Am vorbit mai înainte despre Jertfa Crucii Mântuitorului şi despre legătura ce trebuie să o avem prin această Jertfă clipă de clipă, cu Dumnezeu, cu Mântuitorul, cu cerul de sus. Însă această legătură nu se poate câştiga şi păstra decât cu darul şi harul Duhului Sfânt. Prin Duhul Sfânt lucrează Dumnezeu, prin Duhul Sfânt lucrează şi Mântuitorul. Duhul Sfânt este izvorul darurilor. Prin Duhul Sfânt ne vin darurile Jertfei de pe Cruce. Duhul pe care Îl voi trimite de la Tatăl - zicea Isus - va lua din al Meu şi va vesti vouă (Ioan 16, 13-15). Fără darul şi harul Duhului Sfânt nu este nici biruinţă, nici mântuire.
Despre Duhul Sfânt se vorbeşte mult şi în multe feluri în Sfintele Scripturi. Dar poate cea mai nimerită icoană a Duhului Sfânt este cea de la Ezechiel cap. 37:
Mâna Domnului a venit peste mine, şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii, şi erau uscate de tot. El mi-a zis: Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze? Eu am răspuns: Doamne Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta! El mi-a zis: Proroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele! M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele. El mi-a zis: Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului şi zi duhului: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze! Am prorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stat pe picioare; era o oaste mare, foarte mare la număr (Ezec. 37, 1-10). (Chipul de alături arată această minune).
Nicăieri n-am găsit în Biblie un loc mai potrivit pentru Oastea Domnului decât acesta în care se vorbeşte despre o oaste înviată din morţi cu suflarea Duhului Sfânt. E parcă acest loc anume făcut pentru cei din Oastea Domnului. Oastea Domnului încă este o oaste înviată cu puterea Duhului Sfânt. Nişte oase uscate şi goale de viaţă eram şi noi cei din Oastea Domnului... nişte morţi în patimi şi fărădelegi... nişte morţi care trăiam (Apoc. 3, 1)... Prin darul şi harul Duhului Sfânt ne-am trezit şi am înviat la o viaţă nouă.
Însuşirea şi puterea Duhului Sfânt tocmai aceasta este: viaţa, o viaţă nouă, o trezire, o înviere la o viaţă nouă. Oriunde S-a arătat şi Se arată Duhul Sfânt, El a făcut şi face un mare răsunet, El face o zguduire, o schimbare din temelie a vieţii, El face o înviere la o viaţă nouă. Oriunde se arată puterea Duhului Sfânt, se face o minune ca cea din chipul de mai sus. Minunea din chipul de mai sus trebuie să se petreacă şi în viaţa noastră cea sufletească, iubiţilor ostaşi din Oastea Domnului! Aceasta e minunea pe care i-a spus-o Isus noaptea lui Nicodim când îi zicea că trebuie să se nască din nou, căci altcum nu va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan cap. 3). Nicodim se mira şi nu înţelegea această naştere din nou, şi atunci Mântuitorul i-a spus că naşterea din nou se face cu putere şi cu dar de la Duhul Sfânt. De această naştere din nou, de această înviere la o viaţă nouă prin harul şi darul Duhului Sfânt avem lipsă şi noi. Fără această renaştere şi înviere sufletească nu este nici biruinţă, nici mântuire.
Oastea Domnului a înviat şi ea multe oase uscate - o oaste întreagă - cu Cuvântul lui Dumnezeu. Peste sate şi oraşe pline de oase uscate strigăm şi noi cu Ezechiel prorocul, acum de ani de zile Cuvântul lui Dumnezeu: Oase uscate! ascultaţi Cuvântul Domnului!... suflete pierdute, primiţi darul şi harul Duhului Sfânt ca să înviaţi la o viaţă nouă!... Puterea noastră nu e a noastră, ci e a Duhului Sfânt.
Fără darul şi harul Duhului Sfânt, nimenea nu poate fi ostaş biruitor.
Eu de câte ori citesc scrisorile celor ce se înscriu în Oastea Domnului, mă rog în gândul meu zicând: Duhule Sfinte, oare cunoşti Tu pe sufletul acesta şi oare el Te cunoaşte? Oare pana care a scris aceste rânduri a fost în mâna Ta, sau în mâna omului?... lucrează Tu mai departe în sufletul nostru, căci fără darul şi harul Tău, toată lucrarea noastră este zadarnică...
Dragă cititorule! Iubiţilor ostaşi din Oastea Domnului! Uitaţi-vă bine la chipul din pagina de alături. El arată în chip minunat învierea la o viaţă nouă, învierea din moartea cea sufletească, pe care o face darul şi harul Duhului Sfânt. Dar precum se vede în chip, această înviere nu cuprinde pe toţi în chip egal. Unii s-au trezit deplin, alţii sunt numai în trezire. Pe oasele unora a crescut carne, alţii abia încep a se mişca. Aşa poate că va fi şi în ceata celor din Oastea Domnului. Unii au înviat deplin din moartea păcatelor, alţii încep numai a se trezi. Unii stau pe picioarele lor, alţii abia încep numai a se mişca...
Să lăsăm iubiţilor ostaşi, să lăsăm darul şi harul Duhului Sfânt să sufle deplin peste viaţa noastră ca să înviem deplin din moartea păcatelor. Să lăsăm vuietul şi vântul Duhului Sfânt să sufle neîncetat peste Oastea noastră ca să fim o oaste de biruitori.
Despre 3 viteji pomeneşte Biblia Vechiului Testament. David a omorât pe Goliat, Samson a ucis un pui de leu, iar Ghedeon a bătut pe madianiţi. Despre toţi 3 se spune că au biruit cu puterea Duhului Sfânt. Duhul Domnului a venit peste David (1 Samuel 16, 13). Duhul Domnului a venit peste Samson (Judec. 14, 6). Şi a fost îmbrăcat Ghedeon cu Duhul Domnului (Judec. 6, 34).
Aşa suntem şi noi în lupta cu vrăjmaşul diavol şi atacurile lui. Fără puterea Duhului Sfânt, suntem nişte fiinţe slabe şi neputincioase. Însă îndată ce sufletul nostru e cuprins şi aprins de focul Duhului Sfânt, am devenit un erou, un viteaz mare în lupta contra vrăjmaşului diavol şi ispitelor lui. Pe câmpul de luptă al mântuirii noastre sufleteşti, pe câmpul de război cu ispitele şi atacurile vrăjmaşului diavol, nu se poate face nici o vitejie şi nu se poate câştiga nici o biruinţă decât cu puterea, cu darul şi harul Duhului Sfânt.