Biserica Domnului nostru Isus Hristos

ne este mai departe ajutor pentru câștigarea și păstrarea biruinței noastre

Despre sfânta biserică cred că e de prisos să vorbesc mai pe larg. Eu însumi, cel ce scriu această carte, sunt un slujitor al bisericii lui Hristos. Fiecare creștin știe ce este biserica; știe cu ce daruri și chemări sfinte este înzestrată și însărcinată. Biserica administrează cele 7 taine puse spre întărirea și mântuirea sufletelor: taina sf. botez, sf. mir, sf. cuminecătură, mărturisirea, preoția, nunta și maslul.

Dar nu e destul că cineva cunoaște biserica, ci trebuie să se și întărească cu darurile pe care le administrează ea. Nu este destul ca în mijlocul fiecărui sat să stea o biserică, iar oamenii să meargă duminica la crâșmă. Despre creștinii cei dintâi ne spun Scripturile că petreceau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, în rugăciuni... în toate zilele erau în biserică lăudând pe Dumnezeu... și era una sufletul și inima lor (Fap. Ap. 2, 41-47; 4, 34). De aceea era atâta putere în viața lor.

Biserica este - și trebuie să fie - o biserică vie, biserică învățătoare și luptătoare contra răutăților și păcatelor.

Ținem aici să spunem că Oastea Domnului nu se amestecă în lucrurile încredințate numai preoților și bisericii. Ea lucrează în cadrele așa numitului apostolat laic. Noi dăm un mare ajutor preoților și bisericii, iar în schimb, preoții vrednici și înțelegători ne dau și ei sprijinul lor. În fruntea celor intrați în Oastea Domnului avem mulți preoți vrednici care în biserică - și afară de biserică - înrolează și instruiesc mereu sufletele pentru lupta cea mare a mântuirii sufletești.

Oastea Domnului a dat în special bisericii și preoților un mare ajutor în combaterea sectarismului. Ea a dat și dă sufletelor flămânde pășune duhovnicească, oprindu-le să plece în altă parte (însă în loc de mulțumire pentru acest sprijin, de la Cernăuți ne-a venit hulă și critică).