Darul şi puterea Focului ceresc

arătate prin pilde şi asemănări luate din Biblie şi din viaţă

Darul Duhului Sfânt este o putere nevăzută. Duhul Sfânt lucrează în chip nevăzut. Lucrarea Duhului Sfânt este o lucrare tainică, nevăzută. Dar ea se vede şi se poate vedea în roadele şi urmările ei. Pentru tainica lucrare a Duhului Sfânt, a Focului ceresc, s-au folosit multe pilde şi asemănări, din care dăm şi noi, în cele ce urmează, câteva.

În casa olarului

Să intrăm în casa olarului. În casa lui, aflăm o minunată învăţătură despre Focul cel ceresc.

Olarul face vase de lut. Le face din lut călcat, din lut vârtos. Dar oricât de vârtos ar fi acest lut, el e prea slab. El nu poate rezista. Pentru a întări vasele făcute din lut, olarul le bagă în cuptor şi le arde. Cuptorul este pecetea vasului din lut. În cuptor îşi capătă vasele de lut tăria şi rezistenţa ce le lipsesc. Nu mai după arsul din cuptor, le poate pune olarul în vânzare.

Aşa e şi cu noi. Nişte vase de lut suntem şi noi. „Şi a făcut Dumnezeu pe om, luând ţărână din pământ” (Facere 2, 7). Şi a întărit Dumnezeu acest lut „suflând în faţa lui viaţă, suflet viu”.

Din mâna Făcătorului, omul a ieşit un vas ales, un vas tare, un vas desăvârşit. Dar în grădina Edenului acest vas a slăbit. Cu ispita şi păcatul, Satan a întărit lutul din om şi a slăbit duhul. Biblia ne arată cât de slab a fost omul după căderea din Eden. Ce vas slab era omul din Vechiul Testament. Domnul Iisus a venit să întărească vasele noastre cele slăbite. Iar această întărire a venit numai după ce El S-a jertfit pe Crucea Golgotei şi, suindu-Se la Cer, ne-a trimis Focul cel ceresc al Duhului Sfânt.

Ce pildă grăitoare în această privinţă ne pot fi chiar apostolii Domnului. Trei ani i-a învăţat şi i-a întărit Domnul - şi totuşi cât erau de slabi! În clipele răstignirii - afară de Ioan - toţi fugiseră. Dar limbile cele de foc din Ziua Cincizecimii au întărit vasele lor. Focul cel ceresc pe care ni l-a trimis Jertfa Scumpului nostru Mântuitor a întărit şi desăvârşit vasele Apostolilor şi ale tuturor creştinilor din toate vremile.

Focul cel ceresc întăreşte vasele noastre cele de lut. „Precum focul cel pământesc - zice Sfântul Ioan Gură de Aur - preface lutul cel moale într-un vas vârtos, aşa şi Focul Sfântului Duh, când cuprinde un suflet, îl face mai tare decât fierul, aşa că păcatul nu-l mai poate vătăma.”

Un creştin care n-a trecut prin focul acesta este un vas slab, un vas „nears”.

Aţi fost cândva în târgul de oale? În acest târg, vasele de lut se încearcă după sunetul lor. Ia omul vasul în mână şi îl bate cu degetul. De ce? Ca să afle, după sunetul ce-l dă, cât e de ars. Parcă l-ar întreba: Ai fost tu, vasule, în cuptor? Şi vasul parcă ar răspunde - prin sunetul lui: Da, am fost. Şi omul îl mai ciocăneşte o dată, întrebându-l parcă: Ai stat destul în cuptor? Vasul care răsună mai prelung e mai bun, pentru că e ars mai bine.

Aşa e şi cu noi. Puterea noastră sufletească se măsoară după cât suntem de „arşi” în cuptorul Duhului Sfânt.

Rugăciune

Doamne, tu singur ştii ce vas slab sunt şi eu. Abia mă ţin pe picioarele mele cele trupeşti şi sufleteşti. Dă-mă şi pe mine, Iisuse Doamne, pe mâna Duhului Sfânt. Prin Sângele Tău, trimite-mi şi mie Focul cel ceresc.

Duhule Sfinte! Pogoară-Te şi peste vasul meu cel slab cu Focul Tău cel ceresc. Aruncă-mă şi pe mine în cuptorul Tău cel sfânt şi mă ţine mereu în acest cuptor, până în clipa când lutul acesta mult-pătimitor va cădea de pe mine şi mă voi muta „Acasă” la Domnul, ca să trăiesc cu El în vecii vecilor. Amin.