Darul și puterea Focului ceresc
Pr. Iosif Trifa - Focul cel ceresc
arătate prin pilde și asemănări luate din Biblie și din viață
Darul Duhului Sfânt este o putere nevăzută. Duhul Sfânt lucrează în chip nevăzut. Lucrarea Duhului Sfânt este o lucrare tainică, nevăzută. Dar ea se vede și se poate vedea în roadele și urmările ei. Pentru tainica lucrare a Duhului Sfânt, a Focului ceresc, s-au folosit multe pilde și asemănări, din care dăm și noi, în cele ce urmează, câteva.
În casa olarului
Să intrăm în casa olarului. În casa lui, aflăm o minunată învățătură despre Focul cel ceresc.
Olarul face vase de lut. Le face din lut călcat, din lut vârtos. Dar oricât de vârtos ar fi acest lut, el e prea slab. El nu poate rezista. Pentru a întări vasele făcute din lut, olarul le bagă în cuptor și le arde. Cuptorul este pecetea vasului din lut. În cuptor își capătă vasele de lut tăria și rezistența ce le lipsesc. Nu mai după arsul din cuptor, le poate pune olarul în vânzare.
Așa e și cu noi. Niște vase de lut suntem și noi. „Și a făcut Dumnezeu pe om, luând țărână din pământ” (Facere 2, 7). Și a întărit Dumnezeu acest lut „suflând în fața lui viață, suflet viu”.
Din mâna Făcătorului, omul a ieșit un vas ales, un vas tare, un vas desăvârșit. Dar în grădina Edenului acest vas a slăbit. Cu ispita și păcatul, Satan a întărit lutul din om și a slăbit duhul. Biblia ne arată cât de slab a fost omul după căderea din Eden. Ce vas slab era omul din Vechiul Testament. Domnul Iisus a venit să întărească vasele noastre cele slăbite. Iar această întărire a venit numai după ce El S-a jertfit pe Crucea Golgotei și, suindu-Se la Cer, ne-a trimis Focul cel ceresc al Duhului Sfânt.
Ce pildă grăitoare în această privință ne pot fi chiar apostolii Domnului. Trei ani i-a învățat și i-a întărit Domnul - și totuși cât erau de slabi! În clipele răstignirii - afară de Ioan - toți fugiseră. Dar limbile cele de foc din Ziua Cincizecimii au întărit vasele lor. Focul cel ceresc pe care ni l-a trimis Jertfa Scumpului nostru Mântuitor a întărit și desăvârșit vasele Apostolilor și ale tuturor creștinilor din toate vremile.
Focul cel ceresc întărește vasele noastre cele de lut. „Precum focul cel pământesc - zice Sfântul Ioan Gură de Aur - preface lutul cel moale într-un vas vârtos, așa și Focul Sfântului Duh, când cuprinde un suflet, îl face mai tare decât fierul, așa că păcatul nu-l mai poate vătăma.”
Un creștin care n-a trecut prin focul acesta este un vas slab, un vas „nears”.
Ați fost cândva în târgul de oale? În acest târg, vasele de lut se încearcă după sunetul lor. Ia omul vasul în mână și îl bate cu degetul. De ce? Ca să afle, după sunetul ce-l dă, cât e de ars. Parcă l-ar întreba: Ai fost tu, vasule, în cuptor? Și vasul parcă ar răspunde - prin sunetul lui: Da, am fost. Și omul îl mai ciocănește o dată, întrebându-l parcă: Ai stat destul în cuptor? Vasul care răsună mai prelung e mai bun, pentru că e ars mai bine.
Așa e și cu noi. Puterea noastră sufletească se măsoară după cât suntem de „arși” în cuptorul Duhului Sfânt.
Rugăciune
Doamne, tu singur știi ce vas slab sunt și eu. Abia mă țin pe picioarele mele cele trupești și sufletești. Dă-mă și pe mine, Iisuse Doamne, pe mâna Duhului Sfânt. Prin Sângele Tău, trimite-mi și mie Focul cel ceresc.
Duhule Sfinte! Pogoară-Te și peste vasul meu cel slab cu Focul Tău cel ceresc. Aruncă-mă și pe mine în cuptorul Tău cel sfânt și mă ține mereu în acest cuptor, până în clipa când lutul acesta mult-pătimitor va cădea de pe mine și mă voi muta „Acasă” la Domnul, ca să trăiesc cu El în vecii vecilor. Amin.