Darurile lui Dumnezeu
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Oricare om care se pare că este prin ceva, mai ales și mai de preț decât alții, trebuie să-L laude pe Dumnezeu cu și mai multă smerenie.
Căci cu cât Dumnezeu i-a dat lui mai mult decât altora, cu atât el este mai mult dator față de Dumnezeu decât ceilalți.
2 - Dacă ai ceva deosebit, aceasta se arată în fapte deosebite. Înțelepciunea se aude în cuvintele frumoase și adânci. Frumusețea se vede în fapte bune și curate. Bunătatea se simte în dărnicie, în blândețe, în iubire. Toate acestea sunt lucrări făcute spre slava lui Dumnezeu, de la care vin toate darurile făptuitorului.
Fericit este acela care încă de mic învață să se poarte astfel, lucrând cu darurile sale spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor săi.
3 - Marii noștri înaintași credincioși, părinții și strămoșii noștri prin care Dumnezeu a adus până la noi Cuvântul credinței Sale și vestea mântuitoare a Sfintei Evanghelii, aceștia sunt trunchiul și rădăcinile noastre.
De mii de ani, tot ce avem noi astăzi comori ale minții și ale sufletului ne-au fost adunate și lăsate de către ei cu prețul multor jertfe, lupte și osteneli.
4 - Rând pe rând înaintașii noștri credincioși au îmbogățit cu noi învățături și cu noi dovezi de sfințenie, de curaj și de hărnicie, tot ce ne-a fost lăsat nouă spre viață și mântuire de către Domnul nostru Isus Hristos și de sfinții Lui Apostoli.
Apoi de către sfinții Părinți în sfânta noastră biserică în care ne-am născut și în care am auzit din primele noastre zile Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu.
5 - Orice om adevărat trebuie să se simtă adânc legat de înaintașii sfinți și mari.
Numai astfel va putea fi și el odată vrednic ca urmașii lui să-l socotească și pe el un părinte cu adevărat mare și vrednic.
6 - Ce minunat este orice copil care se simte legat cu tot trupul și cu tot sufletul său de puternicele rădăcini sănătoase din care se trage ființa lui.
Legat de credința strămoșilor săi, de curajul lor, de sfaturile și pildele lor vrednice, un astfel de tânăr va crește sănătos și cinstit, curajos și cumpătat, credincios și viteaz.
Așa cum au fost marii și sfinții noștri înaintași.
7 - Cele mai frumoase mâini, sunt mâinile recunoștinței. Mâinile acestea nu uită niciodată să mulțumească, să mângâie, să ajute, să șteargă lacrimile, să lege rănile, să sprijinească slăbiciunile celor care le-au făcut lor bine.
8 - Ferice de cine îngrijește de cel sărac, a spus cândva omul acela care era după inima lui Dumnezeu.
Căci omul cel milostiv va avea parte de milă.
Cel care se îndură de alții va avea veșnic fața plină de îndurarea lui Dumnezeu.
Și cine udă pe altul, va fi udat și el. Fiindcă Dumnezeu Se poartă cu fiecare om după cum este inima lui.
Cu cel bun Tu ești Bun Doamne. Cu cel drept Te porți după dreptate, iar cu cel nelegiuit Te porți după nelegiuirea lui.
Cât vom trăi pe lume, să nu uităm aceste adevăruri.
9 - Dacă tu ești un copil credincios și asculți pe Domnul Isus care ne învață să răspundem oricui numai frumos, chiar dacă acela ne-ar vorbi urât,
atunci ai vedea că și acela, ori ar schimba vorba frumos, ori ar tăcea, ori s-ar duce.
Focul nu arde fără doi cărbuni, iar cearta nu se poate fără doi nebuni.
10 - Niciodată nu te lăsa ispitit să vorbești sau să răspunzi urât nimănui, dacă nu dorești să-ți vorbească ție nimeni decât frumos.
Căci Domnul nostru Isus a zis:
Ce-ați vrea să vă facă vouă oamenii, faceți-le mai întâi voi lor la fel.
Asta înseamnă că mai întâi tu să vorbești frumos. Mai întâi tu să-i iubești, mai întâi tu să-i faci bine.
11 - Oricât ar fi cineva de bun și plin de virtuți sau oricâte binefaceri ar fi împlinit el în viața lui, nu trebuie niciodată să se laude cu ele sau să-și facă din acestea un merit înaintea lui Dumnezeu, sau a oamenilor.
Căci tot ce are și ce poate, este darul și harul lui Dumnezeu.
De aceea un om cu adevărat înțelept, nu poate fi decât smerit și credincios în orice loc, fiindcă este scris: „Celor smeriți le dă har”...
12 - Numai dragostea lui Dumnezeu este mai adevărată și mai mare decât dragostea părinților noștri buni.
În lumea aceasta pe nici unul din noi, nici o altă inimă omenească nu ne poate iubi cu o asemenea iubire ca bunii noștri părinți care ne-au născut și crescut.
De aceea toată viața noastră trebuie să ne aducem aminte cu recunoștință și cu dragoste de aceste scumpe ființe.
13 - Cu cât capetele părinților încărunțesc mai tare, și cu cât sunt tot mai puține zilele în care îi vom avea cu noi, dragostea și prețuirea noastră să le fie tot mai mare.
Căci ei ne-au făcut nouă cel mai mare bine pe pământ.
Ei ne-au iubit cel mai mult și ei au suferit atât de mult pentru noi adeseori încă mai dinainte de a fi.
14 - În Casa Domnului, în sfânta biserică, în adunarea Domnului și oriunde se fac rugăciuni, cântări și vorbiri spre slava Domnului și Dumnezeului nostru, acolo trebuie să stăm cu toții într-o evlavioasă ascultare și tăcere.
15 - Fie mari, fie mici, fie tineri, fie bătrâni, - nici unii dintre noi n-avem dreptul să n-ascultăm.
Și n-avem voie să facem mișcare și zgomot, când se vorbește din Sfântul Cuvânt al Domnului nostru Isus Hristos.
16 - Tot timpul cât suntem în sfânta biserică se cuvine să fim cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, liniștiți și atenți.
E mare păcat dacă tulburăm cu vorbele, cu șoaptele și cu mișcările noastre pe cei care ascultă sau cântă și se roagă înaintea lui Dumnezeu...
17 - Cine face astfel și disprețuiește Cuvântul lui Dumnezeu se osândește singur și va fi pedepsit, căci acela tulbură apa cea sfântă a rugăciunii, aruncând în ea noroiul batjocurii lui.
Acela nesocotește Numele Domnului și împiedică pe alții să-I aducă o închinare deplină și cuviincioasă.
18 - Când cerurile întregi ascultă cu evlavie de voia Domnului,
când toate puterile naturii pământești și toate stelele cerești se supun ascultării de Cuvântul Lui
când toate timpurile și anotimpurile cu toate ale lor se apleacă în tăcere cu o deplină ascultare de rânduiala pe care Dumnezeu le-a hotărât tuturor fără să iasă din voia Lui,
- atunci cu atât mai mult noi, se cuvine să facem astfel!
19 - Fiul meu, eu te sfătuiesc ca și tu când vei merge în locul unde este chemat Numele Domnului, tot timpul cât va fi slujba sfântă stai în tăcere și evlavie să nu tulburi slujba Domnului.
Nu întrista prin neatenția ta sufletele care se roagă, ci mai degrabă ori de câte ori îți vine ispita să n-asculți, roagă-te Domnului să-ți alunge această ispită.
20 - Copilul cel cuminte și credincios, în orice parte ar privi ochii lui, poate să vadă puterea cea mare și înțelepciunea cea minunată a lui Dumnezeu,
că tot ce văd ochii și tot ce pot auzi urechile sau simți inima noastră, sunt numai lucrurile Mâinilor Lui Sfinte...
Și Doamne cât de multe mai sunt! Slavă veșnică Ție pentru toate.
Amin.