Să mulţumim pentru toate

1 - O Doamne Isuse ce rău este să nu ai pe nimeni când ai cea mai mare nevoie de cineva drag şi bun care să-ţi spună ce nu ştii şi să-ţi arate ce nu vezi!

Te rog Doamne Isuse să nu mă laşi niciodată singur pe cărarea vieţii mele.

Binecuvântează-i Doamne în vecii vecilor pe acei care mă iubesc şi mă învaţă.

Căci ei îmi deschid ochii şi îmi trezesc inima ca să nu trec singur şi neştiutor pe lângă atâtea minuni pe care le-ai făcut Tu, ca noi să ne bucurăm de ele...

2 - Omul cel bun nu poate să nu facă binele precum pomul cel bun nu poate să nu facă roadele cele bune. Şi cum via cea bună nu poate să nu facă struguri dulci...

3 - Nu este nici un păcat care să nu aibă iertare, numai dacă omul se căieşte din toată inima lui,

dacă se roagă cu toată puterea sufletului său

şi dacă aşteaptă cu răbdare până la ispăşirea vinei, nădăjduind mila lui Dumnezeu şi iertarea lui Hristos.

4 - Cu credinţă scapi din foc

cu păcatul mori pe loc

cu cinstitul scapi din val

cu tâlharul mori la mal.

Să ai totdeauna grijă cu cine te însoţeşti, căci cine se întovărăşeşte cu un om rău, niciodată nu poate să ajungă bine...

5 - Vine vremea odată fiecărui om ca să plătească tot ce face.

Dar pe lângă cel rău, deseori pătimeşte şi cel bun. De aceea ca să nu plăteşti împreună cu cel rău, nu te întovărăşi cu el

şi ca să nu trebuiască să suferi, fereşte-te de răul peste care vine pedeapsa.

6 - Multora nu le place ca ei înşişi să fie credincioşi, dar le-ar plăcea ca lucrurile lor să fie păzite de cei credincioşi căci Dumnezeu apărând pe cel credincios, apără şi ceea ce este a lui sau dat în grija lui.

Dar aceluia ce cu fiecare vorbă ştie numai să lovească şi să blesteme, cum să nu i se întâmple rău?

Cum să nu lase Dumnezeu odată să nu cadă asupra lui pedeapsa?

De aceea când vezi pe un astfel de om, nici să nu stai lângă el, nici să nu-i încredinţezi nimic ca să nu te ajungă şi pe tine nuiaua care îl va lovi pe el.

Dar cu cel bun şi credincios să mergi oriunde, căci el păzind Cuvântul lui Dumnezeu - îl păzeşte şi Dumnezeu pe el.

7 - Poate fi orice om cât de bogat, dacă nu-i cinstit, e un blestemat.

Poate fi chiar un popor cât de mare, dacă nu-i cinstit, dacă e lacom şi hrăpăreţ, bătăuş şi nedrept, este un popor blestemat.

8 - Dar poate fi un om sau un popor cât de sărac, dacă e cinstit şi harnic, dacă nu lăcomeşte şi nu nedreptăţeşte pe nimeni,

nu numai că se îmbogăţeşte în cele pământeşti, dar va fi fericit şi sufleteşte.

9 - Fericirea cea adevărată nu stă în puterea cea lumească.

Nici în multele întinderi, nici în mândria mincinoasă,

ci stă în umblarea cinstită, în viaţa temătoare de Dumnezeu.

10 - Aceasta este tot atât de adevărată pentru oricare om ca şi pentru oricare popor. Căci omul sau poporul lacom, cu cât va avea mai mult, cu atât va fi mai nesătul şi mai desfrânat.

Pe când omul sau poporul cinstit şi credincios, nelăcomind niciodată la nimic al altuia, munceşte harnic, trăieşte cumpătat şi judecă drept. Acela va fi totdeauna binecuvântat de Dumnezeu.

11 - Cine face binele este binecuvântat de Dumnezeu şi preţuit de toţi oamenii.

Dacă vin peste el necazuri, credinţa lui îl scapă.

Dacă vin lipsuri, munca şi cinstea lui îl scot din ele.

Dacă vin asupritorii peste el, îl izbăveşte Dumnezeu de ei.

12 - Singura fericire adevărată pe pământ o poate da inimii numai sfânta iubire.

Singurul suflet cu adevărat fericit este numai acela care poate păstra în el totdeauna iubirea în sfinţenie.

O astfel de iubire este totdeauna curată, fierbinte, puternică şi gata la orice jertfă.

13 - Când mintea noastră, sănătoasă şi curată ştie să-şi păstreze iubirea inimii sfântă, şi să o apere de orice-ar putea-o întina sau nimici,

atunci şi gândurile şi paşii merg pe toate căile lor numai spre fericire şi lumină.

14 - Când sfânta iubire îi leagă pe cei doi soţi, atunci toată viaţa şi familia lor va fi o dulce prelungire a nunţii lor fericite, până la moarte.

Când sfânta iubire îi leagă pe fraţi, revederea lor este totdeauna fericită, îmbrăţişările fierbinţi şi starea împreună dorită şi dulce.

Când sfânta iubire îi leagă pe prieteni, părtăşia dintre ei este ca o necurmată sărbătoare plină de încredere şi fericire.

15 - Când sfânta iubire leagă inimile părinţilor de a copiilor lor şi pe copii de părinţii lor, nimic pe lume nu-i mai frumos, mai dulce şi mai sfânt.

Dar nici o astfel de iubire nu se poate fără Hristos.

Căci numai când toate gândurile şi simţurile noastre izvorăsc şi se adapă mereu din Duhul lui Hristos, numai atunci e cu putinţă ca ele să rămână mereu luminoase, mereu sfinte, mereu statornice.

16 - Aceasta singură este puterea care le poate păstra toate iubirile noastre sfinte şi cea de soţi şi cea de fii, şi cea de fraţi şi cea de părinţi.

Ea este focul prin care inimile noastre se curăţesc, şi se aprind.

Ea este minunea prin care toate cresc şi se înfrumuseţează.

17 - Scumpul nostru Mântuitor ne-a înştiinţat prin Sfântul Lui Cuvânt că El va veni în curând, ca să ne ia pe noi cei care Îl iubim şi Îl aşteptăm, Acolo Sus cu El în cer

unde ne-a pregătit un loc să fim pe totdeauna fericiţi cu El.

Toate semnele timpurilor pe care le-a spus El că se vor arăta la apropierea Venirii Lui, se văd acum în lume,

astfel că Venirea Lui ar putea fi chiar îndată.

Să-L aşteptăm cu toată sfânta noastră iubire.

18 - Oare la câţi dintre noi ne strălucesc ochii de bucuria Venirii Lui şi câţi suspinăm de întristare pentru întârzierea Sa?

Câţi ne grăbim să ieşim întru întâmpinarea Lui cu inimile pline de smerenie şi de iubire binefăcătoare?

Câte inimi ard de dorul aşteptării Sale?

Câte candele aprinse Îl aşteaptă gata, şi câte fecioare veghează aşteptând pogorârea Mirelui Ceresc?

Câte braţe stau întinse în rugăciune pentru sufletele care nici nu se gândesc la mântuirea lor şi la Venirea Domnului nostru Isus Hristos?

19 - Omul este pedepsit chiar prin ceea ce păcătuieşte.

Dumnezeu care ne vede şi ne aude pe toţi, are o îndelungă răbdare pentru noi şi doreşte ca nimeni să nu fie pedepsit ci să vadă fiecare că face rău

şi să se întoarcă singur cerându-şi iertare şi îndreptându-se, ca să fie mântuit.

20 - Dar dacă cineva nu vrea şi nu vrea să asculte şi să se îndrepte, odată vine pedeapsa.

Atunci Dumnezeu îl lasă pe om ca să se pedepsească el singur, cum nu l-ar fi putut pedepsi nimeni altcineva.

Doamne Dumnezeule, ai milă de noi şi ne întoarce pe toţi la Tine.

Amin.