Să mulțumim pentru toate
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - O Doamne Isuse ce rău este să nu ai pe nimeni când ai cea mai mare nevoie de cineva drag și bun care să-ți spună ce nu știi și să-ți arate ce nu vezi!
Te rog Doamne Isuse să nu mă lași niciodată singur pe cărarea vieții mele.
Binecuvântează-i Doamne în vecii vecilor pe acei care mă iubesc și mă învață.
Căci ei îmi deschid ochii și îmi trezesc inima ca să nu trec singur și neștiutor pe lângă atâtea minuni pe care le-ai făcut Tu, ca noi să ne bucurăm de ele...
2 - Omul cel bun nu poate să nu facă binele precum pomul cel bun nu poate să nu facă roadele cele bune. Și cum via cea bună nu poate să nu facă struguri dulci...
3 - Nu este nici un păcat care să nu aibă iertare, numai dacă omul se căiește din toată inima lui,
dacă se roagă cu toată puterea sufletului său
și dacă așteaptă cu răbdare până la ispășirea vinei, nădăjduind mila lui Dumnezeu și iertarea lui Hristos.
4 - Cu credință scapi din foc
cu păcatul mori pe loc
cu cinstitul scapi din val
cu tâlharul mori la mal.
Să ai totdeauna grijă cu cine te însoțești, căci cine se întovărășește cu un om rău, niciodată nu poate să ajungă bine...
5 - Vine vremea odată fiecărui om ca să plătească tot ce face.
Dar pe lângă cel rău, deseori pătimește și cel bun. De aceea ca să nu plătești împreună cu cel rău, nu te întovărăși cu el
și ca să nu trebuiască să suferi, ferește-te de răul peste care vine pedeapsa.
6 - Multora nu le place ca ei înșiși să fie credincioși, dar le-ar plăcea ca lucrurile lor să fie păzite de cei credincioși căci Dumnezeu apărând pe cel credincios, apără și ceea ce este a lui sau dat în grija lui.
Dar aceluia ce cu fiecare vorbă știe numai să lovească și să blesteme, cum să nu i se întâmple rău?
Cum să nu lase Dumnezeu odată să nu cadă asupra lui pedeapsa?
De aceea când vezi pe un astfel de om, nici să nu stai lângă el, nici să nu-i încredințezi nimic ca să nu te ajungă și pe tine nuiaua care îl va lovi pe el.
Dar cu cel bun și credincios să mergi oriunde, căci el păzind Cuvântul lui Dumnezeu - îl păzește și Dumnezeu pe el.
7 - Poate fi orice om cât de bogat, dacă nu-i cinstit, e un blestemat.
Poate fi chiar un popor cât de mare, dacă nu-i cinstit, dacă e lacom și hrăpăreț, bătăuș și nedrept, este un popor blestemat.
8 - Dar poate fi un om sau un popor cât de sărac, dacă e cinstit și harnic, dacă nu lăcomește și nu nedreptățește pe nimeni,
nu numai că se îmbogățește în cele pământești, dar va fi fericit și sufletește.
9 - Fericirea cea adevărată nu stă în puterea cea lumească.
Nici în multele întinderi, nici în mândria mincinoasă,
ci stă în umblarea cinstită, în viața temătoare de Dumnezeu.
10 - Aceasta este tot atât de adevărată pentru oricare om ca și pentru oricare popor. Căci omul sau poporul lacom, cu cât va avea mai mult, cu atât va fi mai nesătul și mai desfrânat.
Pe când omul sau poporul cinstit și credincios, nelăcomind niciodată la nimic al altuia, muncește harnic, trăiește cumpătat și judecă drept. Acela va fi totdeauna binecuvântat de Dumnezeu.
11 - Cine face binele este binecuvântat de Dumnezeu și prețuit de toți oamenii.
Dacă vin peste el necazuri, credința lui îl scapă.
Dacă vin lipsuri, munca și cinstea lui îl scot din ele.
Dacă vin asupritorii peste el, îl izbăvește Dumnezeu de ei.
12 - Singura fericire adevărată pe pământ o poate da inimii numai sfânta iubire.
Singurul suflet cu adevărat fericit este numai acela care poate păstra în el totdeauna iubirea în sfințenie.
O astfel de iubire este totdeauna curată, fierbinte, puternică și gata la orice jertfă.
13 - Când mintea noastră, sănătoasă și curată știe să-și păstreze iubirea inimii sfântă, și să o apere de orice-ar putea-o întina sau nimici,
atunci și gândurile și pașii merg pe toate căile lor numai spre fericire și lumină.
14 - Când sfânta iubire îi leagă pe cei doi soți, atunci toată viața și familia lor va fi o dulce prelungire a nunții lor fericite, până la moarte.
Când sfânta iubire îi leagă pe frați, revederea lor este totdeauna fericită, îmbrățișările fierbinți și starea împreună dorită și dulce.
Când sfânta iubire îi leagă pe prieteni, părtășia dintre ei este ca o necurmată sărbătoare plină de încredere și fericire.
15 - Când sfânta iubire leagă inimile părinților de a copiilor lor și pe copii de părinții lor, nimic pe lume nu-i mai frumos, mai dulce și mai sfânt.
Dar nici o astfel de iubire nu se poate fără Hristos.
Căci numai când toate gândurile și simțurile noastre izvorăsc și se adapă mereu din Duhul lui Hristos, numai atunci e cu putință ca ele să rămână mereu luminoase, mereu sfinte, mereu statornice.
16 - Aceasta singură este puterea care le poate păstra toate iubirile noastre sfinte și cea de soți și cea de fii, și cea de frați și cea de părinți.
Ea este focul prin care inimile noastre se curățesc, și se aprind.
Ea este minunea prin care toate cresc și se înfrumusețează.
17 - Scumpul nostru Mântuitor ne-a înștiințat prin Sfântul Lui Cuvânt că El va veni în curând, ca să ne ia pe noi cei care Îl iubim și Îl așteptăm, Acolo Sus cu El în cer
unde ne-a pregătit un loc să fim pe totdeauna fericiți cu El.
Toate semnele timpurilor pe care le-a spus El că se vor arăta la apropierea Venirii Lui, se văd acum în lume,
astfel că Venirea Lui ar putea fi chiar îndată.
Să-L așteptăm cu toată sfânta noastră iubire.
18 - Oare la câți dintre noi ne strălucesc ochii de bucuria Venirii Lui și câți suspinăm de întristare pentru întârzierea Sa?
Câți ne grăbim să ieșim întru întâmpinarea Lui cu inimile pline de smerenie și de iubire binefăcătoare?
Câte inimi ard de dorul așteptării Sale?
Câte candele aprinse Îl așteaptă gata, și câte fecioare veghează așteptând pogorârea Mirelui Ceresc?
Câte brațe stau întinse în rugăciune pentru sufletele care nici nu se gândesc la mântuirea lor și la Venirea Domnului nostru Isus Hristos?
19 - Omul este pedepsit chiar prin ceea ce păcătuiește.
Dumnezeu care ne vede și ne aude pe toți, are o îndelungă răbdare pentru noi și dorește ca nimeni să nu fie pedepsit ci să vadă fiecare că face rău
și să se întoarcă singur cerându-și iertare și îndreptându-se, ca să fie mântuit.
20 - Dar dacă cineva nu vrea și nu vrea să asculte și să se îndrepte, odată vine pedeapsa.
Atunci Dumnezeu îl lasă pe om ca să se pedepsească el singur, cum nu l-ar fi putut pedepsi nimeni altcineva.
Doamne Dumnezeule, ai milă de noi și ne întoarce pe toți la Tine.
Amin.