De când s-a întovărășit Dreptatea cu Strâmbătatea
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Venea odată Dreptatea de unde o fi venit, alungată, de bună seamă, flămândă și necăjită.
În drumul ei dădu peste Strâmbătate, greoaie de saț și îngâmfare, fudulă și trufașă, ca una ce hălăduia bine de tot.
- Bun întâlnit, cucoană, zise Strâmbătatea semeață.
- Bun găsit Strâmbătateo, zise Dreptatea amărâtă.
- Da′ de unde vii așa de amărâtă, prăpădită și zdrențăroasă? Ori poate n-ai mâncat astăzi?
- De unde vin?! De unde mă gonesc toți oamenii, și adevărat ziseși că nici n-am mâncat azi!
- Așa-ți trebuie, că nu știi să trăiești în lume! Hai cu mine să te învăț a trăi bine, zise Strâmbătatea.
Merg ele împreună la o cârciumă să ospăteze. Dreptatea zise:
- Eu nu intru, că n-am bani!
- Parcă eu am? zise Strâmbătatea. Dar hai să mâncăm, ba să ne scoatem și bani de cheltuială.
Intrară înăuntru, și Strâmbătatea începu a cere mâncare și băutură la un băiat din crâșmă. Dreptatea mânca și nu prea, muncind-o gândul cum are să iasă din încurcătură. Pe urmă Strâmbătatea ceru socoteala la băiat. Băiatul o făcu și, când o aduse, Strâmbătatea îi zise:
- Restul, băiete, uitași să mi-l aduci.
- Ce rest, cucoană?
- Cum, ce rest? Nu-ți dădui un galben când mi-ai făcut socoteala? Ce, ai uitat?
- Mie?! zise băiatul, uimit. Greșiți, cucoană; poate ați dat altui băiat. Mie nu mi-ați dat nimic.
- Cum așa, vrei să mă furi?
Și, furioasă, Strâmbătatea strigă pe stăpân:
- Uite, domnule, istorie frumoasă! Vin în crâșmă la dumneata, mănânc, beau, plătesc un galben și cer restul; băiatul dumitale mă trimite la alt băiat. Ce fel de treabă-i asta? Crâșmă cinstită-i asta, sau ce?
- Vai de mine, cuconiță, nu se poate una ca asta! zise stăpânul.
Și, jap! două palme băiatului înlemnit. Și numără el Strâmbătății restul, strigându-i băiatului:
- O să ți-l scad din socoteală, tâlharule!...
Iar băiatul își făcu cruce, zicând amărât:
- Doamne, Dreptate, unde ești să vezi și să auzi cele ce se întâmplă aici?!
La care întrebare, Dreptatea i-a răspuns în gând, înlemnită și ea de cele ce văzuse: „Aicea sunt, măi băiete, dar ce să-ți fac, dacă văd și aud, câtă vreme și eu am mâncat și am băut?!” (După Petre Gh. Savin)