De când s-a întovărăşit Dreptatea cu Strâmbătatea
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Venea odată Dreptatea de unde o fi venit, alungată, de bună seamă, flămândă şi necăjită.
În drumul ei dădu peste Strâmbătate, greoaie de saţ şi îngâmfare, fudulă şi trufaşă, ca una ce hălăduia bine de tot.
- Bun întâlnit, cucoană, zise Strâmbătatea semeaţă.
- Bun găsit Strâmbătateo, zise Dreptatea amărâtă.
- Da′ de unde vii aşa de amărâtă, prăpădită şi zdrenţăroasă? Ori poate n-ai mâncat astăzi?
- De unde vin?! De unde mă gonesc toţi oamenii, şi adevărat ziseşi că nici n-am mâncat azi!
- Aşa-ţi trebuie, că nu ştii să trăieşti în lume! Hai cu mine să te învăţ a trăi bine, zise Strâmbătatea.
Merg ele împreună la o cârciumă să ospăteze. Dreptatea zise:
- Eu nu intru, că n-am bani!
- Parcă eu am? zise Strâmbătatea. Dar hai să mâncăm, ba să ne scoatem şi bani de cheltuială.
Intrară înăuntru, şi Strâmbătatea începu a cere mâncare şi băutură la un băiat din crâşmă. Dreptatea mânca şi nu prea, muncind-o gândul cum are să iasă din încurcătură. Pe urmă Strâmbătatea ceru socoteala la băiat. Băiatul o făcu şi, când o aduse, Strâmbătatea îi zise:
- Restul, băiete, uitaşi să mi-l aduci.
- Ce rest, cucoană?
- Cum, ce rest? Nu-ţi dădui un galben când mi-ai făcut socoteala? Ce, ai uitat?
- Mie?! zise băiatul, uimit. Greşiţi, cucoană; poate aţi dat altui băiat. Mie nu mi-aţi dat nimic.
- Cum aşa, vrei să mă furi?
Şi, furioasă, Strâmbătatea strigă pe stăpân:
- Uite, domnule, istorie frumoasă! Vin în crâşmă la dumneata, mănânc, beau, plătesc un galben şi cer restul; băiatul dumitale mă trimite la alt băiat. Ce fel de treabă-i asta? Crâşmă cinstită-i asta, sau ce?
- Vai de mine, cuconiţă, nu se poate una ca asta! zise stăpânul.
Şi, jap! două palme băiatului înlemnit. Şi numără el Strâmbătăţii restul, strigându-i băiatului:
- O să ţi-l scad din socoteală, tâlharule!...
Iar băiatul îşi făcu cruce, zicând amărât:
- Doamne, Dreptate, unde eşti să vezi şi să auzi cele ce se întâmplă aici?!
La care întrebare, Dreptatea i-a răspuns în gând, înlemnită şi ea de cele ce văzuse: „Aicea sunt, măi băiete, dar ce să-ţi fac, dacă văd şi aud, câtă vreme şi eu am mâncat şi am băut?!” (După Petre Gh. Savin)