De ce altul poate...
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Pe cea mai înaltă faţă a locuinţei mele iubite,
pe cea mai dreaptă parte a peretelui la care privesc mereu,
pe fiecare parte a lucrurilor frumoase pe care umblu ziua,
- eu vreau să-mi fie scris cuvântul înştiinţării Tale.
2 - Pe care nu trebuie să-l pot uita nici o clipă,
cât încă trebuie să mai stau aici:
şi să mai umblu astfel!
3 - Altul poate! Tu să nu poţi! (mi-ai poruncit Tu!).
4 - Căci multe din care le pot alţii Preaiubitule, - eu nu trebuie să le mai pot.
5 - Altul poate să mai umble cu inima lui după lucrurile de pe pământ, - eu suflete al meu, nu!
6 - Altul poate să se mai folosească uneori de câte o minciună, de câte un cuvânt aspru, de câte o vorbă necuviincioasă, de câte o glumă proastă, - eu sufletul meu, nu!
7 - Altul poate să mai meargă uneori, şi în locuri unde n-are ce căuta un credincios şi poate să privească şi la locurile pe care nu le pot vedea ochii curăţiei,
8 - poate lega prietenii pe care le osândeşte cugetul sfânt şi poate împreuna chipul veacului în felul de a vorbi şi a se purta, spre a place lumii, - eu însă nu!
9 - Eu nu trebuie să mai pot sta, asculta, privi şi umbla, nici măcar o singură clipă, nici măcar cu o părticică a inimii mele după acestea.
10 - Pentru mine suflete al meu, toate acestea au murit odată cu Domnul şi Preaiubitul meu, pe crucea împărtăşirii mele.
11 - A ispăşirii cutremurătoare pe care tocmai din pricina acestora a trebuit s-o plătească El.
12 - Eu suflete al meu trebuie să fi murit desăvârşit faţă de toate acestea, din clipa când m-am prăbuşit la picioarele acestei Cruci Unice strigând cu pocăinţă după iertare.
13 - Oricine să poată, doar eu nici odată să nu mai pot.
14 - Altul poate, - eu nu!
Să mă gândesc neîncetat cât bine altul poate, - iar eu nu!
15 - Altul poate vorbi totdeauna blând,
şi poate umbla totdeauna cinstit,
16 - altul poate împlini totdeauna Voia lui Dumnezeu,
şi poate ierta orice nedreptate,
17 - altul poate ierta fără să cârtească,
şi poate face binele fără să se laude,
18 - altul poate tăcea când este lovit pe nedrept,
şi poate merge cât de departe pentru Domnul,
19 - altul poate lucra cât de mult şi de frumos, - iar eu nu! Eu nu pot decât acest nimic nevrednic...
20 - De ce altul să poată, iar eu să nu pot?
Trebuie să pot şi eu! Trebuie să ajung să pot!
21 - Trebuie să mă rog mai fierbinte şi mai mult. Să mă străduiesc mai atent, să lupt mai hotărât, să lucrez mai cu râvnă, până voi putea ceea ce poate acela care iubeşte cu adevărat pe Dumnezeul său.
22 - Pentru că eu ştiu aşa de bine că Acela care îi ajută lui, îmi va ajuta şi mie, harul care îl face pe el să poată, mă va face şi pe mine.
23 - Prieten nedezlipit al tinereţii mele, măreşte-mi voinţa
şi fă-mi-o nebiruită. Eu sunt dator mai mult ca toţi.
Amin.