O, paşii Tăi apropiindu-se
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Preaiubitule, până Ţi-am putut păstra întregi cuvintele Tale în inima mea şi m-am gândit neîncetat la ele, Prezenţa Ta luminoasă şi dulce îmi însorea toată fiinţa mea şi îmi fericea toate cărările vieţii mele.
2 - Atunci treceam printre mulţimile de feţe şi nu vedeam nici una, căci toate privirile mele erau aţintite numai la Faţa Ta.
3 - Auzeam mii de glasuri, dar nu ascultam la nici unul pentru că tot auzul meu era stăpânit numai de încântarea cuvintelor Tale.
4 - Mă înconjurau tot felul de lucruri, îmi făceau semne tot felul de frumuseţi, mă căutau mulţimi de ispite - dar nu mă puteam opri nicăieri, pentru că toată inima mea era răpită numai de Tine.
5 - Tu îmi erai de-ajuns. Nici nu ştiam că mai există ceva în afară de Tine.
6 - Nici nu doream nici nu căutam nimic altceva decât iubirea şi Prezenţa Ta.
7 - Dragostei mele îi era nespus mai mult decât orice: tăcerea Ta, privirea Ta, paşii Tăi...
8 - O, paşii Tăi. Cât de fericit era auzul meu simţindu-i şi cum îmi tresărea inima mea când puteam înţelege binecunoscutul sunet al paşilor Tăi, apropiindu-se.
9 - Ştiam că apropierea lor îmi aduce apropierea Ta.
10 - Ascultam mereu cum ascultă o mamă tânără să audă paşii dulci ai copilaşului drag apropiindu-se de uşa ei...
11 - Ascultam tremurând cum ascultă un soţ iubitor să audă paşii uşori şi iubiţi ai dragostei sale soţii, apropiindu-se de postul lor fericit...
12 - Ascultam cum ascultă un copil nerăbdător să audă paşii scumpi ai măicuţei sale apropiindu-se de pătuţul lui cu dragostea cea mai fericită şi mai răbdătoare din lume...
13 - Aşa ascultam eu, Isuse Preaiubit, Neasemuit Prieten al singurătăţii mele, aşa doream, aşa cunoşteam, aşa bănuiam eu paşii Tăi, apropierea Ta.
14 - O, cu ce fericit tremur şi cutremur trăieşte întreaga mea fiinţă acele câteva clipe de când încep să-Ţi presimt, apoi să-Ţi înţeleg, apoi să-Ţi aud paşii Tăi apropiindu-se de grădina mea, de stratul crinilor mei, de cămăruţa iubirii mele
15 - şi până în sfârşit când Te opreşti lângă mine.
16 - Până ce Îţi simt căldura bătăilor inimii, răsufletul gurii, raiul aşezării Tale alături...
17 - Nu cunosc, şi cred că nu este pe lume o mai mare fericire decât aceea pe care o simte sufletul meu în această clipă când cu toată dăruirea pe care Ţi-o pot oferi - se poate arunca la picioarele Tale.
18 - Se poate arunca în dragostea Ta ca într-o apă luminoasă, cu cea mai sfântă şi totală uitare de mine, ca într-o desăvârşită pierdere în răpirea nu ştiu cărui cer.
19 - Atunci ca şi cum eu aş fi ieşit în totul din fiinţa mea şi în locul meu a intrat în mine cerul tot...
20 - Atunci nimic nu mai sunt cum am fost înainte - sau cum voi fi după aceea.
21 - Atunci ceva divin mă luminează de pe dinăuntrul şi de pe dinafară cu altfel de lumină decât toate luminile la un loc.
22 - Atunci nu doresc nimic pe lume mai mult decât să nu mă mai trezesc. Să nu mai devin eu.
Isuse!...