O, mila Ta nemărginită...
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Iar Tu ai auzit strigătul inimii mele,
și Ți s-a făcut milă de starea mea.
2 - Pe neașteptate Ți-ai făcut drum spre nenorocita mea locuință.
3 - Toată ulița mea s-a luminat dintr-o dată de venirea Ta. Și o lumină orbitoare s-a făcut în jurul casei mele întunecate.
4 - Când ai intrat la mine am simțit că m-a cercetat Dumnezeu. Mi s-a părut că Fața Lui o văd și că Glasul Lui răsună în toată casa mea pentru prima dată.
5 - Dar revederea a fost atât de scurtă și plecarea atât de grăbită încât aproape că mă îndoiam de toate simțirile mele cu care Te regăsisem.
6 - Minunea era atât de mare încât trebuie să mai treacă nu știu câtă vreme ca s-o pot crede.
7 - Un alt întuneric se făcuse în inima mea. Dar un întuneric de fericire și de lumină din care trebuia să mai treacă nu știu cât timp, până când îmi voi putea limpezi deslușit bucuriile.
8 - În urma Ta a rămas o dâră luminoasă ca o cărare pe care nădejdea dragostei mele începea s-o lărgească, până când...
9 - până când, acum, este iarăși, atât de strălucită, cum nici n-am putut crede sau gândi să mai fie vreodată.
10 - Ea duce spre acel Tabor fericit de lângă care m-am prăbușit, cândva. Și care din nou încep să nădăjduiesc că-l voi putea ajunge cu Tine.
11 - Atunci când fusesem prima dată aproape de acest munte slăvit, nu-mi știam starea fericirii mele. Mă pomenisem acolo fără să lupt. Ajunsesem acolo fără să fi sângerat greu.
12 - Fusesem dus, - nu urcasem singur.
13 - Și de aceea nu știam să păstrez fericirea pe care o moștenisem prin harul Jertfei Tale: - eu nu câștigasem nimic din ea și nici cu prețul unor jertfe ale mele.
14 - Cum nu și-o știau prețui primii oameni în Paradis, înainte de întâlnirea cu șarpele.
15 - Acum urc încet și greu. Trăgând dureros după mine crucea amară și dulce a unei experiențe care mi-a deschis ochii și m-a făcut să cunosc cât de greu se plătește tot ce se primește ușor.
16 - Pe această cruce este un eu al meu răstignit care încă se zbate.
17 - Iar sub ea, celălalt eu, tot mai puternic și mai hotărât să-și ducă fratele până sus.
18 - Acolo pe Taborul și pe Golgota mea, firea mea cea veche răstignită, va slăbi pe măsură ce va fi suită mai sus.
19 - Până când, la Punctul Sosirii, își va ajunge punctul morții ei totale,
20 - iar firea cea nouă va ajunge atunci la totala ei biruință.
21 - Pe acest drum sui acum.
Prietenul drag și regăsit al tinereții mele, Plătitorul căderilor mele, Salvatorul speranțelor mele - ajută-mă căci drumul este încă lung.
22 - Firea mea cea veche încă se zbate în mine.
Și rușinea mea încă îmi este amară.