De ce te zbați zadarnic?
Traian Dorz - Hristos - Înnoitorul nostru
De ce te zbați zadarnic s-ajungi
ce nu-i de-ajuns
să cauți răspuns la taine ce-n lume
n-au răspuns
s-atingi ce nu se cade - când anii sunt păreri!
- crezutele câștiguri sunt numai noi dureri!
Mai scurtă-i slava lumii ca visul cel din zori
răscumpărarea-n lacrimi i-o-ntorci
de mii de ori,
mai trecătoare-i vraja plăcerii pământești
ca umbrele, - și totuși ce veșnic o plătești.
Mai crâncen arde focul amarei remușcări
ca orice foc, - și totuși tu n-asculți
de mustrări
ce preț pui pe-ndrumarea cinstitei conștiinți
când patima te-atrage cu mii de ochi fierbinți!
De ce te zbați zadarnic, mințind,
să pari că ești
aceea ce tu singur nici lupți și nici dorești
crezi oare că-nșeli pe-alții,
că minți pe Dumnezeu
o, te înșeli pe tine din ce în ce mai greu!
Mai străvezii ca apa sunt gândurile cui
își caută numai slava și rosturile lui
dintre tâlhari acela-i mai vinovat oricând
ce binele îl uită și vinde sărutând.
- De ce te zbați zadarnic sărmane călător
ce strângi tu azi, vin alții,
să-mprăștie de zor,
- trudește pentru-avutul ce veacurile-l cresc
făcându-ți drum și prieteni spre cortul cel ceresc!