Au venit deci la Ioan şi i-au zis: Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan, şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oamenii se duc la El.
Nu toţi ucenicii lui Ioan au mers de la început după Isus!
Deşi ei toţi au auzit din gura lui Ioan mărturisirea cutremurătoare. Poate pentru că Ioan n-a stăruit îndeajuns de mult de ei.
Poate pentru că ei, iubindu-l prea mult pe Ioan, au ales mai bine paguba decât să se despartă de învăţătorul lor, atâta vreme cât mai trăia...
Vedem însă şi la ucenicii lui Ioan gelozia pe care am întâlnit-o la foarte mulţi oameni,
- altfel, morali, religioşi şi evlavioşi, -
în faţa unei lucrări duhovniceşti vii, curate şi biruitoare.
Adică în faţa lui Hristos,
când această ivire a lui Isus este puternică, înflăcărată, impunătoare, trecând biruitor peste ceea ce iubeau şi apărau ei înainte. Hristos este mai mult decât Morala, decât Religia, decât Evlavia, Hristos e putere, e dinamism, e viaţă biruitoare!
Morala e pasivă, religia e statică, evlavia e moale în general.
Dar Hristos e trăire puternică. La cea mai înaltă şi mai arzătoare tensiune.
Hristos trece peste tot ce este vechi şi întrece tot ce este nou. Hristos nimiceşte ceea ce este rău şi depăşeşte ceea ce este bine! De aceea oriunde ajunge El, rupe trăirea veche, înnoind spre tot mai bine, viaţa inimii stăpânite de Duhul Său.
Cei obişnuiţi cu obişnuinţa, de aceea se alarmează!
Nu vă speriaţi! - nu mai rele, le va face Hristos toate, ci mai bune!
Nu va strica Legea ci o va desăvârşi!
Nu va lepăda ce este bun, ci va adăuga la el ceva şi mai bun.
Nici nu fiţi geloşi dacă Hristos câştigă mai multe suflete ca voi, ca legea voastră.
Nici pentru că El Se înalţă, iar Ioan al vostru se micşorează,
nici pentru că Adevărul Lui biruie, iar al vostru apune. Ci bucuraţi-vă, Domnul Isus le va face toate nespus mai bune, de cum le-a aflat.
- Măcar dacă voi nu mergeţi după Hristos, cel puţin lăsaţi-i pe alţii.
Dacă nu vă puteţi voi mântui, nu împiedicaţi măcar pe alţii de la mântuire.
Şi nu fiţi geloşi când învăţătorii voştri sunt păgubiţi în folosul Domnului.
Ci să vă îngroziţi dacă ar fi păgubit Domnul, în folosul lor!
Nu fiţi geloşi dacă cineva, mărturisind pe Hristos prin cuvântul şi viaţa sa sfântă, este mai preţuit şi mai ascultat decât voi, care vi s-ar părea că aveţi merite mai mari sau daruri mai alese.
Nu fiţi geloşi dacă pot să alerge mai mult,
nici dacă pot să cânte mai frumos,
nici dacă pot să lucreze mai bine,
sau să vorbească mai înflăcărat,
sau să scrie mai inspirat pentru Hristos, decât puteţi voi pentru ceea ce vă este vouă drag.
Ci lăsaţi să meargă, să alerge, să cânte, să lucreze cât pot, şi cei care pot, mai frumos. Pentru că asta nu va fi decât spre şi mai bine. Ci mai bine lăsaţi şi voi totul şi vă duceţi după Hristos, ca ei, pe calea credinţei celei mai adevărate, prin care au realizat viaţa cea mai sfântă, toţi înaintaşii martiri, mucenici şi sfinţi, oameni cu care se laudă şi se cinsteşte Biserica lui Dumnezeu în veac.
Căci în slavă cu Domnul, nu vor fi decât cei care au fost alături de El printr-o trăire sfântă şi puternică, aici pe pământ! Uneşte-te şi tu cu Domnul, ca să nu fii despărţit de El şi de ai Lui niciodată.
Domnul şi Mântuitorul nostru Scump,
noi Te iubim din toată inima şi punem mai presus de orice alt scop izbânda Cauzei Tale.
Dorim să luptăm cu toată puterea
şi cu toate darurile pe care ni le-ai adus Tu,
pentru triumful Tău. Dar numai pe calea cinstei şi nevinovăţiei, căci în afară de păcat nu mai vrem să lovim pe nimeni.
Fii totdeauna cu noi şi condu braţul nostru şi armele noastre,
prin iubire şi lumină, numai aşa.
Amin.