Au venit deci la Ioan și i-au zis: Învățătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan, și despre care ai mărturisit tu, iată că botează, și toți oamenii se duc la El.
Nu toți ucenicii lui Ioan au mers de la început după Isus!
Deși ei toți au auzit din gura lui Ioan mărturisirea cutremurătoare. Poate pentru că Ioan n-a stăruit îndeajuns de mult de ei.
Poate pentru că ei, iubindu-l prea mult pe Ioan, au ales mai bine paguba decât să se despartă de învățătorul lor, atâta vreme cât mai trăia...
Vedem însă și la ucenicii lui Ioan gelozia pe care am întâlnit-o la foarte mulți oameni,
- altfel, morali, religioși și evlavioși, -
în fața unei lucrări duhovnicești vii, curate și biruitoare.
Adică în fața lui Hristos,
când această ivire a lui Isus este puternică, înflăcărată, impunătoare, trecând biruitor peste ceea ce iubeau și apărau ei înainte. Hristos este mai mult decât Morala, decât Religia, decât Evlavia, Hristos e putere, e dinamism, e viață biruitoare!
Morala e pasivă, religia e statică, evlavia e moale în general.
Dar Hristos e trăire puternică. La cea mai înaltă și mai arzătoare tensiune.
Hristos trece peste tot ce este vechi și întrece tot ce este nou. Hristos nimicește ceea ce este rău și depășește ceea ce este bine! De aceea oriunde ajunge El, rupe trăirea veche, înnoind spre tot mai bine, viața inimii stăpânite de Duhul Său.
Cei obișnuiți cu obișnuința, de aceea se alarmează!
Nu vă speriați! - nu mai rele, le va face Hristos toate, ci mai bune!
Nu va strica Legea ci o va desăvârși!
Nu va lepăda ce este bun, ci va adăuga la el ceva și mai bun.
Nici nu fiți geloși dacă Hristos câștigă mai multe suflete ca voi, ca legea voastră.
Nici pentru că El Se înalță, iar Ioan al vostru se micșorează,
nici pentru că Adevărul Lui biruie, iar al vostru apune. Ci bucurați-vă, Domnul Isus le va face toate nespus mai bune, de cum le-a aflat.
- Măcar dacă voi nu mergeți după Hristos, cel puțin lăsați-i pe alții.
Dacă nu vă puteți voi mântui, nu împiedicați măcar pe alții de la mântuire.
Și nu fiți geloși când învățătorii voștri sunt păgubiți în folosul Domnului.
Ci să vă îngroziți dacă ar fi păgubit Domnul, în folosul lor!
Nu fiți geloși dacă cineva, mărturisind pe Hristos prin cuvântul și viața sa sfântă, este mai prețuit și mai ascultat decât voi, care vi s-ar părea că aveți merite mai mari sau daruri mai alese.
Nu fiți geloși dacă pot să alerge mai mult,
nici dacă pot să cânte mai frumos,
nici dacă pot să lucreze mai bine,
sau să vorbească mai înflăcărat,
sau să scrie mai inspirat pentru Hristos, decât puteți voi pentru ceea ce vă este vouă drag.
Ci lăsați să meargă, să alerge, să cânte, să lucreze cât pot, și cei care pot, mai frumos. Pentru că asta nu va fi decât spre și mai bine. Ci mai bine lăsați și voi totul și vă duceți după Hristos, ca ei, pe calea credinței celei mai adevărate, prin care au realizat viața cea mai sfântă, toți înaintașii martiri, mucenici și sfinți, oameni cu care se laudă și se cinstește Biserica lui Dumnezeu în veac.
Căci în slavă cu Domnul, nu vor fi decât cei care au fost alături de El printr-o trăire sfântă și puternică, aici pe pământ! Unește-te și tu cu Domnul, ca să nu fii despărțit de El și de ai Lui niciodată.
Domnul și Mântuitorul nostru Scump,
noi Te iubim din toată inima și punem mai presus de orice alt scop izbânda Cauzei Tale.
Dorim să luptăm cu toată puterea
și cu toate darurile pe care ni le-ai adus Tu,
pentru triumful Tău. Dar numai pe calea cinstei și nevinovăției, căci în afară de păcat nu mai vrem să lovim pe nimeni.
Fii totdeauna cu noi și condu brațul nostru și armele noastre,
prin iubire și lumină, numai așa.
Amin.