De la cel ce intră în armată se cere
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
supunere şi ascultare necondiţionată...
A doua cerinţă pentru cei din Oastea Domnului o scoatem tot din asemănarea de mai sus. Când a intrat cineva în armata ţării, lucrul cel dintâi ce i se cere este: ascultarea şi supunerea necondiţionată. Acelaşi lucru se cere şi pentru cei intraţi în Oastea Domnului; ascultare şi spunere în toate faţă de Dumnezeu. Cel intrat în armată, nu mai este stăpân peste voile şi umblările lui. El stă în toate sub ascultarea şi ordinele mai marilor săi. Aşa şi cel intrat în Oastea Domnului: din clipa în care a intrat în Oaste, nu mai porunceşte el peste voile şi umblările lui, ci Domnul. Trebuie să stea în toate sub ascultarea şi ordinele Domnului. Nu puteţi sluji la doi domni: şi lui Dumnezeu şi lui mamona, a zis Mântuitorul (Luca 16, 13).
Cel ce intră în Oastea Domnului, trebuie să slujească numai Domnului, altcum intrarea lui în Oaste, n-ajunge nimic.
Nimenea slujind ca ostaş nu se încurcă cu lucruri lumeşti, dacă vrea să placă Celui ce l-a scris la Oaste (2 Tim. 2, 4).
Să luăm pildă de ascultare de la Mântuitorul. Întreaga viaţă a Mântuitorului a fost viaţă de ascultare faţă de Tatăl Său; de o ascultare până la moartea Crucii. Peste această ascultare se pogoară darul şi harul Duhului Sfânt. Când trăieşti o viaţă de ascultare, de supunere şi de încredere în Domnul, viaţa ta ajunge sub darul şi cârmuirea Duhului Sfânt.