Cine intră în armată, începe o viaţă nouă...
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Cel dintâi paragraf, cea dintâi cerinţă pentru un ostaş al Domnului o vom spune în legătură cu o asemănare. Când cineva e recrutat şi pleacă la armată, o rupe dintr-o dată cu traiul ce l-a avut. Îndată ce intră la armată, el începe o altfel de viaţă, un altfel de trai; el începe un fel nou de a trăi; el începe o viaţă nouă. Aceasta e cea dintâi cerinţă şi pentru cei din Oastea Domnului. Când pleci să intri în Oastea Domnului, trebuie să o rupi dintr-o dată cu felul de trai ce l-ai avut. Trebuie să începi o altfel de viaţă; o viaţă nouă, o viaţă schimbată. Cea dintâi cerinţă a intrării în Oastea Domnului este ruperea dintr-o dată cu duhul acestei lumi şi cu păcatele. Aţi văzut feciorii când pleacă la armată cum îşi iau rămas bun şi se despart de fetele din sat? Aşa şi cei ce pleacă în Oastea Domnului, trebuie să se despartă pentru totdeauna de cele 7 fete ale diavolului: trufia, desfrânarea, pizma, lăcomia (între care e şi beţia), mânia, zgârcenia, lenea.
O intrare în Oastea Domnului fără schimbarea vieţii n-ajunge nimic. Aceasta e schimbarea cea mare ce l-a ajuns pe Saul în drumul Damascului şi din Saul l-a făcut Pavel, din prigonitor, apostol. Aceasta e schimbarea cea mare care trebuie să dea şi celor ce intră în Oastea Domnului, altă inimă şi altă simţire, alţi ochi şi altă vedere, altă gură şi alte vorbe, alte picioare şi alte umblări. Aceasta e schimbarea cea mare pe care o cerea Mântuitorul lui Nicodim spunându-i că trebuie să se nască din nou
Ştii tu ce înseamnă a te naşte din nou? A te naşte din nou înseamnă cuvintele sf. Ioan Gură de Aur: Nu e de ajuns să te naşti creştin, ci trebuie să te şi faci creştin. A te naşte înseamnă să-ţi faci o legătură vie cu Mântuitorul, înseamnă să înţelegi şi să primeşti darul Crucii de pe Golgota şi prin acest dar omul tău cel vechi să se răstignească împreună cu Isus (Rom. 6, 6)... ca să mori faţă de păcat şi să viezi lui Dumnezeu prin Isus Hristos (Rom. 6, 11).
A te naşte din nou înseamnă a pune aluat nou în făina vieţii tale, din care să iese o viaţă nouă, o frământătură nouă (1 Cor. 5, 7; 2 Cor. 5, 17).
Însă această schimbare a vieţii, această renaştere sufletească o poţi face numai cu dar de sus: cu darul şi puterea Duhului. Când cineva se hotărăşte să intre în Oastea Domnului, el face numai începutul. Peste acest început trebuie să se pogoare darul şi harul Duhului Sfânt, iar acest dar se pogoară numai dacă omul stăruie în hotărârea luată şi îngenunchează mereu cu ea în faţa Crucii pentru a fi sigilată şi întărită cu Sângele Mântuitorului.
Aceasta e cea dintâi cerinţă a celor ce intră în Oastea Domnului. E cea mai grea, dar şi cea mai ducătoare la izbânzi pentru cei ce trec cu bine prin ea.