Cine intră în armată, începe o viață nouă...

Cel dintâi paragraf, cea dintâi cerință pentru un ostaș al Domnului o vom spune în legătură cu o asemănare. Când cineva e recrutat și pleacă la armată, o rupe dintr-o dată cu traiul ce l-a avut. Îndată ce intră la armată, el începe o altfel de viață, un altfel de trai; el începe un fel nou de a trăi; el începe o viață nouă. Aceasta e cea dintâi cerință și pentru cei din Oastea Domnului. Când pleci să intri în Oastea Domnului, trebuie să o rupi dintr-o dată cu felul de trai ce l-ai avut. Trebuie să începi o altfel de viață; o viață nouă, o viață schimbată. Cea dintâi cerință a intrării în Oastea Domnului este ruperea dintr-o dată cu duhul acestei lumi și cu păcatele. Ați văzut feciorii când pleacă la armată cum își iau rămas bun și se despart de fetele din sat? Așa și cei ce pleacă în Oastea Domnului, trebuie să se despartă pentru totdeauna de cele 7 fete ale diavolului: trufia, desfrânarea, pizma, lăcomia (între care e și beția), mânia, zgârcenia, lenea.

O intrare în Oastea Domnului fără schimbarea vieții n-ajunge nimic. Aceasta e schimbarea cea mare ce l-a ajuns pe Saul în drumul Damascului și din Saul l-a făcut Pavel, din prigonitor, apostol. Aceasta e schimbarea cea mare care trebuie să dea și celor ce intră în Oastea Domnului, altă inimă și altă simțire, alți ochi și altă vedere, altă gură și alte vorbe, alte picioare și alte umblări. Aceasta e schimbarea cea mare pe care o cerea Mântuitorul lui Nicodim spunându-i că trebuie să se nască din nou

(Ioan 3, 14); să înceapă o viață nouă.

Știi tu ce înseamnă a te naște din nou? A te naște din nou înseamnă cuvintele sf. Ioan Gură de Aur: Nu e de ajuns să te naști creștin, ci trebuie să te și faci creștin. A te naște înseamnă să-ți faci o legătură vie cu Mântuitorul, înseamnă să înțelegi și să primești darul Crucii de pe Golgota și prin acest dar omul tău cel vechi să se răstignească împreună cu Isus (Rom. 6, 6)... ca să mori față de păcat și să viezi lui Dumnezeu prin Isus Hristos (Rom. 6, 11).

A te naște din nou înseamnă a pune aluat nou în făina vieții tale, din care să iese o viață nouă, o frământătură nouă (1 Cor. 5, 7; 2 Cor. 5, 17).

Însă această schimbare a vieții, această renaștere sufletească o poți face numai cu dar de sus: cu darul și puterea Duhului. Când cineva se hotărăște să intre în Oastea Domnului, el face numai începutul. Peste acest început trebuie să se pogoare darul și harul Duhului Sfânt, iar acest dar se pogoară numai dacă omul stăruie în hotărârea luată și îngenunchează mereu cu ea în fața Crucii pentru a fi sigilată și întărită cu Sângele Mântuitorului.

Aceasta e cea dintâi cerință a celor ce intră în Oastea Domnului. E cea mai grea, dar și cea mai ducătoare la izbânzi pentru cei ce trec cu bine prin ea.