Demult, numai lumină...
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
Demult, numai lumină e totul între noi
tot ce-a fost cândva umbră,
e-un calm cuprins de soare
chiar ploile sunt zâmbet cu lacrimi
şi apoi,
e totul iarăşi proaspăt, ca apele-n izvoare.
Nici visele n-au urmă de plâns şi tresăriri
ci străvezii ca zorii ni-s nopţile senine
toţi paşii vremii lasă prin albele-amintiri
doar urmă de lumină
- ca trecerea de Tine.
Nimic nu lasă un zgomot îndelung
- norarea trecătoare mai scurtă-i ca o clipă
nici laudele lumii
nici ura nu ne-ajung
cântarea şi iubirea din toate se-nfiripă.
+
O, câţi înţelepţi şi vrednici au murit necunoscuţi
şi câţi mai trăiesc şi astăzi, - dar ascunşi şi neştiuţi
câţi de care-o să se ştie numai după ce s-au dus
şi câţi cei ce-o să-i arate numai Ziua lui Isus.