Deschid a nu ştiu câta oară
Traian Dorz - Cântarea Anilor
Deschid a nu ştiu câta oară
fereastra-n noaptea cea adâncă,
deschid Isuse, dar afară
tot noapte-i şi-ntuneric încă.
Cu ochii obosiţi de veghe
privesc în zarea de cenuşă
dar cerul peste tot în zeghe
şi peste zare tot cenuşă.
Ascult, şi parc-aud blesteme
şi plâns şi ceva ce se frânge...
- Nu-i vântul, vântul altfel geme
nu-i ploaie, ploaia altfel plânge!...
Privesc şi parcă-nlănţuite
trec mii şi mii de umbre supte
- ce stinşi li-s ochii din orbite
la jertfele acestei lupte!
Înfiorat mă strâng în şoapte
şi ard pe-un rug de rugăciune
ce noapte-i Doamne... ce mai noapte
şi inima ce taine-mi spune!...