După focul ce-a trecut
Traian Dorz - Cântarea Anilor
După focul ce-a trecut
caut ce am din ce-am avut
ce mi-a ars şi ce-a rămas
ce s-arunc şi ce să las
ce-a crescut şi ce-a apus
ce mai stă - şi ce s-a dus...
Vorbă, vorbă, câtă-ai fost
şi-azi eşti spuză fără rost
legăminte, cum păreaţi,
ce-a rămas din ce spuneaţi!
Prietenie, dulce grai,
ce-a rămas din ce ziceai!
- Numai lacrima mi-a stat
credincioasă necurmat
numai crucea mea dintâi
înger drag la căpătâi
numai dragostea din gând
veghetoare orişicând
numai primul legământ
soţ de luptă şi mormânt
numai Domnul Preaiubit
Prietenul Nedespărţit.
După focul încercat
mi-a rămas ce-a fost curat!