Despre ascultare
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, în viața asta orișicare om își are
ca demult Ierusalimul, vremea lui de cercetare;
tu-nțelege când e vremea și-ascultării te supune
ca să n-ai odată soarta celor fără-nțelepciune.
2 - N-asculta de sfatul lumii, spună-l orișicât de mulți,
dacă Cinstea altfel spune, tu pe Cinste s-o asculți.
3 - Fericit vei fi, copile, dacă-n orice lucru bun
asculta-vei pe-a ta mamă și pe tatăl tău ce-ți spun.
4 - Oaia, oricând stă și zbiară pierde-o gura de mâncare;
omul, orișicând cârtește pierde-o binecuvântare.
5 - Când cu duhul de-ascultare tu la Cinste ai venit,
și când prețul Cumpătării pentru tine l-ai primit,
chiar să ai păcate-atâtea cât nisipul de pe mare,
compensându-le cu cinstea ea ți-ar da reabilitare.
6 - Pentru ca un om să-și schimbe calea traiului păgân
niciodată nu-i prea tânăr, niciodată prea bătrân.
7 - Fie-ți pururi înainte voia Cinstei ca-ndrumare,
chiar și-n cea mai mică faptă tu arată-i ascultare.
8 - Dacă n-asculți când te mustră frații tăi puțini sau mulți,
- de Lumină nu ții seama și de Adevăr n-asculți.
9 - Un sfat bun și potrivit
dat la timpul cuvenit
scapă-n multe rânduri omul de la pas nefericit,
negreșit dacă-i primit
ascultat și împlinit
- și-l ajută să se-ndrepte înțelept și chibzuit.
10 - Fiica mea, întotdeauna ascultarea s-o înveți,
înaintea ta porunca Vredniciei s-aibă preț,
niciodată în viață voia poftei să n-o faci,
nici plinind a lumii voie, lumii să dorești să placi,
ci, căutând cu ascultare să-mplinești Cuvântul drept,
în umblarea ta frumoasă să placi Celui Înțelept.
11 - E-atâta lipsă de-nfrânare în desfrânata lumii gloată
că înmiit s-asculți mai bine-i decât e să vorbești o dată.
12 - Când un om pățit vorbește, tu aminte ia și-nvață,
că de orice-nvățătură vei avea nevoie-n viață.
13 - Cel mai tare este-n lume și cel mai primejdios,
dar e-o binecuvântare când e omul credincios.
14 - Fericită-i casa-n care unul zice, toți ascultă,
căci acolo-i totdeauna pace și iubire multă;
însă vai de casa unde poruncește fiecare:
nimicirea totdeauna vine după neascultare.
15 - Prețuiți sfătuitorii câtă vreme-i veți avea;
după ce s-au dus, zadarnic i-ați dori și i-ați căuta.
16 - Mulți își prețuiesc părinții numai după ce-i petrec,
toți știu ce preț are apa după ce izvoru-i sec.
17 - Fiul meu, ascultă pe-alții când de ei îți vor vorbi:
asta are să le placă și-i va face-a te iubi;
atunci vor putea s-asculte și ei vorba ce le-o spui;
tot ce-aștepți tu de la altul, mai întâi îi fă tu lui.
18 - De te-oprești la ascultarea de Cuvântul Cel Curat,
nu te vei grăbi pe calea spre ispită și păcat.
19 - Fiii mei, în ascultare și-n iubire să trăiți,
calea curăției sfântă s-o urmați și s-o păziți;
cei buni află Adevărul înaintea tuturor,
ascultarea și iubirea li-l descoperă ușor.
20 - Învățați în ascultare să rămâneți liniștiți:
numai astfel odihnirea sufletului vă găsiți;
acest lucru se învață împlinindu-l ceas cu ceas,
dulce-i drumul ascultării când îl umbli pas cu pas.
21 - Când pentru mici sau mari păcate
noi n-avem potrivit căință,
neîmplinită pân-la moarte
rămâne-a noastră năzuință.
22 - Fiii mei, cât mai puține legături s-aveți de-acele
ce vă țin legați de lume: lanțurile lor sunt grele,
și cu cât sunt mai puține legături de rupt cu firea,
cu atâta mai ușoară va fi-odată despărțirea.
23 - Fiica mea, prin ascultare ține sfânta legătură
ce-ți aduce din Iubire bucurie și căldură;
neascultarea pururi taie firul care-ți dă lumină;
fără ea nu-i bucurie, nici căldură, nici hodină.
24 - Ascultarea curăției te îmbracă, fiica mea,
cu acele sfinte haine ce le are numai ea:
frumusețea, bunătatea și iubirea - ele sunt
singurele haine scumpe unui suflet pe pământ.
25 - Recunoaște totdeauna când pe drept vei fi mustrat;
e-un câștig când îți dai seama că ai săvârșit păcat
iar când recunoști păcatul, jumătate e iertat.
26 - Când inima-ți rămâne întruna-nvârtoșată
vei trece-n veșnicie cu sufletul uscat,
fântână veșnic goală și veșnic însetată
căci n-ai păstrat nimica din tot ce ți s-a dat.
27 - Te pregătești atâta când ai vreo cale-acum;
dar te gătești tu, oare, de cel din urmă drum?
Când ai atâta grijă de-un drum din care vii,
ce grijă ți se cere când pleci pe veșnicii!
28 - Ascultarea liniștită totdeauna-i de folos;
datoria este-o lege pentru cel conștiincios.
29 - Ascultă ce te-nvață al chibzuinței sfat,
că n-ai în lume-alt prieten mai bun și devotat.
30 - De puțin folos e-o sculă când nu știi lucra cu ea
- cu-ascultarea și cu mintea,
fiul meu, e tot așa!
31 - Să iei bine seamă-n toate câte încă-ai de făcut
în lumina celor care le-ai făcut așa-n trecut,
apoi trage-nvățătură și din bine și din rău
ca să știi cu ce să umbli,
sau să nu, în drumul tău.
32 - Cei răi trebuie s-asculte totdeauna de cei buni
iar cei buni și ei s-asculte fiii marii-nțelepciuni.
33 - Pentru cei fără de minte e mai bine-a fi conduși,
căci e o nenorocire când ei să conducă-s puși.
34 - Mai mult calcă legea țării cei ce țările conduc
căci ei nu se tem de nimeni și li-e gândul prea uituc;
rari conducători în lume pot fi pildă de urmat
în respectul și-mplinirea legilor ce ei le-au dat.
35 - Cel ales să poruncească trebuie de toți ales,
numai astfel o să fie ascultat și înțeles.
36 - Cel ce merge înainte e mereu primejduit
ori a fi privit ca idol,
ori să fie răstignit!
37 - Ascultarea poruncește: fii supus la dregător
- vai de cei buni când în țară nu-i un drept cârmuitor.
38 - Lucrurile mari nu lasă a fi mult timp rău conduse,
toate se răzbună-odată dacă-s pe nedrept supuse.
39 - Dacă numai frica face să-L ascult pe Dumnezeu,
încă nu-i desăvârșită dragostea-I în duhul meu.
40 - Omul care cere sfatul numai spre îndreptățire,
pururi n-o s-ajungă bine, va sfârși-n nenorocire.
Dar acel ce cere sfatul ca s-asculte și să-l țină,
va sfârși-n credincioșie, în răsplată și-n lumină.
41 - Slugile se poartă-ntocmai cum văd pe stăpânul lor.
O, de-ai face și tu astfel cu al tău Învățător!
42 - Nu-i pe lume om să n-aibă lipsă de-un sfătuitor
numai mintea care-ascultă nu-i prea dată tuturor.
43 - Sfatul bun la vremea rea
e cât o comoară grea
de-l asculți și prețuiești
ai câștig cât nici gândești.
44 - Nici un dar nu valorează cât un sfat mântuitor;
fericit cel ce-l primește și-l urmează-ascultător.
45 - Totuși, cel ce nu ascultă ci respinge bunul sfat
în curând, de unde cade, nu mai poate fi salvat.
46 - Mulți primesc frumoase sfaturi,
dar numai puțini ascultă
- ca-ascultarea și-ndreptarea
cer înțelepciune multă.
47 - N-asculta la sfatul celui rătăcit și încurcat
vezi din felul cum trăiește ce om merită-ascultat.
48 - Sfaturile care-s date de-un bețiv și-un mânios
au și calea blestemată și sfârșitul rușinos.
49 - Cel mai rău e-ntotdeauna
să n-asculți de nici un sfat;
pot să fie multe rele - dar și unul minunat.
50 - Sfatul bun - când e mai lipsă este ascultat mai rar,
de aceea prea mulți oameni varsă lacrimi în zadar.
51 - Sfatul bun ce-l dai altuia
mai întâi chiar tu-l urmează;
dacă nu-l trăiești tu însuți, nimeni n-are să ți-l crează.
52 - Dacă dai un sfat vreodată, unuia
sau tuturor,
nu da sfatul care place
- dă-l pe cel folositor.
53 - Sfătuiește-te cu omul înțelept și credincios
- după sfaturile sale totdeauna ai folos.
54 - Sfaturile sunt cadouri de un preț nespus de mare
pentru cine le urmează spre folos cu ascultare.
55 - Ia un sfat și de la tânăr,
dă un sfat și la bătrân
cine-ascultă, multe-nvață și-n rușine nu rămân.
56 - Mulți ascultă cu plăcere la acel mai înțelept
când învață cum să aibă un folos
mai mult și drept,
numai că puțini urmează buna-nvățătură când
este de-a căuta folosul sufletesc în primul rând.
57 - Sfatul de la cei prea tineri e ca soarele-n Gerar:
are poate strălucire, dar căldură foarte rar.
58 - Și un sfert de vorbă-ascultă omul cel ce are minte,
dar la cel ce nu ia seamă n-ajung sute de cuvinte.
59 - Cine nu-i dă ascultare
mamei bune, când o are,
o să deie suspinând
mamei vitrege-n curând.