Despre ascultare
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, în viaţa asta orişicare om îşi are
ca demult Ierusalimul, vremea lui de cercetare;
tu-nţelege când e vremea şi-ascultării te supune
ca să n-ai odată soarta celor fără-nţelepciune.
2 - N-asculta de sfatul lumii, spună-l orişicât de mulţi,
dacă Cinstea altfel spune, tu pe Cinste s-o asculţi.
3 - Fericit vei fi, copile, dacă-n orice lucru bun
asculta-vei pe-a ta mamă şi pe tatăl tău ce-ţi spun.
4 - Oaia, oricând stă şi zbiară pierde-o gura de mâncare;
omul, orişicând cârteşte pierde-o binecuvântare.
5 - Când cu duhul de-ascultare tu la Cinste ai venit,
şi când preţul Cumpătării pentru tine l-ai primit,
chiar să ai păcate-atâtea cât nisipul de pe mare,
compensându-le cu cinstea ea ţi-ar da reabilitare.
6 - Pentru ca un om să-şi schimbe calea traiului păgân
niciodată nu-i prea tânăr, niciodată prea bătrân.
7 - Fie-ţi pururi înainte voia Cinstei ca-ndrumare,
chiar şi-n cea mai mică faptă tu arată-i ascultare.
8 - Dacă n-asculţi când te mustră fraţii tăi puţini sau mulţi,
- de Lumină nu ţii seama şi de Adevăr n-asculţi.
9 - Un sfat bun şi potrivit
dat la timpul cuvenit
scapă-n multe rânduri omul de la pas nefericit,
negreşit dacă-i primit
ascultat şi împlinit
- şi-l ajută să se-ndrepte înţelept şi chibzuit.
10 - Fiica mea, întotdeauna ascultarea s-o înveţi,
înaintea ta porunca Vredniciei s-aibă preţ,
niciodată în viaţă voia poftei să n-o faci,
nici plinind a lumii voie, lumii să doreşti să placi,
ci, căutând cu ascultare să-mplineşti Cuvântul drept,
în umblarea ta frumoasă să placi Celui Înţelept.
11 - E-atâta lipsă de-nfrânare în desfrânata lumii gloată
că înmiit s-asculţi mai bine-i decât e să vorbeşti o dată.
12 - Când un om păţit vorbeşte, tu aminte ia şi-nvaţă,
că de orice-nvăţătură vei avea nevoie-n viaţă.
13 - Cel mai tare este-n lume şi cel mai primejdios,
dar e-o binecuvântare când e omul credincios.
14 - Fericită-i casa-n care unul zice, toţi ascultă,
căci acolo-i totdeauna pace şi iubire multă;
însă vai de casa unde porunceşte fiecare:
nimicirea totdeauna vine după neascultare.
15 - Preţuiţi sfătuitorii câtă vreme-i veţi avea;
după ce s-au dus, zadarnic i-aţi dori şi i-aţi căuta.
16 - Mulţi îşi preţuiesc părinţii numai după ce-i petrec,
toţi ştiu ce preţ are apa după ce izvoru-i sec.
17 - Fiul meu, ascultă pe-alţii când de ei îţi vor vorbi:
asta are să le placă şi-i va face-a te iubi;
atunci vor putea s-asculte şi ei vorba ce le-o spui;
tot ce-aştepţi tu de la altul, mai întâi îi fă tu lui.
18 - De te-opreşti la ascultarea de Cuvântul Cel Curat,
nu te vei grăbi pe calea spre ispită şi păcat.
19 - Fiii mei, în ascultare şi-n iubire să trăiţi,
calea curăţiei sfântă s-o urmaţi şi s-o păziţi;
cei buni află Adevărul înaintea tuturor,
ascultarea şi iubirea li-l descoperă uşor.
20 - Învăţaţi în ascultare să rămâneţi liniştiţi:
numai astfel odihnirea sufletului vă găsiţi;
acest lucru se învaţă împlinindu-l ceas cu ceas,
dulce-i drumul ascultării când îl umbli pas cu pas.
21 - Când pentru mici sau mari păcate
noi n-avem potrivit căinţă,
neîmplinită pân-la moarte
rămâne-a noastră năzuinţă.
22 - Fiii mei, cât mai puţine legături s-aveţi de-acele
ce vă ţin legaţi de lume: lanţurile lor sunt grele,
şi cu cât sunt mai puţine legături de rupt cu firea,
cu atâta mai uşoară va fi-odată despărţirea.
23 - Fiica mea, prin ascultare ţine sfânta legătură
ce-ţi aduce din Iubire bucurie şi căldură;
neascultarea pururi taie firul care-ţi dă lumină;
fără ea nu-i bucurie, nici căldură, nici hodină.
24 - Ascultarea curăţiei te îmbracă, fiica mea,
cu acele sfinte haine ce le are numai ea:
frumuseţea, bunătatea şi iubirea - ele sunt
singurele haine scumpe unui suflet pe pământ.
25 - Recunoaşte totdeauna când pe drept vei fi mustrat;
e-un câştig când îţi dai seama că ai săvârşit păcat
iar când recunoşti păcatul, jumătate e iertat.
26 - Când inima-ţi rămâne întruna-nvârtoşată
vei trece-n veşnicie cu sufletul uscat,
fântână veşnic goală şi veşnic însetată
căci n-ai păstrat nimica din tot ce ţi s-a dat.
27 - Te pregăteşti atâta când ai vreo cale-acum;
dar te găteşti tu, oare, de cel din urmă drum?
Când ai atâta grijă de-un drum din care vii,
ce grijă ţi se cere când pleci pe veşnicii!
28 - Ascultarea liniştită totdeauna-i de folos;
datoria este-o lege pentru cel conştiincios.
29 - Ascultă ce te-nvaţă al chibzuinţei sfat,
că n-ai în lume-alt prieten mai bun şi devotat.
30 - De puţin folos e-o sculă când nu ştii lucra cu ea
- cu-ascultarea şi cu mintea,
fiul meu, e tot aşa!
31 - Să iei bine seamă-n toate câte încă-ai de făcut
în lumina celor care le-ai făcut aşa-n trecut,
apoi trage-nvăţătură şi din bine şi din rău
ca să ştii cu ce să umbli,
sau să nu, în drumul tău.
32 - Cei răi trebuie s-asculte totdeauna de cei buni
iar cei buni şi ei s-asculte fiii marii-nţelepciuni.
33 - Pentru cei fără de minte e mai bine-a fi conduşi,
căci e o nenorocire când ei să conducă-s puşi.
34 - Mai mult calcă legea ţării cei ce ţările conduc
căci ei nu se tem de nimeni şi li-e gândul prea uituc;
rari conducători în lume pot fi pildă de urmat
în respectul şi-mplinirea legilor ce ei le-au dat.
35 - Cel ales să poruncească trebuie de toţi ales,
numai astfel o să fie ascultat şi înţeles.
36 - Cel ce merge înainte e mereu primejduit
ori a fi privit ca idol,
ori să fie răstignit!
37 - Ascultarea porunceşte: fii supus la dregător
- vai de cei buni când în ţară nu-i un drept cârmuitor.
38 - Lucrurile mari nu lasă a fi mult timp rău conduse,
toate se răzbună-odată dacă-s pe nedrept supuse.
39 - Dacă numai frica face să-L ascult pe Dumnezeu,
încă nu-i desăvârşită dragostea-I în duhul meu.
40 - Omul care cere sfatul numai spre îndreptăţire,
pururi n-o s-ajungă bine, va sfârşi-n nenorocire.
Dar acel ce cere sfatul ca s-asculte şi să-l ţină,
va sfârşi-n credincioşie, în răsplată şi-n lumină.
41 - Slugile se poartă-ntocmai cum văd pe stăpânul lor.
O, de-ai face şi tu astfel cu al tău Învăţător!
42 - Nu-i pe lume om să n-aibă lipsă de-un sfătuitor
numai mintea care-ascultă nu-i prea dată tuturor.
43 - Sfatul bun la vremea rea
e cât o comoară grea
de-l asculţi şi preţuieşti
ai câştig cât nici gândeşti.
44 - Nici un dar nu valorează cât un sfat mântuitor;
fericit cel ce-l primeşte şi-l urmează-ascultător.
45 - Totuşi, cel ce nu ascultă ci respinge bunul sfat
în curând, de unde cade, nu mai poate fi salvat.
46 - Mulţi primesc frumoase sfaturi,
dar numai puţini ascultă
- ca-ascultarea şi-ndreptarea
cer înţelepciune multă.
47 - N-asculta la sfatul celui rătăcit şi încurcat
vezi din felul cum trăieşte ce om merită-ascultat.
48 - Sfaturile care-s date de-un beţiv şi-un mânios
au şi calea blestemată şi sfârşitul ruşinos.
49 - Cel mai rău e-ntotdeauna
să n-asculţi de nici un sfat;
pot să fie multe rele - dar şi unul minunat.
50 - Sfatul bun - când e mai lipsă este ascultat mai rar,
de aceea prea mulţi oameni varsă lacrimi în zadar.
51 - Sfatul bun ce-l dai altuia
mai întâi chiar tu-l urmează;
dacă nu-l trăieşti tu însuţi, nimeni n-are să ţi-l crează.
52 - Dacă dai un sfat vreodată, unuia
sau tuturor,
nu da sfatul care place
- dă-l pe cel folositor.
53 - Sfătuieşte-te cu omul înţelept şi credincios
- după sfaturile sale totdeauna ai folos.
54 - Sfaturile sunt cadouri de un preţ nespus de mare
pentru cine le urmează spre folos cu ascultare.
55 - Ia un sfat şi de la tânăr,
dă un sfat şi la bătrân
cine-ascultă, multe-nvaţă şi-n ruşine nu rămân.
56 - Mulţi ascultă cu plăcere la acel mai înţelept
când învaţă cum să aibă un folos
mai mult şi drept,
numai că puţini urmează buna-nvăţătură când
este de-a căuta folosul sufletesc în primul rând.
57 - Sfatul de la cei prea tineri e ca soarele-n Gerar:
are poate strălucire, dar căldură foarte rar.
58 - Şi un sfert de vorbă-ascultă omul cel ce are minte,
dar la cel ce nu ia seamă n-ajung sute de cuvinte.
59 - Cine nu-i dă ascultare
mamei bune, când o are,
o să deie suspinând
mamei vitrege-n curând.