Despre bine
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, alege numai binele adevărat;
tot ce numai pare bine, este-adeseori păcat,
ce e bine-ntreg se simte şi-l cunoaşte duhul tău,
ce doar pare, e-amăgire: crezi că-i bine, dar e rău.
2 - Orice râuri duc spre mare, orice drumuri duc spre case,
orişice dorinţi curate către-nfăptuiri frumoase.
3 - Mai plăcut să ai duşmanul care vrea să facă bine
decât prietenul ce face numai ce nu se cuvine.
4 - Buni, să placă celor mari,
sunt pe lume foarte rari;
să placi şi lui Dumnezeu
dar şi lumii-i foarte greu.
5 - Cine-a putut să-i mulţumească
pe cei mai buni din vremea sa
acela cea mai bună viaţă
spre-a lumii bine - va lăsa.
6 - Nu se cade să cerşească cine cere-un lucru drept,
nici cel tânăr să nu calce sfatul unui înţelept,
nici cine primeşte-un bine să nu-l răsplătească iar
- toate-acestea sunt păcate ce se ispăşesc amar.
7 - E păcat să nu faci bine nimănui când îl poţi face;
conştiinţa vinovată vine-un timp când nu-ţi va tace.
8 - Binefacerea primeşte-o, dar simţeşte-te dator
s-o întorci ‘napoi mai mare - celui binefăcător.
9 - Nu-nceta a face bine prietenului tău lipsit:
asta o să te arate că eşti vrednic de iubit.
10 - Greu e să putem întruna face bine cât am vrea;
deseori când ai la cine n-ai cu ce - şi n-am putea;
bine e să facem bine când putem şi-avem şi cui;
fiecare tot ce face altuia - îşi face lui!
11 - Chiar când toţi ar fi să uite orice bine le-ai făcut,
nu te supere aceasta - ci fă iarăşi ca-n trecut;
binele în sine însuşi are plata faptei lui.
Mulţumeşte-te - nu cere altă plată nimănui.
12 - Ţine totdeauna minte binele ce l-ai primit
însă uită-ntotdeauna oricât bine-ai dăruit;
sunt puţini cei ce fac astfel şi-s prin lume-aşa străini.
Fiul meu, fii şi tu unul din aceştia puţini.
13 - Binefacerea întruna-i răsplătită cu alt bine;
dacă nu de cel datornic, are Dumnezeu pe-altcine.
14 - Ce trist e-atunci când ai să plângi
că i-ai făcut cuiva un bine:
ca rana de la cel iubit
nu-i suferinţă să-nvenine!
15 - Deseori şi-n multe locuri mai mult bine a făcut
omul bun, fără să ştie, decât binele ştiut.
16 - Să nu-ncetăm a face bine în nici o vreme, cât trăim:
tot binele din noi se uscă şi piere
când nu-l dăruim.
17 - Nimic nu preţuieşte omul ca binefacerea dorită
dar nici dispreţuieşte-adesea ca binefacerea primită.
Când cere omul şi-i în lipsă,
îi pare mult şi-un lucru mic;
când a primit şi-i trece lipsa,
şi-un mare dar pare nimic.
18 - Chiar şi cel străin ţi-e rudă
când, la greu, îţi face bine,
dar străin ţi-e chiar şi-un frate
când se poartă rău cu tine.
19 - Omul rău nu ţine seamă orice bine-ar fi să-i vină,
dar în foc va arde mâna ce-a primit - şi nu se-nchină.
20 - Binefacerea făcută unui ticălos e-aşa
cum ai arunca în mare apa din fântâna ta.
21 - Cel ce face bine-atuncea când el poate face rău
merită nemărginită preţuire-n drumul său,
nu numai pentru-acel bine
care-atuncea l-a făcut,
ci şi pentru răul care îl putea - dar nu l-a vrut.
22 - Binefacerea primită dă-o iarăşi în vreun fel,
de nu celui ce ţi-a dat-o, altuia mai mic ca el.
Ai de grijă să nu steie binele prea mult la tine:
el curând se uscă-n mâna ce prea mult în ea îl ţine.
23 - Înaintea ta oriunde binele şi răul vin
tu alege totdeauna binele - cu gând senin!
24 - Nu se-ntâmplă numai bine,
nu se poate numai rău
- Dreptul le dă amândouă după cum e planul Său:
asta pentru-a face-n lume o lucrarea salvatoare
pentru mântuirea celor care cred cu ascultare.
25 - Celui bun i se preface în vreun bine orice rău,
celui rău, în rău se schimbă
chiar şi ce-ar fi-un bine-al său.
26 - Când nu poţi avea deodată şi ce-ţi place
şi ce-i bine
lasă ce-i plăcut, şi-alege ce e bun
- aceasta ţine!
27 - Tot ce-ţi pare cel mai bine, fie-ţi crezământ
şi vei fi o bucurie pentru semeni pe pământ.
28 - Binele fă-l totdeauna fără frică de vreun rău;
de rău are Cerul grijă când e bun tot gândul tău.
29 - Bucuria şi-ntristarea se-nvârtesc ca nişte roate;
cel cuminte le primeşte cu seninătate toate;
Dreptul care le trimite este plin de îndurare
şi va face ca să-ţi fie înspre-un bine fiecare.
30 - Buni şi înţelepţi în lume oamenii-s puţini mereu,
sunt puţini,
căci bunătatea este ceva foarte greu.
31 - Nimeni nu e bun, când nu e bună inima din el:
numai inima te poate ajuta s-ajungi astfel.
32 - Şi pe cei buni şi pe cei răi
tot acest pământ îi ţine;
şi spre cei răi şi spre cei buni
tot aceeaşi ploaie vine;
şi pe cei buni şi pe cei răi
tot un soare-i încălzeşte,
căci de toţi, Acelaşi Tată Nesfârşit de Bun
grijeşte.
33 - Celor buni le este milă chiar şi de-o fiinţă rea,
căci într-adevăr nu-i nimeni mai nefericit ca ea.
34 - Omul, mai ales, păţeşte nenoroc pe drumul său
ori că e prea bun la suflet,
ori prea aspru şi prea rău.
35 - A fi bun din întâmplare,
asta nu e lucru mare;
a fi bun luptând mereu
asta este foarte greu.
36 - Acel bine e statornic care-l dă neprihănirea,
acea bucurie-i sfântă care-o dăruie iubirea,
acea pace-i fericită ce-o dă inima curată.
Cine pe acestea le-are are viaţă-adevărată.
37 - Cine vrea să se răzbune mai greu pe vrăjmaşii săi,
să le facă numai bine,
mai ales la cei mai răi.
Nu-i mai mare răzbunare decât cea a Celui Sfânt
care face mai mult bine celor care mai răi sunt.
38 - Tot ce-avem pe lume, piere: lumea dă
şi lumea fură;
ne rămâne doar averea cea cu-a dragostei căldură;
ne rămâne numai ceea ce nici furii nici rugina
şi nici molia nu pierde: dărnicia
şi lumina.
39 - Cât de bună-a fost o zi o vedem doar la apus;
cât de bun a fost un suflet, o vedem doar când s-a dus;
lemnul cel plăcut de-aloe
dă-al miresmei sale fel
numai când e ars şi nu e:
atunci vezi ce-a fost în el.
40 - Când pui pomul dimineaţa, n-aştepta rod la amiazi;
dacă astăzi faci un bine, n-aştepta răsplata azi.
Rodul vine după vară,
plata vine după moarte;
fii pe pace, nici un bine nu rămâne fără parte.
41 - Nici durerile pe lume nu ţin veşnic -
trec şi ele;
trecătoare-s toate-toate, fie bune, fie rele;
trecători suntem cu toţii: unul astăzi, altul mâne;
numai binele e veşnic,
numai binele rămâne.
42 - Mai-binele câteodată este-al binelui vrăjmaş.
Ce începi, e mare lucru să ştii vremea când să-l laşi.
43 - Pentru cuget vei da vamă,
pentru gânduri vei da seamă;
fapte bune, fapte rele
într-o zi răspunzi de ele.
44 - Răsare soarele la timp şi când cocoşul tace;
chiar dacă tu nu vrei s-ajuţi, lumină tot se face,
iar binele la vremea sa va străluci mai bine;
nu el va păgubi, ci tu, că-nvinge fără tine.
45 - Bogăţia preţuieşte-o după binele ce-l face:
rai e, dacă face bine,
dacă nu, e iad - şi pace!
46 - Tot ce-i omenesc atârnă de un fir prea subţirel:
cât de tare-i, tot l-aşteaptă prăbuşirea în vreun fel;
numai ce-i ceresc rămâne, numai binele-i mereu,
Binele şi Adevărul sunt mai tari ca orice greu.
47 - Cine face cuiva bine când se află-n zile-amare,
lui şi-l face,
că-l primeşte iarăşi el, în strâmtoare.
48 - Binele, ca şi Frumosul, este ceva minunat:
este ceea ce nu poate cu nimic fi-asemănat.
49 - Binele e ca izvorul: cu cât dai din el mai des,
cu atât mai multe ape proaspete şi dulci îi ies.
50 - Binele şi-n apa lată
nu se-neacă niciodată,
ci cu orişicare val
mai aproape e de mal.
51 - În tot răul e şi-un bine
şi, de ştii să-l foloseşti,
înţelegi ce-nţelepciune
e să ştii să nu cârteşti.
52 - Când e Binele cu tine,
şi-ntr-un fir de păr te ţine;
când eşti singur, fără El
rupi şi lanţul de oţel.