Despre copii
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - A avea copii e lucrul cel mai greu și-anevoios,
căci de-s răi, nimic pe lume nu-i mai trist
și rușinos.
2 - Nu-ți știi cum va fi copilul care-l vei avea-n curând,
de aceea-ncredințează-l Celui Bun cu orice gând,
roagă-te mereu și cere-I Cerului - cât încă nu-i -
ca atunci când o să fie să devină-un fiu al Lui.
3 - Dureroasă-i fericirea într-o casă fără fii,
căci nu-i nimeni să-ți surâdă,
nici când mergi - și nici când vii.
4 - La ce folosește fiul care numai cere-cere
iar părinților le este doar spre lacrimi și durere?
El răpește tinerețea tatălui și-a mamei sale
iar în schimbul ei le umple
bătrânețea lor de jale.
5 - Fiecărei mame-i pare că nu-s fii ca fiii ei,
dar a-i crește sfinți, au grijă numai sfintele femei.
6 - Totdeauna va răspunde greu acel ce l-a născut
pentru felul cum ajunge fiul cel de el crescut.
7 - Nu-i opriți pe fii - ci-i faceți a veni spre cele bune
după cum Cuvântul vouă și la ucenici le spune,
căci a unora ca dânșii e cereasca-mpărăție
iar cei care vor s-o vadă trebuie ca ei să fie.
8 - Ce folos să naști copilul dacă-l crești necredincios?
El, ca ochiul orb, e numai ceva greu
și rușinos.
9 - Dacă fiii-ar fi-n viață când sunt mari așa cuminți
cum sunt mici - ar fi pe lume numai credincioși
și sfinți.
10 - Fiii buni sunt semn că omul de la naștere e bun;
numai creșterea îl face a fi-un sfânt
sau un nebun.
11 - Chiar și cel mai crunt părinte e înfrânt și domolit
când îl mângâi ori îl lauzi pe copilul lui iubit.
12 - Care-i cauza pentru care Cel Etern ne-a zămislit?
- Fiindcă El e Bun - și Celui Bun e totul preaiubit;
de aceea ne-a făcut El pe cât a putut de bine:
să fim numai bucurie pentru noi
și pentru Sine.
13 - Cine nu face nimica, în curând va face rău.
Ține seama de aceasta când îți crești copilul tău.
14 - Nu-i da fiului plăcintă când îi trebuie nuia
c-o să vină grabnic vremea ca să plângi tu pentru ea.
15 - După oaia cea din frunte se duc toate spre pârău;
după tată merg copiii -
ori la bine, ori la rău.
16 - Ca să mături bine scara, mătur-o de sus în jos.
La cei mari îndreaptă bine ce vrei la cei mici frumos.
17 - Cel ce-nvață cu copiii să zâmbească rar din gură;
când se râde cu școlarii, vai și-amar de-nvățătură!
18 - Rădăcina-nvățăturii e amară câteodată,
însă rodul ei e dulce la copilul care-o cată.
19 - Cel ce va ara plângând
o să secere cântând;
cel ce-nvață cu durere
o să strângă cu plăcere.
20 - Nu-i rușine să nu știi tu - ci-i rușine să nu vrei,
căci lumina se arată cui dorește fața ei.
21 - Când plâng părinții tăi, e rău
și vai de viitorul tău,
căci lacrimile lor sunt jar
ce te vor ustura amar...
Ai grijă să te porți așa
să nu le verse vina ta.
22 - Pe-ai tăi părinți nu-i lepăda
nici când cu cei mai mari vei sta;
cui i-s străini părinții săi
avea-va fiii cei mai răi.
23 - Când copiii tăi văd rodul sfânt al cumpătării tale
și-i crești fără răsfățare - ei vor ține dreapta cale,
fiicele-ți vor fi frumoase și cuminți, iar ai lor frați
buni și harnici - și cu toții veți fi binecuvântați.