Despre copii
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - A avea copii e lucrul cel mai greu şi-anevoios,
căci de-s răi, nimic pe lume nu-i mai trist
şi ruşinos.
2 - Nu-ţi ştii cum va fi copilul care-l vei avea-n curând,
de aceea-ncredinţează-l Celui Bun cu orice gând,
roagă-te mereu şi cere-I Cerului - cânt încă nu-i -
ca atunci când o să fie să devină-un fiu al Lui.
3 - Dureroasă-i fericirea într-o casă fără fii,
căci nu-i nimeni să-ţi surâdă,
nici când mergi - şi nici când vii.
4 - La ce foloseşte fiul care numai cere-cere
iar părinţilor le este doar spre lacrimi şi durere?
El răpeşte tinereţea tatălui şi-a mamei sale
iar în schimbul ei le umple
bătrâneţea lor de jale.
5 - Fiecărei mame-i pare că nu-s fii ca fiii ei,
dar a-i creşte sfinţi, au grijă numai sfintele femei.
6 - Totdeauna va răspunde greu acel ce l-a născut
pentru felul cum ajunge fiul cel de el crescut.
7 - Nu-i opriţi pe fii - ci-i faceţi a veni spre cele bune
după cum Cuvântul vouă şi la ucenici le spune,
căci a unora ca dânşii e cereasca-mpărăţie
iar cei care vor s-o vadă trebuie ca ei să fie.
8 - Ce folos să naşti copilul dacă-l creşti necredincios?
El, ca ochiul orb, e numai ceva greu
şi ruşinos.
9 - Dacă fiii-ar fi-n viaţă când sunt mari aşa cuminţi
cum sunt mici - ar fi pe lume numai credincioşi
şi sfinţi.
10 - Fiii buni sunt semn că omul de la naştere e bun;
numai creşterea îl face a fi-un sfânt
sau un nebun.
11 - Chiar şi cel mai crunt părinte e înfrânt şi domolit
când îl mângâi ori îl lauzi pe copilul lui iubit.
12 - Care-i cauza pentru care Cel Etern ne-a zămislit?
- Fiindcă El e Bun - şi Celui Bun e totul preaiubit;
de aceea ne-a făcut El pe cât a putut de bine:
să fim numai bucurie pentru noi
şi pentru Sine.
13 - Cine nu face nimica, în curând va face rău.
Ţine seama de aceasta când îţi creşti copilul tău.
14 - Nu-i da fiului plăcintă când îi trebuie nuia
c-o să vină grabnic vremea ca să plângi tu pentru ea.
15 - După oaia cea din frunte se duc toate spre pârău;
după tată merg copiii -
ori la bine, ori la rău.
16 - Ca să mături bine scara, mătur-o de sus în jos.
La cei mari îndreaptă bine ce vrei la cei mici frumos.
17 - Cel ce-nvaţă cu copiii să zâmbească rar din gură;
când se râde cu şcolarii, vai şi-amar de-nvăţătură!
18 - Rădăcina-nvăţăturii e amară câteodată,
însă rodul ei e dulce la copilul care-o cată.
19 - Cel ce va ara plângând
o să secere cântând;
cel ce-nvaţă cu durere
o să strângă cu plăcere.
20 - Nu-i ruşine să nu ştii tu - ci-i ruşine să nu vrei,
căci lumina se arată cui doreşte faţa ei.
21 - Când plâng părinţii tăi, e rău
şi vai de viitorul tău,
căci lacrimile lor sunt jar
ce te vor ustura amar...
Ai grijă să te porţi aşa
să nu le verse vina ta.
22 - Pe-ai tăi părinţi nu-i lepăda
nici când cu cei mai mari vei sta;
cui i-s străini părinţii săi
avea-va fiii cei mai răi.
23 - Când copiii tăi văd rodul sfânt al cumpătării tale
şi-i creşti fără răsfăţare - ei vor ţine dreapta cale,
fiicele-ţi vor fi frumoase şi cuminţi, iar ai lor fraţi
buni şi harnici - şi cu toţii veţi fi binecuvântaţi.