Despre credinţă
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Credinţa-i calea mântuirii, nemuritorul curcubeu
ce leagă sufletul cu Cerul, unind pe om cu Dumnezeu.
2 - Iubirea-n Veşnicul Cuvânt
S-a pogorât din Cerul Sfânt
spre mine, omul, pe pământ.
Credinţa, darul sfânt al meu
mă-nalţă către Cer mereu
pe mine, către Dumnezeu.
3 - Fiul meu, chiar tu, acesta care-n rele ai căzut,
care gemi sub apăsarea şi păcatul ce-ai făcut,
care-noţi în întinarea putredului trai stricat,
dac-ai şti ce mult de Ceruri eşti dorit şi aşteptat!...
4 - Dac-ai vrea să laşi păcatul, calea cinstei s-o urmezi,
câtă pace şi viaţă ai primi, azi nici nu crezi!
Nu-i uşor să crezi cu fapta, însă dac-ai ascultat
c-o răsplată înmiită vei fi-odată-ncununat.
5 - Vai de cei ce n-au în ei
al credinţei sfânt temei,
ei sunt nori purtaţi de vânt
către veşnicul mormânt.
6 - Viaţa fără de credinţă e ca luntrea prinsă-n stânci,
fără cârmă şi lopată piere-n nopţi de ape-adânci.
7 - Calea Cinstei este taina cea prin care-ajungi iubit,
dacă umbli-n ea te face om ales şi preţuit.
8 - Credinţa, fiica mea, să-ţi fie adâncă,
limpede şi dreaptă,
mărturisită nu prin vorbă, ci-adânc şi sănătos prin faptă,
atunci credinţa ta curată va fi ca apa răcoroasă:
cu cât mai limpede şi-adâncă,
cu-atât mai bună şi frumoasă.
9 - Toate trec, dar când credinţa neclintită ai mereu,
ştii că nu-i nimic statornic, nici uşorul, nici ce-i greu;
rabdă când e greu, că trece; uită binele făcut;
vei rămâne-un vas de cinste cât rămâi şi n-ai căzut.
10 - Fiul meu, a ta credinţă ţi-o păzeşte neclintită
ca şi stânca nemişcată ce rămâne liniştită,
niciodată-ademenită nici de-a vântului ispită
nici mişcată şi-nfricată de furtuna-nfuriată
sau de-al valurilor muget când e marea-nvolburată.
11 - Fiica mea, a ta credinţă tare-n dragoste să fie,
mai de preţ decât viaţa şi de orice bogăţie,
căci când viaţa-i o clipire între leagăn şi mormânt,
prin credinţă-ai moştenire, pe vecie, Cerul Sfânt.
12 - Pentru cine vrea să creadă am o mie de dovezi,
dar nu vreau să-ţi dau nici una dacă tu nu vrei să crezi.
13 - Nu se tem de moarte-aceia ce trăit-au luminos:
moartea este-ncununarea sufletului credincios,
care trece-n altă viaţă, din frumos în mai frumos.
14 - În a dragostei putere tu te-ncrede cu tărie,
pune-n mâna ei viaţa şi-a ta soartă pe vecie -
şi vei trece prin durere cu cântări de bucurie,
iar la urmă vei culege roade sfinte-n orice fel
şi cu bine vei ajunge scumpul luptei tale ţel.
15 - Chiar când lumea la batjocuri, dacă crezi, te va supune,
tu în dragoste puternic toată-ncrederea ţi-o pune,
căci de când este credinţa n-a rămas în vreme grea
niciodată de ruşine cine s-a-ncrezut în ea.
16 - Fiul meu, de-ncepi un lucru în izbânda lui să crezi
căci când neclintit vei crede, sigur ai s-ajungi să-l vezi;
dar credinţa în izbândă dac-o pierzi sau ţi-o slăbeşti,
niciodată în viaţă ce începi n-ai să sfârşeşti.
17 - Să nu-ţi fie niciodată teamă de-o dorinţă mare
dacă poţi să ai de-asemeni pentru ea credinţă tare,
că nu-i vreo dorinţă mare, dacă crezi şi stăruieşti,
să nu poţi până la urmă prin voinţă s-o-mplineşti.
18 - Caută-a-nvinge prin credinţă pe-a-ndoielii crud vrăjmaş,
luptă-te cu presimţirea ce din frică vine laş;
de al bănuielii zbucium biruit să nu te laşi.
19 - O credinţă fără milă şi iubire şi răbdare
e mai rea ca necredinţa, şi-i mai fără de-ndurare.
20 - Fiii mei, păstraţi credinţa, căci acei ce-o pierd, decad
în credinţe rătăcite, iar acestea sunt un iad;
nu-s călăi mai cruzi ca dânşii, nici făţarnici mai urâţi
şi atâţia merg la moarte de pierzarea lor târâţi.
21 - O credinţă necinstită se va înjosi mereu
prăbuşind mai mult pe oameni ca nălţând pe Dumnezeu.
22 - Fericit e credinciosul ce-al credinţei har pătrunde,
căci el ştie unde merge chiar când nu ştie pe unde.
23 - Multa-ncredere-n izbândă pentru cei care-au crezut
nimiceşte totdeauna teama de necunoscut,
frica morţii şi-ndoiala, ce cu chinul lor cumplit,
de când e păcatu-n lume, pe om tot l-au chinuit.
24 - Lumii de-azi, fără credinţă, totul i-a ajuns străin
şi ce-a fost păgân odată şi ce astăzi e creştin.
25 - Prin credinţă vezi nainte şi priveşti ce-i nevăzut,
prin credinţă poţi pricepe ceea ce-i nepriceput,
prin credinţă ştii de lucruri care sunt deşi nu sunt,
căci credinţa-i ochiul care vede-n cer de pe pământ.
26 - Credinţa creşte prin credinţă,
iubirea prin iubire creşte,
precum lumina prin lumină
când omul caută şi doreşte.
27 - Credinciosul e cununa a tot ce-i creat frumos,
el e chipul viu, icoana pe pământ a lui Hristos;
la această naltă stare luptă-te s-ajungi odat’;
numai cel ce-ajunge-acolo-i credincios cu-adevărat.
28 - O credinţă-adevărată e ca stânca pe pământ:
nu se sfarmă nici în valuri, nu se-ndoaie nici în vânt.
29 - Doar credinţa-i zborul sfânt
către cer de pe pământ;
prin ea intri şi priveşti
slava tainelor cereşti.
Vai în ce orbire grea
sunt toţi cei ce-s fără ea!
30 - Pentru credincioşi credinţa e mereu aşa povară
cum povară-i pentru păsări aripa cu care zboară.
31 - Omul are două feluri de credinţă-n viaţa sa:
una bună despre dânsul, despre alţii una rea.
Fericit acela care se sileşte-a crede-astfel:
despre sine ca de altul, despre altul ca de el.
32 - Fapta fără de credinţă-i ca credinţa fără faptă;
pe-amândouă deopotrivă lepădarea le aşteaptă;
pe nici una fără alta nu vrea cerul să le vază,
numai când sunt împreună el le binecuvântează.
33 - O credinţă ce lucrează prin iubire, e-un izvor
de virtuţi la cel ce are suflet blând şi-ascultător.
34 - Pentru multele necazuri ce le-ndură-acum credinţa
nu simţim întreaga plată care-o dă făgăduinţa.
Numai când dureri şi lupte şi-ncercări pieri-vor toate
vom simţi întreaga slavă a credinţii-adevărate.
35 - Fiii mei, păstraţi credinţa cea dintâi pân-la sfârşit,
în ea creşteţi, roade bune aducând necontenit,
căci acei ce n-o păstrează, căi nefericite iau;
crezuri au apoi destule,
dar credinţa n-o mai au.
36 - Cine crede în prea multe va ajunge cum vă zic:
în curând n-o să mai poată să mai creadă în nimic.
37 - De eşti credincios în Cinste,
numai pe pământ ţi-e greu;
şi-n pământ şi-n cer pe urmă te vei odihni mereu.
38 - A muri nu-i greul mare, greu e chinul ce urmează
după moartea celui care n-a voit aici să crează;
poţi fi cât de tare-n lume, în curând te-nghite glia,
dacă ai credinţă, însă, vei trăi cât veşnicia.
Ea-i sămânţa învierii care-n Ziua-Aceea Mare
îl va învia-ntr-o clipă pe acela care-o are.
39 - Ce frumos este seninul când e ceru-ntreg senin,
ce frumoasă e credinţa când se-ncrede pe deplin!
40 - Omenirea are astăzi sute de credinţi - şi zic:
poate pentru asta astăzi nu mai crede ea-n nimic.
Şi de-aceea-i al lor suflet gol, uscat şi fără-alin,
fiindcă l-a avut odată prea cu câte toate plin.
41 - Credincios deplin e-acela ce de rău e despărţit,
dar cu toţi e prin iubire împăcat desăvârşit.
42 - Credincios e numai cel ce se sileşte-n orice zi
să trăiască-aşa cum mâine ar fi sigur c-ar muri.
43 - Nu mor cei ce slujind credinţa
cad jertfă-n lupta spre frumos.
Sfârşitul lor e biruinţa
nălţării-n locul luminos.
44 - Dacă vei voi puternic ţinta ce-ţi propui s-atingi,
prin credinţă, cu voinţă şi răbdare ai să-nvingi.
45 - Omul cu credinţă tare are mii de căi spre ţel,
însă n-are nici o cale cel fără credinţă-n el.
46 - Ai credinţă neclintită şi puternică oricând;
dacă ţinta e curată, ai să ţi-o atingi curând.
47 - Dacă tu nu crezi, credinţa altuia să n-o-njoseşti;
când tu nu-ţi pui preţ,
pe altul n-ai drept să-l dispreţuieşti.
48 - Nu călca-n picioare lucruri care altora li-s dragi,
că, fii sigur, pentru asta grea pedeapsă ai să tragi;
prin voinţă îţi impune un respect adevărat
pentru tot ce-ai tăi sau alţii cred că-i sfânt
şi ţin curat.
49 - Cine-aprinde lumânarea n-o ascunde sub obroc;
omul credincios şi harnic străluceşte-n orice loc.
50 - Dacă vrei să ştii aievea pe-orice om ce preţuieşte,
să-l dezbraci de tot ce-n lume sclipitor l-mpodobeşte;
dă-i averea şi onoarea şi chiar trupul la o parte
şi-i vezi sufletul - acesta este preţul fără moarte.
51 - Cercetează orice lucru ce e el, nu ce-i numit,
şi vei şti despre oricine adevărul negreşit;
cercetează şi Cuvântul Cel Etern, tu însuţi bine,
şi vei şti ce-I El aievea, nu ce-ţi spune nu ştiu cine.
52 - Nu te bizui pe-averea şi pe slava ta de-acum:
toate sunt mai trecătoare şi mai slabe ca un fum;
bizuieşte-te pe Cinste, pe Credinţă şi pe Har,
toate celelalte, toate, sunt speranţe în zadar.
53 - Ce deşarte le socoate Cel Etern a-lumii-averi!
Le dă doar la cei netrebnici
spre-a le fi numai poveri.
Celor vrednici le dă Cerul al credinţei mare dar,
căci prin ea, a lor avere este fără de hotar.
54 - Când vedem ce soi de oameni au, de obicei, avere
înţelegem că-i un blestem a o vrea şi a o cere;
celor buni, în loc de-avere, le dă Dumnezeu credinţă
că mai mare ca aceasta nu-i avere cu putinţă!
55 - Calea lumii pare-adesea multora că-i cea mai dreaptă,
dar la urmă văd cu groază ce osândă o aşteaptă.
Calea Cerului le pare că-i o cale chinuită,
dar la urmă-o să se vadă cu ce slavă-i răsplătită.
56 - Viaţa fără de credinţă: iarba fără rădăcină -
poate-oricând fi spulberată, orice vântişor să vină.
57 - A fi credincios înseamnă ca şi când vâsleşti în sus:
dacă te opreşti din luptă, cazi în urmă
- şi te-ai dus!
Dacă te-ngrozeşti de noaptea şi păcatul unde-ai stat
dă-i nainte, luptă, rabdă,
- şi-ai s-ajungi încununat.
58 - O ştiinţă înţeleaptă, cu credinţa - sunt la fel,
fericit acel ce ştie să şi le-mpreune-n el.
59 - În afară de credinţă şi de cinste
nu prea sunt
alte lucruri să mai aibă vreo valoare pe pământ.
60 - Dacă ai credinţă, umblă nu ca un necredincios,
dacă eşti creştin - trăieşte înfrânat şi luminos.
Nu poţi să te joci cu focul
şi să nu te arzi pe mâini,
nu poţi merge-n două luntrii,
nici sluji la doi stăpâni.
61 - A credinţei bucurie rară e, da-n veci rămâne;
bucuria necredinţei scurtă-i azi - amară-i mâine.
62 - E cel mai greu să poţi a crede
când eşti zdrobit şi eşti căzut;
atunci se află şi se vede
ce-nalt e cel ce s-a-ncrezut.
63 - Cu cei ce n-au credinţă şi umblet luminos,
din tot ce faci şi umbli
să n-aştepţi vreun folos.
64 - Crezi în Viitor, tu, oare?
O, nimic nu-ţi mai lipseşte!
Sau nu crezi?
Fără credinţă, tot ce ai nu-ţi foloseşte.
Poate să câştige omul chiar şi lumea-ntreagă-acum:
dacă sufletul şi-l pierde,
nu-i rămâne decât scrum.
65 - Îndrumarea şi credinţa sunt surori de-aceeaşi mamă;
când credinţa-i o comoară,
îndrumarea-i ţine seamă.
De sunt drepte, duc la viaţă,
de sunt strâmbe - la pierzare;
scumpe sunt: credinţa dreaptă
şi-nţeleapta îndrumare.
66 - Cu al mamei lapte suge, fiul bun, credinţa ei;
totdeauna mame sfinte au fost sfintele femei.
Totdeauna marii oameni au fost fii de mame sfinte,
sfânta lor credinţă mare era-n ele mai-nainte.
67 - Cine ca un şchiop păşeşte, va ajunge chiar aşa;
credinciosul cel ca lumea
în curând va fi ca ea.
68 - De la Dumnezeu aşteaptă şi minuni
când eşti la greu!
De te rogi şi ai credinţă
le şi face Dumnezeu.
69 - Fiecare are-n lume felul lui de-a înţelege,
de aceea din Credinţă cel rău cearta şi-o alege;
dar acei ce au Cuvântul
şi-al credinţei unic fel
au acelaşi fel, şi-n vorbă şi-n umblare,
ca şi El.
70 - Numai cinstea şi credinţa îţi fac inima senină
şi nădejdea neclintită faţă de-orice-ar fi să vină.
71 - Doar credinţa poate face să trăieşti folositor,
să poţi suferi-n tăcere
şi să poţi muri uşor.
72 - Omul credincios se naşte şi din lut
şi din lumină;
prima naştere-i umană,
cea de-a doua e divină.
73 - Dacă-ncredinţarea minţii nu aduce după ea
şi pe-a inimii - e semnul că o parte-n om e rea.
74 - De poţi crede, ai din toate un mântuitor folos,
totul este cu putinţă celui drept şi credincios.
75 - Cine speră-n vreo minune
crească-şi şi mai mult credinţa;
prin credinţă-ajungi minunea,
prin ea vezi făgăduinţa.
76 - Fiecare vrea să creadă numai ce-ar vrea el să fie,
însă foarte-ades aceasta este-o înşelătorie.
77 - Mare lucru e a crede cum voieşte Dumnezeu,
căci a crede ce-ţi convine niciodată n-a fost greu.
Dar unire şi putere-i numai în credinţa vie;
în credinţa de plăcere-i dezbinare şi urgie.
78 - Cruţă zece răi
când asta ar salva un om curat,
căci mai scump decât mult aur
este-un om adevărat.
79 - Acum e mai uşor a râde decât a crede-n Dumnezeu,
dar nu uita că vine clipa când ai să plângi
amar şi greu.
80 - A avea ştiinţă multă fără de credinţă-n noi
e cum am aprinde-o lampă
şi ne-am pune-o înapoi.
81 - Nu-ţi lăsa călătoria pentru ploaia cea din zori,
ploaia cea de dimineaţă ţine prea puţine ori.
Nu-ţi lăsa calea credinţei pentru orice zice-un fleac,
nu-ţi lăsa pentru nimica o avere pentru veac.
82 - Când omul pierde-averea, rămâne cu ştiinţa,
când pierde libertatea, rămâne cu credinţa;
şi-o mână când şi-o pierde îi mai rămâne-o mână -
când pierde mântuirea cu ce-o să mai rămână?