Despre credință
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Credința-i calea mântuirii, nemuritorul curcubeu
ce leagă sufletul cu Cerul, unind pe om cu Dumnezeu.
2 - Iubirea-n Veșnicul Cuvânt
S-a pogorât din Cerul Sfânt
spre mine, omul, pe pământ.
Credința, darul sfânt al meu
mă-nalță către Cer mereu
pe mine, către Dumnezeu.
3 - Fiul meu, chiar tu, acesta care-n rele ai căzut,
care gemi sub apăsarea și păcatul ce-ai făcut,
care-noți în întinarea putredului trai stricat,
dac-ai ști ce mult de Ceruri ești dorit și așteptat!...
4 - Dac-ai vrea să lași păcatul, calea cinstei s-o urmezi,
câtă pace și viață ai primi, azi nici nu crezi!
Nu-i ușor să crezi cu fapta, însă dac-ai ascultat
c-o răsplată înmiită vei fi-odată-ncununat.
5 - Vai de cei ce n-au în ei
al credinței sfânt temei,
ei sunt nori purtați de vânt
către veșnicul mormânt.
6 - Viața fără de credință e ca luntrea prinsă-n stânci,
fără cârmă și lopată piere-n nopți de ape-adânci.
7 - Calea Cinstei este taina cea prin care-ajungi iubit,
dacă umbli-n ea te face om ales și prețuit.
8 - Credința, fiica mea, să-ți fie adâncă,
limpede și dreaptă,
mărturisită nu prin vorbă, ci-adânc și sănătos prin faptă,
atunci credința ta curată va fi ca apa răcoroasă:
cu cât mai limpede și-adâncă,
cu-atât mai bună și frumoasă.
9 - Toate trec, dar când credința neclintită ai mereu,
știi că nu-i nimic statornic, nici ușorul, nici ce-i greu;
rabdă când e greu, că trece; uită binele făcut;
vei rămâne-un vas de cinste cât rămâi și n-ai căzut.
10 - Fiul meu, a ta credință ți-o păzește neclintită
ca și stânca nemișcată ce rămâne liniștită,
niciodată-ademenită nici de-a vântului ispită
nici mișcată și-nfricată de furtuna-nfuriată
sau de-al valurilor muget când e marea-nvolburată.
11 - Fiica mea, a ta credință tare-n dragoste să fie,
mai de preț decât viața și de orice bogăție,
căci când viața-i o clipire între leagăn și mormânt,
prin credință-ai moștenire, pe vecie, Cerul Sfânt.
12 - Pentru cine vrea să creadă am o mie de dovezi,
dar nu vreau să-ți dau nici una dacă tu nu vrei să crezi.
13 - Nu se tem de moarte-aceia ce trăit-au luminos:
moartea este-ncununarea sufletului credincios,
care trece-n altă viață, din frumos în mai frumos.
14 - În a dragostei putere tu te-ncrede cu tărie,
pune-n mâna ei viața și-a ta soartă pe vecie -
și vei trece prin durere cu cântări de bucurie,
iar la urmă vei culege roade sfinte-n orice fel
și cu bine vei ajunge scumpul luptei tale țel.
15 - Chiar când lumea la batjocuri, dacă crezi, te va supune,
tu în dragoste puternic toată-ncrederea ți-o pune,
căci de când este credința n-a rămas în vreme grea
niciodată de rușine cine s-a-ncrezut în ea.
16 - Fiul meu, de-ncepi un lucru în izbânda lui să crezi
căci când neclintit vei crede, sigur ai s-ajungi să-l vezi;
dar credința în izbândă dac-o pierzi sau ți-o slăbești,
niciodată în viață ce începi n-ai să sfârșești.
17 - Să nu-ți fie niciodată teamă de-o dorință mare
dacă poți să ai de-asemeni pentru ea credință tare,
că nu-i vreo dorință mare, dacă crezi și stăruiești,
să nu poți până la urmă prin voință s-o-mplinești.
18 - Caută-a-nvinge prin credință pe-a-ndoielii crud vrăjmaș,
luptă-te cu presimțirea ce din frică vine laș;
de al bănuielii zbucium biruit să nu te lași.
19 - O credință fără milă și iubire și răbdare
e mai rea ca necredința, și-i mai fără de-ndurare.
20 - Fiii mei, păstrați credința, căci acei ce-o pierd, decad
în credințe rătăcite, iar acestea sunt un iad;
nu-s călăi mai cruzi ca dânșii, nici fățarnici mai urâți
și atâția merg la moarte de pierzarea lor târâți.
21 - O credință necinstită se va înjosi mereu
prăbușind mai mult pe oameni ca nălțând pe Dumnezeu.
22 - Fericit e credinciosul ce-al credinței har pătrunde,
căci el știe unde merge chiar când nu știe pe unde.
23 - Multa-ncredere-n izbândă pentru cei care-au crezut
nimicește totdeauna teama de necunoscut,
frica morții și-ndoiala, ce cu chinul lor cumplit,
de când e păcatu-n lume, pe om tot l-au chinuit.
24 - Lumii de-azi, fără credință, totul i-a ajuns străin
și ce-a fost păgân odată și ce astăzi e creștin.
25 - Prin credință vezi nainte și privești ce-i nevăzut,
prin credință poți pricepe ceea ce-i nepriceput,
prin credință știi de lucruri care sunt deși nu sunt,
căci credința-i ochiul care vede-n cer de pe pământ.
26 - Credința crește prin credință,
iubirea prin iubire crește,
precum lumina prin lumină
când omul caută și dorește.
27 - Credinciosul e cununa a tot ce-i creat frumos,
el e chipul viu, icoana pe pământ a lui Hristos;
la această naltă stare luptă-te s-ajungi odat’;
numai cel ce-ajunge-acolo-i credincios cu-adevărat.
28 - O credință-adevărată e ca stânca pe pământ:
nu se sfarmă nici în valuri, nu se-ndoaie nici în vânt.
29 - Doar credința-i zborul sfânt
către cer de pe pământ;
prin ea intri și privești
slava tainelor cerești.
Vai în ce orbire grea
sunt toți cei ce-s fără ea!
30 - Pentru credincioși credința e mereu așa povară
cum povară-i pentru păsări aripa cu care zboară.
31 - Omul are două feluri de credință-n viața sa:
una bună despre dânsul, despre alții una rea.
Fericit acela care se silește-a crede-astfel:
despre sine ca de altul, despre altul ca de el.
32 - Fapta fără de credință-i ca credința fără faptă;
pe-amândouă deopotrivă lepădarea le așteaptă;
pe nici una fără alta nu vrea cerul să le vază,
numai când sunt împreună el le binecuvântează.
33 - O credință ce lucrează prin iubire, e-un izvor
de virtuți la cel ce are suflet blând și-ascultător.
34 - Pentru multele necazuri ce le-ndură-acum credința
nu simțim întreaga plată care-o dă făgăduința.
Numai când dureri și lupte și-ncercări pieri-vor toate
vom simți întreaga slavă a credinții-adevărate.
35 - Fiii mei, păstrați credința cea dintâi pân-la sfârșit,
în ea creșteți, roade bune aducând necontenit,
căci acei ce n-o păstrează, căi nefericite iau;
crezuri au apoi destule,
dar credința n-o mai au.
36 - Cine crede în prea multe va ajunge cum vă zic:
în curând n-o să mai poată să mai creadă în nimic.
37 - De ești credincios în Cinste,
numai pe pământ ți-e greu;
și-n pământ și-n cer pe urmă te vei odihni mereu.
38 - A muri nu-i greul mare, greu e chinul ce urmează
după moartea celui care n-a voit aici să crează;
poți fi cât de tare-n lume, în curând te-nghite glia,
dacă ai credință, însă, vei trăi cât veșnicia.
Ea-i sămânța învierii care-n Ziua-Aceea Mare
îl va învia-ntr-o clipă pe acela care-o are.
39 - Ce frumos este seninul când e ceru-ntreg senin,
ce frumoasă e credința când se-ncrede pe deplin!
40 - Omenirea are astăzi sute de credinți - și zic:
poate pentru asta astăzi nu mai crede ea-n nimic.
Și de-aceea-i al lor suflet gol, uscat și fără-alin,
fiindcă l-a avut odată prea cu câte toate plin.
41 - Credincios deplin e-acela ce de rău e despărțit,
dar cu toți e prin iubire împăcat desăvârșit.
42 - Credincios e numai cel ce se silește-n orice zi
să trăiască-așa cum mâine ar fi sigur c-ar muri.
43 - Nu mor cei ce slujind credința
cad jertfă-n lupta spre frumos.
Sfârșitul lor e biruința
nălțării-n locul luminos.
44 - Dacă vei voi puternic ținta ce-ți propui s-atingi,
prin credință, cu voință și răbdare ai să-nvingi.
45 - Omul cu credință tare are mii de căi spre țel,
însă n-are nici o cale cel fără credință-n el.
46 - Ai credință neclintită și puternică oricând;
dacă ținta e curată, ai să ți-o atingi curând.
47 - Dacă tu nu crezi, credința altuia să n-o-njosești;
când tu nu-ți pui preț,
pe altul n-ai drept să-l disprețuiești.
48 - Nu călca-n picioare lucruri care altora li-s dragi,
că, fii sigur, pentru asta grea pedeapsă ai să tragi;
prin voință îți impune un respect adevărat
pentru tot ce-ai tăi sau alții cred că-i sfânt
și țin curat.
49 - Cine-aprinde lumânarea n-o ascunde sub obroc;
omul credincios și harnic strălucește-n orice loc.
50 - Dacă vrei să știi aievea pe-orice om ce prețuiește,
să-l dezbraci de tot ce-n lume sclipitor l-mpodobește;
dă-i averea și onoarea și chiar trupul la o parte
și-i vezi sufletul - acesta este prețul fără moarte.
51 - Cercetează orice lucru ce e el, nu ce-i numit,
și vei ști despre oricine adevărul negreșit;
cercetează și Cuvântul Cel Etern, tu însuți bine,
și vei ști ce-I El aievea, nu ce-ți spune nu știu cine.
52 - Nu te bizui pe-averea și pe slava ta de-acum:
toate sunt mai trecătoare și mai slabe ca un fum;
bizuiește-te pe Cinste, pe Credință și pe Har,
toate celelalte, toate, sunt speranțe în zadar.
53 - Ce deșarte le socoate Cel Etern a-lumii-averi!
Le dă doar la cei netrebnici
spre-a le fi numai poveri.
Celor vrednici le dă Cerul al credinței mare dar,
căci prin ea, a lor avere este fără de hotar.
54 - Când vedem ce soi de oameni au, de obicei, avere
înțelegem că-i un blestem a o vrea și a o cere;
celor buni, în loc de-avere, le dă Dumnezeu credință
că mai mare ca aceasta nu-i avere cu putință!
55 - Calea lumii pare-adesea multora că-i cea mai dreaptă,
dar la urmă văd cu groază ce osândă o așteaptă.
Calea Cerului le pare că-i o cale chinuită,
dar la urmă-o să se vadă cu ce slavă-i răsplătită.
56 - Viața fără de credință: iarba fără rădăcină -
poate-oricând fi spulberată, orice vântișor să vină.
57 - A fi credincios înseamnă ca și când vâslești în sus:
dacă te oprești din luptă, cazi în urmă
- și te-ai dus!
Dacă te-ngrozești de noaptea și păcatul unde-ai stat
dă-i nainte, luptă, rabdă,
- și-ai s-ajungi încununat.
58 - O știință înțeleaptă, cu credința - sunt la fel,
fericit acel ce știe să și le-mpreune-n el.
59 - În afară de credință și de cinste
nu prea sunt
alte lucruri să mai aibă vreo valoare pe pământ.
60 - Dacă ai credință, umblă nu ca un necredincios,
dacă ești creștin - trăiește înfrânat și luminos.
Nu poți să te joci cu focul
și să nu te arzi pe mâini,
nu poți merge-n două luntrii,
nici sluji la doi stăpâni.
61 - A credinței bucurie rară e, da-n veci rămâne;
bucuria necredinței scurtă-i azi - amară-i mâine.
62 - E cel mai greu să poți a crede
când ești zdrobit și ești căzut;
atunci se află și se vede
ce-nalt e cel ce s-a-ncrezut.
63 - Cu cei ce n-au credință și umblet luminos,
din tot ce faci și umbli
să n-aștepți vreun folos.
64 - Crezi în Viitor, tu, oare?
O, nimic nu-ți mai lipsește!
Sau nu crezi?
Fără credință, tot ce ai nu-ți folosește.
Poate să câștige omul chiar și lumea-ntreagă-acum:
dacă sufletul și-l pierde,
nu-i rămâne decât scrum.
65 - Îndrumarea și credința sunt surori de-aceeași mamă;
când credința-i o comoară,
îndrumarea-i ține seamă.
De sunt drepte, duc la viață,
de sunt strâmbe - la pierzare;
scumpe sunt: credința dreaptă
și-nțeleapta îndrumare.
66 - Cu al mamei lapte suge, fiul bun, credința ei;
totdeauna mame sfinte au fost sfintele femei.
Totdeauna marii oameni au fost fii de mame sfinte,
sfânta lor credință mare era-n ele mai-nainte.
67 - Cine ca un șchiop pășește, va ajunge chiar așa;
credinciosul cel ca lumea
în curând va fi ca ea.
68 - De la Dumnezeu așteaptă și minuni
când ești la greu!
De te rogi și ai credință
le și face Dumnezeu.
69 - Fiecare are-n lume felul lui de-a înțelege,
de aceea din Credință cel rău cearta și-o alege;
dar acei ce au Cuvântul
și-al credinței unic fel
au același fel, și-n vorbă și-n umblare,
ca și El.
70 - Numai cinstea și credința îți fac inima senină
și nădejdea neclintită față de-orice-ar fi să vină.
71 - Doar credința poate face să trăiești folositor,
să poți suferi-n tăcere
și să poți muri ușor.
72 - Omul credincios se naște și din lut
și din lumină;
prima naștere-i umană,
cea de-a doua e divină.
73 - Dacă-ncredințarea minții nu aduce după ea
și pe-a inimii - e semnul că o parte-n om e rea.
74 - De poți crede, ai din toate un mântuitor folos,
totul este cu putință celui drept și credincios.
75 - Cine speră-n vreo minune
crească-și și mai mult credința;
prin credință-ajungi minunea,
prin ea vezi făgăduința.
76 - Fiecare vrea să creadă numai ce-ar vrea el să fie,
însă foarte-ades aceasta este-o înșelătorie.
77 - Mare lucru e a crede cum voiește Dumnezeu,
căci a crede ce-ți convine niciodată n-a fost greu.
Dar unire și putere-i numai în credința vie;
în credința de plăcere-i dezbinare și urgie.
78 - Cruță zece răi
când asta ar salva un om curat,
căci mai scump decât mult aur
este-un om adevărat.
79 - Acum e mai ușor a râde decât a crede-n Dumnezeu,
dar nu uita că vine clipa când ai să plângi
amar și greu.
80 - A avea știință multă fără de credință-n noi
e cum am aprinde-o lampă
și ne-am pune-o înapoi.
81 - Nu-ți lăsa călătoria pentru ploaia cea din zori,
ploaia cea de dimineață ține prea puține ori.
Nu-ți lăsa calea credinței pentru orice zice-un fleac,
nu-ți lăsa pentru nimica o avere pentru veac.
82 - Când omul pierde-averea, rămâne cu știința,
când pierde libertatea, rămâne cu credința;
și-o mână când și-o pierde îi mai rămâne-o mână -
când pierde mântuirea cu ce-o să mai rămână?