Despre cumpătare (1)

1 - Fiul meu, luând o cale, dacă te întrebi cuminte

unde vei ajunge-n capăt dacă mergi aşa-nainte,

niciodată şi niciunde, firul vieţii cât s-ar toarce,

n-o să-ţi pară rău în urmă când n-o să mai poţi întoarce.

2 - Ţine minte vorba bună şi pe cel ce-o spune ţie,

o ascultă şi-o-mplineşte până vremea nu-i târzie,

căci, dacă îi trece vremea şi tu nu ai ascultat,

de iertarea neprimită vei fi şi mai judecat.

3 - Vorbei tale niciodată nu-i da drumul să se ducă

fără nici o socoteală, moară goală, cum apucă;

ci, când vorba ta e-n gură şi ieşire-n lume cată,

tu mai mestec-o o dată,

să n-o laşi nerumegată.

4 - Când va fi să-ncepi un lucru, stai întâi să te gândeşti

cum o să ajungi la capăt: poţi sau nu să-l isprăveşti.

5 - Fiica mea, întotdeauna fii cu cumpătare multă:

deseori şi gardul vede şi peretele ascultă;

e mai bine ca să-ţi pară rău că gurii frâu i-ai pus,

decât să nu poţi retrage ceea ce grăbit ai spus.

6 - Vorba ta şi fapta pururi, fie mică, fie mare,

fă-le-aşa să nu-ţi aducă niciodată tulburare.

7 - Fiul meu, în gând, în vorbă, în tăcere sau în faptă

tu să ştii a cumpătării cale paşnică şi dreaptă.

8 - Cumpătarea nu trăieşte

unde-ntors se vieţuieşte;

când ce-i jos e susul tău,

eşti necumpătat şi rău.

9 - Dacă nu te-nvingi pe tine să te stăpâneşti cu-asprime,

vei fi aruncat în tină fără-a te mai scoate nime’.

10 - De eşti frunză ridicată sus pe-a vântului aripă,

vântul care te ridică te va şi trânti-ntr-o clipă.

11 - Fie altul cum voieşte

tu cu-al tău te mulţumeşte,

cui nu preţuieşte-un pic

nu-l va sătura nimic.

12 - Dac-aţi aflat cărarea Vieţii, atunci să şi umblaţi pe ea,

dacă vorbiţi, să vadă lumea că voi întâi trăiţi aşa,

că de vorbiţi şi spuneţi lumii, iar voi nu faceţi cum vorbiţi,

tot ce-aţi putut zidi c-o mână, cu cealaltă risipiţi.

13 - Muşcă-ţi limba, frânge-ţi trupul,

taie-ţi chiar şi mâna dreaptă,

dar în frâu îţi pune trupul şi cuvântul şi-orice faptă,

căci cuvântul tău ori fapta, de-au zburat odată-n ţară,

nu-i fiinţă să le-ajungă să le mai adune iară -

şi-i mai de folos a merge fără-o mână către bine

decât cu-amândouă-n calea de pierzare şi ruşine.

14 - Este-o pagubă câştigul cel nedrept, oricât de mare,

dar dobândă-i şi a pierde o nădejde-nşelătoare.

15 - Fiica mea, deprinde-ţi gândul să se poată-uşor desparte

de tot ce uşor pe lume poate fi luat de moarte.

16 - A ta inimă deprinde-ţi ca de orice avuţie

să se poată-aici desface fără ca să se sfâşie.

17 - Când vrei lumea s-o apuci,

de ce fugi, în spate duci;

când vrei Cerul să-l păstrezi

de ce vezi, te depărtezi.

18 - Binecuvântat e satul unde stă cârciuma goală,

unde oamenii s-adună la biserică şi şcoală;

însă vai de satul unde stă cârciuma veşnic plină -

în curând va fi acolo numai blestem şi ruină.

19 - Fiul meu, fereşte-ţi mâna să nu-ţi ducă înspre gură

cu otravă şi păcate un pahar de băutură,

că-n pahar, cu siguranţă, dacă nu-mi asculţi povaţa,

nu-ţi vei îneca necazul, îţi vei îneca viaţa.

20 - Orice lucru pierzi pe lume s-ar putea să-l afli iară,

fie fără preţ acesta, fie că va fi-o comoară;

dar când sufletu-ţi vei pierde fără trai cu judecată,

mântuirea ta pierdută n-o mai afli niciodată.

21 - Omul care nu vorbeşte

decât ce se potriveşte

şi nu spune decât drept

este omul înţelept.

22 - Când vei sta la altu-n casă, stai oriunde vei putea,

dar când pleci, să laşi oriunde mulţumire-n urma ta.

23 - Omul ce se vâră-n toate -

ori le poate, ori nu poate,

ori cu rost, ori fără rost -

este om flecar şi prost.

24 - A vorbi ce este bine e cinstit şi e frumos,

dar a face ce e bine este şi mai preţios.

25 - Omul care te va crede când minciuni îi vei grăi,

nu-i om prost, ci-i un om sincer - tu un ticălos vei fi.

26 - Mulţumeşte-te cinstit

cu câştigul tău muncit;

mai de preţ e-o oaie-a ta

ca cinci turme-a altuia.

27 - Frumuseţea nu stă-n mode şi-n găteala ne-ncetată:

o maimuţă-i tot maimuţă şi-n mătăsuri îmbrăcată;

dar femeia cumpătată, harnică şi credincioasă,

fie faţa ei cum este, totdeauna e frumoasă.

28 - Frumuseţea-i mai frumoasă dacă nu se-mpodobeşte,

dar urâtul cu podoabe şi mai mult se urâţeşte.

29 - Nu da drumul gurii tale la cuvânt necumpătat

că degeaba plângi la urmă: vorba spusă ţi-a zburat

şi se-ntinde ca pârjolul prin pădure, dus de vânt -

mii de lacrimi nu învie floarea arsă de cuvânt.

30 - Să n-arunci mărgăritare

cui le calcă în picioare -

sfatul tău şi starea ta

dă-le numai cui le vrea.

31 - Nu fii grabnic niciodată să spui despre-o nouă cale

asta-i calea cea mai bună - graba duce la greşale;

ci priveşte şi aşteaptă să vezi roada după care

vei putea cunoaşte calea şi şti preţul care-l are.

32 - Când te-ai născut, ai plâns tu singur

şi ceilalţi s-au veselit,

cât vei trăi, trăieşte astfel să poţi fii tuturor iubit;

când vei muri, cu toţi să plângă,

iar tu să poţi fi fericit.

33 - Zilele sunt file-n cartea vieţii tale pe pământ,

caută să nu scrii pe ele decât ce-i frumos şi sfânt.

34 - Vezi să te grăbeşti din vreme, că, din timp de te grăbeşti,

îţi va prinde bine-n urmă când n-ai timp nici să gândeşti.

35 - Cumpătarea multe alte daruri poate-nlocui,

dar în locul ei adesea nu e dar să poată fi,

căci, oricât de multe daruri are-un om necumpătat,

le va risipi zadarnic şi sfârşeşte ruinat.

36 - Cumpătarea-i pomul ce-are mulţumirea rădăcină,

roadă are bucuria, frunza-i linişte deplină.

37 - Cumpătarea-i păstrătoarea lucrurilor celor drepte,

iar tăcerea este mama gândurilor înţelepte.

38 - Cumpătarea e virtutea care vine-n primul rând;

după ea vin celelalte, fără ea nu vin nicicând;

şi tot ea e prima care e-alungată de păcat,

după ea curând ies toate dintr-un suflet întinat.

39 - Cumpătarea-ntotdeauna, iar tăcerea când se cere

ţin viaţa de credinţă în lumină şi-n putere.

40 - Fereşte-ţi inima de patimi şi mintea de gânduri stricate,

că poţi cu gândul şi dorinţa să faci atâtea mari păcate.

41 - De nu te înfrânezi,

tu singur te duci în moarte şi-n ruşine

că nu-i păcatul în afară, ci rădăcina rea e-n tine.

42 - Fiica mea, fereşte-ţi paşii de-a petrecerilor cale -

glasul patimii sugrumă glasul conştiinţei tale;

iar când straja conştiinţei nu-ţi mai poate da de ştire

cine să te mai oprească să n-ajungi la prăbuşire?

43 - Să nu spui ce nu poţi face - mulţi făgăduiesc uşor,

când nu speră ca să-şi poată ţine promisiunea lor.

44 - Fiii mei, voi niciodată nici să cereţi, nici să vreţi,

ceea ce pe lumea asta nu vi-ngăduit s-aveţi.

Căci numai acele lucruri când le vrei şi nu le ai

îţi îngroapă viaţa-n lacrimi şi te fac pe jar să stai.

45 - Mai-nainte de-a porni

să te-ntrebi cum vei sfârşi,

altfel tu te-ai pomeni

că sfârşeşti cum n-ai dori.

46 - Viaţa n-o avem ca-n lume după pofte s-o trăim,

ci ca sfânta datorie a iubirii s-o plătim.

47 - Să nu fii nicicând prea vesel

şi nicicând prea supărat,

caută să păstrezi în toate

calea celui cumpătat,

căci acela care este

când prea sus şi când prea jos

în curând toţi au să-l vadă

ca pe-un om neserios.

48 - Bine-i să nu faci în viaţă tot ce poţi şi cum ai vrea

căci şi ce nu se cuvine ai să faci, de faci aşa.

49 - Să nu-ţi cheltuieşti vreodată tot ce ai şi cum gândeşti

că-n curând tu vei ajunge şi ce n-ai să cheltuieşti.

50 - Dacă crezi întotdeauna tot ce-auzi, că vezi - nu vezi,

în curând şi ce nu este şi nu poate fi-ai să crezi.

51 - Nu fii gata totdeauna tot ce vezi a judeca,

că-n curând ajungi să judeci chiar şi ce nu vei vedea.

52 - Nu fii grabnic niciodată în tot ce făgăduieşti,

dar fii grabnic totdeauna ce-ai promis să-nfăptuieşti.

53 - Vezi, nu strânge mâini întinse

dacă n-ai cum le umplea,

că-n curând vor fi aprinse

de mânie-n contra ta.

54 - Nu-ţi căuta protecţii multe de la nimeni în viaţă,

că mulţi când te protejează deseori te râd pe faţă,

iar când poţi primi insulta şi-accepta dispreţuirea,

vai de tine, eşti pe drumul ce-ţi aduce prăbuşirea.

55 - Fiul meu, nu fii-n viaţă prea din cale-afară fin,

cu prea marea ta fineţe în curând ajungi străin.

Nimeni nu vrea s-aibă-a face cu vreun om când văd că sunt

prea îndatoraţi spre dânsul pentru-o faptă sau cuvânt.

56 - Chiar când munca-ţi umple casa cu belşug şi bunăstare,

trebuie să-ţi fie totul împărţit cu cumpătare,

căci dacă se risipeşte cu sac spart şi mână lungă,

Dunărea s-aducă-n casă - şi tot n-are să se-ajungă.

57 - Cumpătare, cât se poate,

cumpătare s-ai în toate;

cântăreşte socotit

până sacul nu-i golit,

căci degeaba mai încui

când în pod nimica nu-i.

58 - Când bărbatul este harnic şi femeia cumpătată,

casa lor nu va cunoaşte sărăcia niciodată.

59 - Când la pungă sau la gură

cumpătarea nu păzeşte,

tot ce nu-i pierdut se fură, ce nu arde putrezeşte.

60 - Omul cumpătat în toate nu-i nici hoţ şi nici dator,

nu va fi zgârcit în viaţă, nici va fi risipitor;

căci oricare din acestea este tot la fel de rea,

numai mintea cumpătată te fereşte-a nu fi-aşa.

61 - Fiul meu, economia este-a cumpătării fiică:

pune-n orice zi deoparte o fărâmă cât de mică,

strânge bobul şi bănuţul că-nfrânarea nu-i ruşine,

şi-ai să vezi că vine vremea când ce-ai strâns

îţi prinde bine.

62 - Nu sări-n ce nu ştii face,

că mai mult se-ncurcă treaba;

decât să lucrezi degeaba,

mai bine să dormi degeaba.

63 - Nu-i o mai vrăjmaşă fiară decât foamea nicăieri:

după ea-s cele mai multe crime, lacrimi şi dureri;

de aceea oricând stâmperi vreo foame în vreun loc

stingi o flacără ce poate să aprindă-un mare foc.

64 - Foamea face totdeauna ciorbele cele mai bune,

masa ei e mai gustoasă orişicând o pune.

- Când nu poţi mânca, aşteaptă foamea să-ţi gătească

şi-ai să mânci întotdeauna ciorbă-mpărătească.

65 - Nu-i ca dorul mămăligii nici un dor mai mare

când e drumul lung iar traista goală în spinare.

66 - Poţi cunoaşte pe oricine dacă-i om sau dacă nu-i

după felul cum trăieşte zilnic cu vecinii lui.

67 - Mai bun e-un vecin aproape ca un frate depărtat,

de aceea fă-ţi vecinul cât mai bun şi-ndatorat.

68 - Atâta-ţi ţine pacea cât vrea vecinul tău;

mai bine gard la gură decât vecinul rău.

69 - Datoria

e ca râia,

bucuria

e ca via;

lenevia la ogor

te îngroapă şi dator.

70 - Datoria, ca neghina, mâncă dintr-un blid cu tine;

depărtează-le-amândouă dacă vrei să-ţi fie bine.

71 - Mai bine e să-adormi flămând

decât să te trezeşti dator;

cu ban luat pe datorie

nu ai nici linişte, nici spor.

72 - Munceşte harnic şi adună şi cheltuieşte cumpătat,

că nu numai de datorie, dar şi de griji vei fi scăpat.

73 - Des beţia de-o clipită

cu viaţa e plătită;

la viaţă dacă ţii,

treaz în orice clipă fii.

74 - Ce folos de sfatul tău

dacă umbletul ţi-e rău?

Ce folos de cartea ta

dacă eşti o haimana?

75 - Beţia-i nebunia ce tu ţi-o faci voind;

ea pierde-n veci nebunii ce-n cursa ei se prind.

76 - Omul beat:

câine turbat -

să-l fereşti

cât l-ntâlneşti.

77 - Mai mulţi se-neacă-n sticlă decât se-neacă-n apă;

din apă scapă omul, din sticlă nu mai scapă.

78 - De sticlă fugi cât poţi,

că-n sticlă nu înoţi;

pe mare poţi să treci,

da-n sticlă te îneci;

din mare scapi înot,

în sticlă pieri de tot.

79 - Cumpătarea ţine masa,

hărnicia ţine casa;

lăcomia şi beţia

nu ţin numai sărăcia.

80 - Nu-i doctor cum e cumpătarea

ori de mânci, ori dormi, ori bei,

ori dacă stai, ori mergi în viaţă, lucrând după îndemnul ei;

ea îţi îndestulează casa, ea ţine sănătatea ta.

Nu-i om mai înţelept ca omul

ce-ascultă de-ndrumarea sa.

81 - Măsoară de mai multe ori şi-apoi croieşte-odată

căci în zadar te vei căi când pânza e stricată.

82 - Ai grijă până n-ai făcut: cum faci şi ce-o să iasă,

căci în zadar când prea târziu vin minţile acasă.

83 - Cel înţelept gândeşte bine şi-apoi răspunde cumpătat,

cel prost răspunde-ntâi cu grabă

şi-apoi gândeşte ce-a stricat.

84 - Cine nu vrea să aştepte, nu mănâncă poamă coaptă -

bucurie are numai cine rabdă şi aşteaptă.

85 - Pasul scurt lungeşte viaţa,

gândul bun lumină faţa,

glasul blând cinsteşte masa,

cumpătarea umple casa.

86 - Cu răbdarea

treci şi marea

orişicât ar fi de lată,

cu-ntrebarea

sui cărarea

orişicât de încurcată.

87 - Cel ce-ntreabă nu greşeşte nici nu-ntârzie pe drum;

face rău cine nu-ntreabă când nu ştie ce şi cum.

88 - Mergând încet departe-ajungi.

cu pasul scurt faci drumuri lungi,

cu bani mărunţi strânşi chibzuit -

ajungi să faci cât n-ai gândit.

89 - Porcul nu se-ngraşă-n ziua de ajun când vrei să-l tai -

pentru toate timp şi muncă ţi se cere să le ai.

90 - Din purcel se face porcul şi din strop se face baltă,

bunăstarea se ajunge cu bănuţii puşi pe-olaltă,

bunul nume se câştigă cu mulţită faptă bună;

cumpătarea şi cu cinstea nu merg numai împreună.

91 - Fă economie încă de pe când e sacul plin,

că zadarnic vei începe să grijeşti când ai puţin.

92 - Îngrijeşte-ţi sănătatea, cheltuieşte cumpătat

când eşti tânăr şi-ai de unde, nu când eşti un ruinat.

93 - Cu răbdarea-ncet se face frunza dudului mătasă,

cu răbdarea poama acră creşte dulce şi frumoasă,

cu răbdare-ajunge omul din copil fiinţă mare.

Tot ce-i bun şi-ntreg se face cu răbdare,

cu răbdare...

94 - Când ţii pâinea-n sac străin,

mănânci rar şi tai puţin,

când ţii banii cu-mprumut,

stai flămând şi gol şi mult.

95 - Nu te lăsa-n fântână cu funie-mprumutată,

nu te hrăni cu pâine pe camătă luată,

că cel ce te-mprumută oricând în mâini te are;

datornicului toate i-s rele şi amare.

96 - Croitorul bun n-aruncă nici un petic, cât de mic.

Toate pot să-ţi prindă bine,

n-arunca nici tu nimic.

97 - Cărbunele acoperit mai multă vreme ţine -

cu cumpătare cheltuind, s-ajungi şi mai puţine.

98 - Griji de sac până-i rotund,

nu când ai ajuns la fund.

99 - Nu-i greu să faci un loc curat,

e greu să-l ţii aşa păstrat;

nu-i greu să strângi un ban cinstit,

e greu să-l cheltui chibzuit.

100 - Banii nu cer de mâncare.

Cine nu-i cruţă când are

o s-ajungă-n strâmtorare.

101 - Celui cu economie

leu-i este ca o mie,

celui prăpădit mereu

mia-i este ca un leu;

fie sacul cât de mare

el şi gură şi fund are;

dacă iei şi nu mai pui

dai curând de fundul lui.

102 - Omul care cheltuieşte şi mai mult decât câştigă

în curând n-o s-aibă-n casă nici mălai, nici mămăligă;

însă cel ce cheltuieşte mai puţin decât adună

va avea întotdeauna tot mai multă pâine bună.

103 - Mulţi oameni pot de bani fi plini

dar să-i păstreze ştiu puţini,

şi mulţi pot câştiga uşor -

risipa-nghite banul lor.

104 - Pân-la leu te socoteşte cu câţi lucri împreună,

numai buna socoteală face prietenia bună,

căci, lăsând de azi pe mâine socoteala încurcată,

curând strică prietenia bănuiala necurată.

105 - Cheltuielile mărunte

îţi fac firele cărunte

şi pierd avuţii de frunte.

106 - Gândeşte-te la foame atunci când eşti sătul,

gândeşte-n orice seară că n-ai muncit destul,

gândeşte-te la moarte de când eşti sănătos

şi nici un ceas nu-ţi pierde trăind fără folos!

107 - Dacă te-ngrijeşti din vreme,

n-ai de foame a te teme;

dacă eşti delăsător,

eşti la foame-n veci dator.

108 - În anii buni se-nvaţă omul risipitor şi întrecut,

în anii răi învaţă grija şi chibzuinţa de avut;

dar omul înţelept grijeşte şi-n anii buni şi-n anii răi;

nerisipind, el are-ntruna îndestulaţi pe toţi ai săi.

109 - Fie sacul cât de mic,

griji să nu rămână-un pic;

azi puţinul de prisos

mâine e de mult folos.

110 - Îngrijeşte de mâncare până când n-ai flămânzit,

pregăteşte-te de iarnă cât zăpada n-a sosit,

şi grăbeşte-te din vreme, că-ţi va prinde bine când

te-ai împarte-n zece laturi de grăbit, şi n-o s-ai rând.

111 - Nu risipi pentru mâncare îmbelşugată banul tău

acesta-i lux, iar luxul este risipă şi păcat şi rău.

112 - Nu asmuţa căţelul care nimic nu-ţi face,

nu-ntărâta vrăjmaşii când tac şi stau în pace.

113 - Ce-i bun nu-i scump niciodată,

scump e numai ce e rău;

pe ce-i rău nu-ţi da nici banul,

nu-ţi da nici avutul tău.

114 - Crăpătura mică pierde pe corabia cea mare -

neascultarea mică poate duce viaţa la pierzare.

115 - Cârpeşte cât spărtura-i mică;

de se măreşte greu cârpeşti.

Când datoria e puţină

mult mai uşor ţi-e s-o plăteşti.

116 - Oricât de mult ai adunat,

cheltuieşte cumpătat,

căci şi balta, cât de lată,

de-i faci şanţ se duce toată.

117 - Nu te duce niciodată la cei mari cu mâna goală,

omul mare-aşteaptă plată chiar şi numai când se scoală.

118 - Învăţătorul cel mai bun Nevoia e-n viaţă,

căci ea de multe ori pe om ce nici gândea-l învaţă.

119 - Când te arde-un jar la mână îl arunci şi-n loc oprit,

când nevoia te sileşte faci ce nici n-ai fi gândit.

120 - Când eşti sărac, pui şi puţin,

dar nu încui de cel străin;

când eşti bogat, mai rar descui

şi mai zgârcit te uiţi când pui.

121 - Cel însetat bea apă din orice lac găsit,

cel ne-nvăţat ascultă de orice sfat primit,

dar rar e bun izvorul şi sfatul care-l iei.

Prietene, ia seama oricând ce apă bei!

122 - Să nu te legi când nu te doare,

nici nu răspunde ne-ntrebat.

De multe neplăceri îl scapă

pe om un umblet cumpătat.

123 - Nu fii prea nestăpânit

nici în ceasul fericit,

bucuria fără rost

prea curând sfârşeşte prost.

124 - Zilele bune pe pământ puţină vreme ţin,

de-aceea nu fii prea voios când ceru-i prea senin -

dar şi necazu-i mărginit oricât de mult s-ar vrea,

de-aceea nu fii prea-ntristat când sarcina-i prea grea.

125 - Ca răbdarea la necaz

n-a fost leac nici ieri nici az’;

decât omul înfrânat

nu e om mai minunat.

126 - Toate au hotar pe lume, de sunt bune, de sunt rele -

tu să nu-ţi laşi niciodată sufletul robit de ele,

ci stăpân mereu, pe toate le priveşte ca străine,

căci tot vremea ce le-aduce le şi duce de la tine.

127 - Lângă o fântână bună şi lâng-un vecin cinstit

totdeauna îţi faci casă şi uşor şi fericit;

ca fântâna bună-n curte şi vecinul bun afară,

nu-i pe lume altă tihnă, uşurinţă şi comoară.