Despre cumpătare (2)
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Nu sunt vremile sub oameni,
ci ei - bieții - sunt sub ele.
Unele pot fi și bune,
altele pot fi și rele;
multe pot fi și ușoare,
dar mai multe pot fi grele.
2 - Zece baieri s-ai la pungă:
astfel banul face strungă.
Cine-i prea cheltuitor
e datornic tuturor.
3 - Orice minune-i de trei zile,
căci după-aceea s-a-nvechit.
Nu judeca nimica-n pripă, așteaptă pân-s-a liniștit.
4 - Vai și amar de om atunci
când dă boii buni pe junci
și vacile pe juninci și cizmele pe opinci.
5 - Fericit acel ce nu-i
spin în ochii nimănui
și din cauza cui cu greu
nu plâng ochi spre Dumnezeu.
6 - Cine-n vremea avuției nu gândește la păstrare
va ajunge ori să ceară, ori să fure-n strâmtorare.
7 - Pe fereastra cea străină nu te poți uita când vreai -
până nu-ți poți face singur - mulțumește-te cum ai.
8 - Dacă stai la altu-n casă sau la masa-i ospătezi,
ia ce-ți dă și mulțumește oricât iei și oricum șezi.
Doar atunci mănânci ce-ți place
când poți tu să-ți faci și pui;
ca în casa ta de bine nu poți sta-ntr-a nimănui.
9 - Caută să ai totdeauna două chei pe-o-încuietoare
două vorbe pregătite, când vei fi la strâmtorare,
două căi întotdeauna ca să poți ieși din baltă:
dac-o scapi sau pierzi pe una, s-o mai ai pe cealaltă.
10 - Multe din ce nu faci astăzi
n-ai să le poți face mâine.
Nu lăsa prileju-acesta,
căci lăsat în veci rămâne.
11 - N-a fost nimeni niciodată chiar pe-al tuturora plac:
chiar pe placul tuturora n-ai să poți să faci în veac.
Fă cât poți de bine totul, ca să placi la Cel Curat,
astfel vei avea oriunde cugetul tău împăcat.
12 - Nu vorbi de-a ta avere către-un suflet amărât
nici să râzi când alții sufăr -
ăsta este-un fapt urât.
Ci ajută-l pe săracul și va știi că ești bogat;
și suspină cu zdrobitul - de ești om adevărat.
13 - Omul cel nebun e-acela care-și pierde-al vieții dar
și se află-abia când totul e trecut și e-n zadar.
14 - Ce dorință de avere poate-avea-nțeleptul az’
când e-așa de scurtă viața și cu-atât de mult necaz?
Ce dorință de sfințire poate-avea un om nebun
când el crede că stomacul este tot ce are bun?
15 - Unii spun că rău e banul,
alții spun că banu-i bun;
totul e că cine-l are e-nțelept sau e nebun:
căci dacă-i la cel cuminte, banu-i binecuvântat;
dacă-i la nebun, desigur, banul este blestemat.
16 - Nimic nu seamănă mai bine
cu un nebun și un turbat
decât acela ce lucrează
și umblă
și vorbește beat.
17 - O, Dumnezeule, cum poate un om, cu voia lui, să fie
în stare-a se preface câine și porc
și demon - prin beție!
18 - Bunul simț e ca un aur prețios și minunat,
dar de prea puțini se vede cunoscut și adunat.
19 - Bunul simț e rar în lume
și întruna se ascunde;
nu îl afli unde-l cauți,
ci îl afli te miri unde;
te-ntristezi când vezi că nu e
unde-ar trebui să fie -
dar pe lume tot mai rară este-această bogăție.
20 - Pe cel cu bun simț de îndată îl cunoști,
cum l-ai văzut,
cum la fel, dintr-o privire,
vezi și cine-i prost crescut.
21 - Ce nenorocit e-acela cărui i se dă avere
însă el o folosește spre păcat și spre durere,
dar ce fericit e-acela care știe, cât o are,
a o folosi spre bine pentru viața viitoare.
22 - Cumpătarea se arată chiar de la gunoi - să știi -
dacă scoți folos dintr-însul
sau se duce pe pustii.
Omul cumpătat se știe folosi de orice cui:
n-aruncă nimic ce poate prinde bine oarecui.
23 - Tare-i firea păcătoasă,
slab e omul muritor.
Nu te socoti prea tare, ca să nu cazi prea ușor,
ci privește orice lucru și din față și din dos;
și la mijloc te așează, nici prea sus
- dar nici prea jos.
24 - Poți fugi numai atâta cât picioarele te-ajută,
poți zbura numai atâta cât ți-e mintea pricepută,
poți lucra numai atâta cât ți-e vremea măsurată;
cine umblă-n cumpătare nu se arde niciodată.
25 - Bunul simț la cel cuminte
e și-n fapte și-n cuvinte,
cum cel prost-crescut se-arată
și-n grai, și-n purtări deodată.
26 - Un dar care mănâncă, să nu-l primești ușor,
că-n loc de vreo dobândă, te pomenești dator.
27 - Mai bună-i chibzuința decât împotrivirea;
c-o vorbă cumpătată ușor câștigi iubirea.
28 - Când mergi cu chibzuință, mai repede ajungi:
mai bine minte largă decât picioare lungi.
29 - E mai bună chibzuința până încă n-ai intrat,
decât după vreo intrare,
când nu te mai vezi scăpat.
30 - Nebunia dă-ndrăzneală,
chibzuința - biruință.
Fugi mereu de nebunie,
mergi mereu la chibzuință.
31 - Dragostea ne-a dat viața,
apoi ne-a dat chibzuința,
ca prin ea să ne cunoaștem și desăvârșim ființa.
Prin ea ne putem învinge relele porniri din fire
și putem primi-adevărul și lucra spre mântuire.
32 - Când și după chibzuință tot nu-ți iese cum ai vrut,
te-ntristezi,
dar nu atâta cum ai fi de n-ai fi-avut.
33 - Bună este chibzuința înainte de-a cădea
însă și după cădere, vai de cel ce-i fără ea.
34 - Datorită chibzuinței mult rău este ocolit;
mare lucru-i orișiunde un om bun și chibzuit.
35 - Dacă-n tinerețe cumperi lucruri ce nu-ți trebuiesc,
ai să vinzi la bătrânețe chiar și-acelea ce-ți lipsesc.
36 - Griji, nu-ți pune dintr-o dată toate lemnele pe foc:
poate vine-un frig mai mare și-atunci n-o să ai deloc.
37 - Să nu socotești bobocii până n-au ieșit din ouă:
tot ce pare că-ți dă anul poți să pierzi o zi sau două.
38 - Bun cârmaci e cel ce-ndreaptă mersul luntrii după vânt;
bun creștin e cel ce-și duce viața după gândul sfânt.
39 - Nu da celor mărginite prețul cel nemărginit
cine face târgu-acesta moare deznădăjduit.
40 - Caută să sfârșești cu bine tot ce-ai început frumos:
mare lucru e sfârșitul pentru orice credincios.
41 - Când e mintea sănătoasă, e și trupul sănătos,
sau, dacă nu este încă, o să fie ne-ndoios.
Dar când mintea e bolnavă,
vai de trupul - chiar și tare:
în curând se ruinează și se duce la pierzare.
42 - Dacă vreți s-aveți o viață fericită și frumoasă,
lâng-o inimă curată cereți mintea sănătoasă.
43 - N-are rost a-ți plânge laptele vărsat
ci să-nveți mai bine cum să-l fi păstrat.