Despre cumpătare (2)

1 - Nu sunt vremile sub oameni,

ci ei - bieţii - sunt sub ele.

Unele pot fi şi bune,

altele pot fi şi rele;

multe pot fi şi uşoare,

dar mai multe pot fi grele.

2 - Zece baieri s-ai la pungă:

astfel banul face strungă.

Cine-i prea cheltuitor

e datornic tuturor.

3 - Orice minune-i de trei zile,

căci după-aceea s-a-nvechit.

Nu judeca nimica-n pripă, aşteaptă pân-s-a liniştit.

4 - Vai şi amar de om atunci

când dă boii buni pe junci

şi vacile pe juninci şi cizmele pe opinci.

5 - Fericit acel ce nu-i

spin în ochii nimănui

şi din cauza cui cu greu

nu plâng ochi spre Dumnezeu.

6 - Cine-n vremea avuţiei nu gândeşte la păstrare

va ajunge ori să ceară, ori să fure-n strâmtorare.

7 - Pe fereastra cea străină nu te poţi uita când vreai -

până nu-ţi poţi face singur - mulţumeşte-te cum ai.

8 - Dacă stai la altu-n casă sau la masa-i ospătezi,

ia ce-ţi dă şi mulţumeşte oricât iei şi oricum şezi.

Doar atunci mănânci ce-ţi place

când poţi tu să-ţi faci şi pui;

ca în casa ta de bine nu poţi sta-ntr-a nimănui.

9 - Caută să ai totdeauna două chei pe-o-încuietoare

două vorbe pregătite, când vei fi la strâmtorare,

două căi întotdeauna ca să poţi ieşi din baltă:

dac-o scapi sau pierzi pe una, s-o mai ai pe cealaltă.

10 - Multe din ce nu faci astăzi

n-ai să le poţi face mâine.

Nu lăsa prileju-acesta,

căci lăsat în veci rămâne.

11 - N-a fost nimeni niciodată chiar pe-al tuturora plac:

chiar pe placul tuturora n-ai să poţi să faci în veac.

Fă cât poţi de bine totul, ca să placi la Cel Curat,

astfel vei avea oriunde cugetul tău împăcat.

12 - Nu vorbi de-a ta avere către-un suflet amărât

nici să râzi când alţii sufăr -

ăsta este-un fapt urât.

Ci ajută-l pe săracul şi va ştii că eşti bogat;

şi suspină cu zdrobitul - de eşti om adevărat.

13 - Omul cel nebun e-acela care-şi pierde-al vieţii dar

şi se află-abia când totul e trecut şi e-n zadar.

14 - Ce dorinţă de avere poate-avea-nţeleptul az’

când e-aşa de scurtă viaţa şi cu-atât de mult necaz?

Ce dorinţă de sfinţire poate-avea un om nebun

când el crede că stomacul este tot ce are bun?

15 - Unii spun că rău e banul,

alţii spun că banu-i bun;

totul e că cine-l are e-nţelept sau e nebun:

căci dacă-i la cel cuminte, banu-i binecuvântat;

dacă-i la nebun, desigur, banul este blestemat.

16 - Nimic nu seamănă mai bine

cu un nebun şi un turbat

decât acela ce lucrează

şi umblă

şi vorbeşte beat.

17 - O, Dumnezeule, cum poate un om, cu voia lui, să fie

în stare-a se preface câine şi porc

şi demon - prin beţie!

18 - Bunul simţ e ca un aur preţios şi minunat,

dar de prea puţini se vede cunoscut şi adunat.

19 - Bunul simţ e rar în lume

şi întruna se ascunde;

nu îl afli unde-l cauţi,

ci îl afli te miri unde;

te-ntristezi când vezi că nu e

unde-ar trebui să fie -

dar pe lume tot mai rară este-această bogăţie.

20 - Pe cel cu bun simţ de îndată îl cunoşti,

cum l-ai văzut,

cum la fel, dintr-o privire,

vezi şi cine-i prost crescut.

21 - Ce nenorocit e-acela cărui i se dă avere

însă el o foloseşte spre păcat şi spre durere,

dar ce fericit e-acela care ştie, cât o are,

a o folosi spre bine pentru viaţa viitoare.

22 - Cumpătarea se arată chiar de la gunoi - să ştii -

dacă scoţi folos dintr-însul

sau se duce pe pustii.

Omul cumpătat se ştie folosi de orice cui:

n-aruncă nimic ce poate prinde bine oarecui.

23 - Tare-i firea păcătoasă,

slab e omul muritor.

Nu te socoti prea tare, ca să nu cazi prea uşor,

ci priveşte orice lucru şi din faţă şi din dos;

şi la mijloc te aşează, nici prea sus

- dar nici prea jos.

24 - Poţi fugi numai atâta cât picioarele te-ajută,

poţi zbura numai atâta cât ţi-e mintea pricepută,

poţi lucra numai atâta cât ţi-e vremea măsurată;

cine umblă-n cumpătare nu se arde niciodată.

25 - Bunul simţ la cel cuminte

e şi-n fapte şi-n cuvinte,

cum cel prost-crescut se-arată

şi-n grai, şi-n purtări deodată.

26 - Un dar care mănâncă, să nu-l primeşti uşor,

că-n loc de vreo dobândă, te pomeneşti dator.

27 - Mai bună-i chibzuinţa decât împotrivirea;

c-o vorbă cumpătată uşor câştigi iubirea.

28 - Când mergi cu chibzuinţă, mai repede ajungi:

mai bine minte largă decât picioare lungi.

29 - E mai bună chibzuinţa până încă n-ai intrat,

decât după vreo intrare,

când nu te mai vezi scăpat.

30 - Nebunia dă-ndrăzneală,

chibzuinţa - biruinţă.

Fugi mereu de nebunie,

mergi mereu la chibzuinţă.

31 - Dragostea ne-a dat viaţa,

apoi ne-a dat chibzuinţa,

ca prin ea să ne cunoaştem şi desăvârşim fiinţa.

Prin ea ne putem învinge relele porniri din fire

şi putem primi-adevărul şi lucra spre mântuire.

32 - Când şi după chibzuinţă tot nu-ţi iese cum ai vrut,

te-ntristezi,

dar nu atâta cum ai fi de n-ai fi-avut.

33 - Bună este chibzuinţa înainte de-a cădea

însă şi după cădere, vai de cel ce-i fără ea.

34 - Datorită chibzuinţei mult rău este ocolit;

mare lucru-i orişiunde un om bun şi chibzuit.

35 - Dacă-n tinereţe cumperi lucruri ce nu-ţi trebuiesc,

ai să vinzi la bătrâneţe chiar şi-acelea ce-ţi lipsesc.

36 - Griji, nu-ţi pune dintr-o dată toate lemnele pe foc:

poate vine-un frig mai mare şi-atunci n-o să ai deloc.

37 - Să nu socoteşti bobocii până n-au ieşit din ouă:

tot ce pare că-ţi dă anul poţi să pierzi o zi sau două.

38 - Bun cârmaci e cel ce-ndreaptă mersul luntrii după vânt;

bun creştin e cel ce-şi duce viaţa după gândul sfânt.

39 - Nu da celor mărginite preţul cel nemărginit

cine face târgu-acesta moare deznădăjduit.

40 - Caută să sfârşeşti cu bine tot ce-ai început frumos:

mare lucru e sfârşitul pentru orice credincios.

41 - Când e mintea sănătoasă, e şi trupul sănătos,

sau, dacă nu este încă, o să fie ne-ndoios.

Dar când mintea e bolnavă,

vai de trupul - chiar şi tare:

în curând se ruinează şi se duce la pierzare.

42 - Dacă vreţi s-aveţi o viaţă fericită şi frumoasă,

lâng-o inimă curată cereţi mintea sănătoasă.

43 - N-are rost a-ţi plânge laptele vărsat

ci să-nveţi mai bine cum să-l fi păstrat.