Despre dorinţă
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Nu e om pe lumea asta să nu aibă vreo dorinţă,
numai că puţine-n lume sunt dorinţe cu putinţă.
2 - Nu dori nimic pe lume într-atât să nu mai poţi
îndura viaţa asta fără ceea ce socoţi.
Numai Binele doreşte-l într-atât de tare fel,
încât să nu poţi viaţa s-o mai suferi fără el.
3 - Când dorinţele vieţii ţi le vezi plinite toate,
nu mai simţi arzând nevoia rugăciunii-nlăcrimate.
Trebuinţa rugăciunii o vezi numai la-ntristare -
de aceea ni se lasă câte-o lipsă şi-ncercare.
4 - Nu căuta ce nu se cade,
nu dori ce nu-i de tine -
astea nu sunt nici uşoare
şi nici nu-ţi pot fi spre bine.
5 - Fereşte-te de a căuta
- oricine-ai fi şi-oriunde-ai sta -
aceea ce te-ar întrista
şi te-ar zdrobi, de s-ar afla.
6 - Când în tine însetează orişice dorinţi lumeşti,
atunci tu devii asemeni cu fiinţele cereşti.
7 - Când rupi orice legătură dintre inimă şi fire,
atunci moartea ta începe să devină nemurire.
8 - Nu dori ce nu se poate să ajungi prin curăţie -
numai ce-ţi dă curăţia îţi va fi spre bucurie.
9 - Dacă n-ai dorinţe multe,
chiar puţinul - mult îţi pare:
mulţumirea sufletească este-averea cea mai mare.
10 - Dorinţa prea aprinsă, când spre ceva te cheamă,
te face pe celelalte să nu le iei în seamă.
11 - Nu căuta să-ţi creşti averea,
ci să-ţi micşorezi dorinţa;
una singură să-ţi crească, una singură: credinţa!
12 - Nimănui să nu se-ntâmple ceea ce-ar dori-nfocat,
ci doar ceea ce îi este spre folos cu-adevărat.
13 - Dorinţa nu-ncetează printr-o-mplinire-a ei:
mereu cresc alte flăcări din stinsele-i scântei.
14 - Chiar când trupu-mbătrâneşte,
tot mai are-un dor de-un fel -
ale trupului dorinţe nu sfârşesc decât cu el.
15 - Cel ce are-o sută va dori o mie -
omul tot doreşte până-n veşnicie.
16 - Sufletul bolnav de doruri tot greşeşte şi greşeşte:
el nici rabdă, nici aşteaptă, nici renunţă -
el doreşte.
17 - Judecă orice dorinţe ale semenului tău
cum le judeci pe-ale tale -
nici mai bine nici mai rău.
18 - Vinovată e dorinţa care vrea cu nerăbdare
ceea ce-i oprit
şi ce e osândit de înfrânare.
19 - Dacă vrei adevărata fericire pământească,
chiar dorinţa cea mai mare nu-ţi dori
să se-mplinească.
20 - Cui îi e permis să aibă orişice-ar dori în sine,
trebuie să ştie-n viaţă a-şi permite prea puţine.
21 - Multor răi li se-mplineşte tot ce vor şi cer mereu,
numai pentru că-i apasă blestemul lui Dumnezeu,
căci dorinţele-mplinite duc pe răi la nebunie,
la păcat şi desfrânare - şi la moarte pe vecie.
22 - Oricât de fericită-i starea
în care-n lume ne-am găsi,
tot mai avem câte-o dorinţă
pe care-am vrea a ne-o-mplini.
23 - Din cea mai mare fericire
ce-n lume ne-am fi dobândit,
noi vom avea din nou dorinţa de ceva şi mai fericit.
24 - A nu dori mai bine-i decât e a avea:
dorinţa chinuieşte -
mai bine-i fără ea!
25 - Cu dorinţa rea te chinui mult până ţi-o-mplineşti,
însă după împlinire înmiit te chinuieşti.
26 - Înfrânează-ţi lăcomia după patimi şi dorinţe
ce-mbuibându-te pe tine duc pe alţii-n suferinţe,
că nu-i mult şi vine plata şi când nici nu te gândeşti -
cu cât mai târziu soseşte mai din greu ai să plăteşti.
27 - Nu dori ce nu-i permis, nu forţa ce nu-i deschis -
c-ai să te loveşti apoi ca ulciorul de pietroi.
28 - Omul cel adevărat
are dor de ce-i curat
şi şi-l cântă-ncununat.
Omul cel nechibzuit
are dor nelegiuit
şi şi-l plânge pedepsit.
29 - Ca să nu-ţi răstorni căruţa, ţine-ţi calul strâns în hăţ -
dar mai strâns ţine-ţi dorinţa ca să n-ajungi la dezmăţ.
30 - Omul înfrânat la minte, la dorinţe şi la grai
n-o să fie niciodată alungat din nici un rai.