Despre iertare

1 - Fiul meu, a-tale zile câte-n lume vei avea,

fericite-ar fi, din ceruri, sfatul de-mi vei asculta

şi-mpotriva nimănuia mâna nu-ţi vei ridica

pentru a te răzbuna.

El nu-l preţuieşte pe-acela care-ar şti lovi mai bine

ci pe-acel ce-ar şti ierta.

2 - Omul cel cu suflet mare uită pururea şi iartă,

numai cel mişel la suflet se răzbună şi se ceartă.

3 - Nu te ruşina când ierţi,

ruşină-te când te cerţi,

căci aşa cum te-ai rugat:

precum ierţi vei fi iertat.

4 - Fiica mea, slăveşte pururi Taina cea măreaţă-n care

peste-a lumii fărdelege Dragostea a scris iertare -

Jertfa, Suferinţa, Moartea şi Puterea Minunată

care-a lumii fărdelege a spălat-o şi-a şters toată

şi-a făcut din noi, din bieţii robi sortiţi pentru pieire,

fii ai Slavei ce primi-vor cerurile moştenire.

5 - Pentru rău să nu-ntorci rău

pururi te fereşte,

lasă-ntoarcă Cel Curat,

căci El nu greşeşte.

6 - Dacă poţi ierta, iubite, porţi în tine suflet mare -

numai sufletele-alese ca să ierte pot fi-n stare.

7 - Ura, fiica mea, de nimeni nu lăsa să te despartă;

caută totdeauna pacea, iar ca s-o găseşti, tu iartă.

8 - Nu ţinea cu nimeni ceartă:

de ai vină, sau de n-ai, iartă.

9 - Nu ţinea la cinstea lumii şi la slava ei deşartă:

pe duşman sau pe prieten din tot sufletul îl iartă.

10 - Nu te supăra pe cel rău niciodată, ori de câte

ori îl vei vedea-mplinindu-şi planurile lui urâte,

nici când vei vedea că-n toate izbuteşte la tot pasul -

Sus e Cel din Cer şi-l vede şi-i aduce şi lui ceasul.

11 - Nu te răzbuna pe-acela care-ţi face nedreptate,

nici când îţi răpeşte dreptul, ori cu pietre-o să te-mproaşte:

lasă tu să Se răzbune Cel de Sus, căci El când bate

se cunoaşte.

12 - Jertfa Dragostei e Taina, Preţul fără preţ prin care

orice păcătos ce-ntoarce află veşnica iertare.

13 - Cel cuminte se arată

printr-o aspră judecată -

pentru sine viaţa toată,

pentru altul niciodată.

14 - Cea mai mare răzbunare

e să-ţi ierţi vrăjmaşul tău

astfel el va recunoaşte că eşti bun şi el e rău.

15 - De loveşti, tu simţi o clipă satisfacţia deşartă;

dacă ierţi, pe viaţa toată vei fi fericit - deci iartă.

16 - Dacă vei voi vreodată

să-ţi răzbuni pe-ai tăi vrăjmaşi,

stăpâneşte-te, mâniei frâul slobod să nu-l laşi;

stai întâi, gândeşte bine înainte de-a lovi:

dacă vei porni prea grabnic, prea târziu te vei opri.

17 - Nimeni nu e bun ca Cerul, nici milos, din câţi trăiesc,

dar nici el nu iartă celor care nu se pocăiesc.

Deci de vrei şi tu vreodată pe deplin să fii iertat,

ţi se cere o deplină pocăinţă de păcat.

18 - Până când mereu pe alţii aruncăm a noastră vină,

noi n-ajungem la iertarea şi la pacea cea deplină.

19 - Să poţi ierta, întâi se cere să poţi iubi în viaţa ta;

uşor dai celor dragi iertare,

dar celorlalţi n-o dai aşa.

20 - Datoriile iubirii să te facă a-l ierta

şi pe cel ce curăţia nu-ţi permite-a-l aproba:

dragostea nu se-ntinează când se-atinge de-un lepros -

de eşti sfânt, poţi sta alături şi de cel mai păcătos.

21 - Nu-i alt semn s-arate-n lume

că un suflet este mare

decât semnul bunătăţii

ce s-arată prin iertare.

22 - Prieteni buni sau prieteni răi

nu-i ştii pe senine căi -

se văd numai prin furtuni

care-s răi şi care-s buni.

23 - Omul cel cu voie bună rar e binevoitor,

după cum şi mulţumitul rar e şi mulţumitor,

după cum şi omul mare rar e şi mărinimos -

numai cine le-are-acestea are-un caracter frumos.

24 - Fiii cerului-s în lume apăsaţi, nu-apăsători,

ei sunt prigoniţi de alţii, însă nu-s prigonitori,

ei sunt salvatori ai lumii, nu dărâmători ai ei,

căci iertarea şi iubirea sunt a-vieţii lor temei.

25 - Credincios e omul care nu se bucură de rău

nici de moartea celui care

este-un vechi duşman al său.

26 - Primul pas bine-nceput:

jumătate drum făcut;

primul pas către-mpăcare

este-o vorbă de iertare.

27 - Când domnesc răzbunătorii, multe vieţi se nimicesc;

când se nalţă bunătatea multe inimi înfloresc.

28 - Gândul de iertare este raza soarelui slăvit;

binecuvântat e-acela ce-l împarte fericit.