Despre iubire

1 - Cerul e ascuns în Taina Dragostei, iar cine-l cată,

de nu-l caută-n iubire, nu-l găseşte niciodată.

2 - Fiii mei, iubiţi de-a pururi şi cu sufletul curat,

fără prefăcătorie, sincer şi cu-adevărat.

Fericirea e-n Iubire, şi iubirea-i semnul sfânt

după care-i recunoaşte ea pe-ai săi de pe pământ.

3 - Să nu judeci aspru fapta dragostei în gândul tău,

căci e dincolo iubirea şi de bine şi de rău.

4 - Unde dragostea începe, judecata s-a sfârşit:

unde-ncepe judecata, dragostea s-a nimicit.

5 - Fiica mea, chiar şi pe-aceia ce-ţi fac răul să-i iubeşti;

răul lor cât poţi cu bine să-l plăteşti,

căci pe-acela-n care arde o iubire-adevărată

omenia îl numeşte fiul Veşnicului Tată.

6 - Toată legea-i o poruncă, una numai: să iubeşti;

de-o-mplineşti te mântuieşte, dacă nu - nimic nu eşti.

7 - Când ştii să ierţi, când poţi ierta

tot răul ce nedrept îţi vine,

din Dragoste din Firea Sa

un strop sălăşluieşte-n tine.

Dar când iubeşti, când poţi iubi

chiar rău de-ţi vrea, oricine,

când urii cu iubire-ntorci,

întreg e Dumnezeu în tine.

8 - Celui ce-ţi vorbeşte rece, plin de ură şi mânie,

cald vorbeşte-i totdeauna fără nici o duşmănie,

căci mereu în foc ţinându-l, chiar şi fierul se îndoaie -

şi nu-i suflet ca iubirea îndelungă să nu-l moaie.

9 - Fiica mea şi fiii mei,

dragostea ştiţi voi din ce-i?

iar de Cer apropia

poate numai dragostea.

10 - De iubiţi şi faceţi bine

tuturor şi ori la cine,

este semn, iubiţii mei,

că-nţelegeţi raiul ce-i.

11 - Fiul meu, când tu, oriunde, tuturor în viaţa ta,

din prisosul bun din suflet dragostea vei arăta,

după munca vieţii-ntregi,

roade sfinte-ai să culegi

şi-ai să vezi că tu fărâme de pământ ai semănat,

dar aduni mărgăritare pentru cerul minunat.

12 - Fiul meu, de ai iubire, nu căuta al tău folos:

fii o jertfă pentru alţii, ca Stăpânul tău frumos -

ţine-aprinsă-n al tău suflet dragostea din focul Lui:

ea dă totul dar nu cere niciodată nimănui.

13 - Cu un suflet ce iubeşte

fii de-a pururi delicat;

chiar şi-n taină de-nfloreşte

dragostea-i un crin curat.

14 - Toţi acei ce dau, în lume, să-şi mai ţină, se socot -

numai dragostea nu ştie să-şi oprească: ea dă tot.

15 - Dacă vrei în lume bine, du iubirea-n calea ta:

cele mici cresc prin iubire, cele mari pier fără ea.

16 - Ce vrei alţii ca să-ţi facă,

mai întâi le fă tu lor;

dacă vrei să te iubească

dă iubire tuturor.

17 - Fiica mea, s-acoperi zilnic cu iubire-a oricui vină,

totdeauna scoate numai a ta vină la lumină;

nu uita că oricând judeci

sau spui rău de sora ta

te-osândeşti pe tine însăţi, căci poţi fi, sau eşti, ca ea.

18 - Când descoperi vini la altul,

vina ta ţi-o răspândeşti;

când cu dragoste le-acoperi, dragoste ţi-agoniseşti.

19 - Fiica mea, aşa iubire pentru Adevăr să ai,

să fii gata la nevoie chiar viaţa să ţi-o dai,

căci iubirea-adevărată este zilnic o jertfire:

numai cel ce dă viaţă dă dovadă de iubire.

20 - Dragostea o poţi cunoaşte după jertfa care-o-ndură:

pentru dragoste pe lume numai jertfa e măsură.

21 - Cel milostiv îşi va da haina,

cel bun averea şi-o va da,

cel înţelept dă-nţelepciunea,

cel iubitor - viaţa sa.

22 - Dragostea curată, mare

şi dureri şi lupte are;

de n-ai suferit ani grei

nu vei şti iubirea ce-i.

23 - Fiul meu, să ştii că-n suflet dragostea pe care-o ai

este-un bun ceresc, talantul ce-i primit direct din rai;

tu o ai nu pentru tine ca-n plăceri s-o cheltuieşti,

ci, prin calde binefaceri, s-o împarţi şi s-o mulţeşti.

24 - Roadele iubirii-n viaţă fac pe cel ce le-a lucrat

minunat, precum e cerul când de stele-i încărcat:

cu cât mai de multe stele luminat îl vezi de jos,

cu atâta e mai mare, mai bogat şi mai frumos.

25 - Totdeauna cu iubire despre toţi cu toţi vorbeşte;

vorba rea-i ca un tăciune: de nu te-arde te negreşte.

26 - Dragostea din cer e-n lume singurul alin şi leac;

cu cât un bogat se-mbuibă, plânge mai greu un sărac.

27 - Împarte-n jurul tău iubirea

cum soarele iubirea-mparte

şi cum izvoru-mparte apă -

aşa vei străluci şi-n moarte.

28 - Cu iubire-nflăcărată despre Adevăr vorbeşte:

duhul dragostei adună, duhul urii risipeşte.

29 - Într-o dragoste fierbinte

duhul pururea s-aprinde,

dar răceala grea şi lungă

stinge duhul şi-l alungă.

30 - Dragostea e totdeauna şi-o dovadă de simţire;

mila nu-i chiar totdeauna o dovadă de iubire.

31 - Sunt oameni care-au fost vestiţi prin marea lor avere,

prin vitejii, prin arta lor, ştiinţă sau putere,

dar cei ce-au fost cu-adevărat mai mari în omenire

sunt cei ce-au fost mai buni

şi-acei ce-au fost mai cu iubire.

32 - Fiii mei, iubirea-n suflet şi cântarea s-o păstraţi -

amândouă la credinţă duc pe cei cu gând curaţi;

inima ce le păstrează e ca un altar voios,

că-n iubire şi-n cântare locuieşte Cel Frumos.

33 - Numai sufletele gata de-orice jertfă pot avea

o iubire-adevărată şi doar ele-o pot păstra.

34 - Mare şi adevărată-i doar o singură iubire:

nu pot fi asemeni două în putere şi-n simţire;

cine poate-avea mai multe şi la fel de mari deodată

dovedeşte că nici una nu-i iubire-adevărată.

35 - Cel Frumos mai mult iubirea şi-ascultarea le doreşte:

orice altceva în locul lor pe lume nu primeşte.

36 - Pe toţi oamenii din lume să-i iubeşti, copile drag:

dragostea de ei e drumul către-al cerurilor prag.

37 - Dacă vrei s-alegi din oameni care este credincios,

dragostea - nu frica - spune cine este mai frumos;

frică au toţi cei ce-n rele, în păcat şi-n pofte stau,

însă dragostea de Bine numai cei ce cred o au.

38 - O iubire ce nu face jertfe pentru cel iubit

nu se cade-a fi numită cu-acest nume fericit;

doar aceea e iubire care-arată dovedit

nu din buze, ci cu fapta şi cu jertfa ei, simţit.

39 - Dragostea să-ţi fie-n viaţă mai de preţ şi mai curată

decât orişice pe lume, inima umplându-ţi toată;

ea-i în candelă oleiul care Cerul îl doreşte -

fără ea, oricât de scumpă-i, candela nu foloseşte.

40 - Începutul şi sfârşitul mântuirii-i dragostea:

totul de la ea începe, totul va sfârşi la ea.

41 - Fiii mei, voi veţi cunoaşte dragostea adevărată

după jertfă... jertfa-i semnul ce-o-nsoţeşte şi-o arată.

42 - Roadele iubirii-adesea le culegi aici târziu:

uneori chiar niciodată nu le afli cât eşti viu;

însă seamăn-o, împarte-o, toată viaţa ta,

căci iubirea-n sine însăşi poartă răsplătirea sa.

43 - Dragostea-i lumina care nalţă, curăţând senin;

ce începe cu iubire va sfârşi la Cel Divin.

44 - În iubirea-adevărată nu e sex şi nu-s păcate;

unde-ncep acestea vine pofta care spurcă toate.

45 - Pierdere, pentru iubire, nu-i nimic şi nici povară:

orice osteneală-i pare şi plăcută şi uşoară;

pentru ea, câştig e numai - şi ce dă şi ce primeşte;

fericirea împărţind-o, fericire moşteneşte.

46 - Decât gloria sau arta, sau decât a vieţii-avere,

sufletului totdeauna mult mai mult iubirea-i cere:

căci pe când oricare-acelea nu înlocuiesc iubirea,

ea le-nlocuieşte toate, dând vieţii fericirea.

47 - De ce oare-n locuri scumpe, cu fiinţa ce-o iubim,

spunem nu ce dulce-i viaţa, ci ce dulce-i să murim?

Poate că simţim cu toţii că nu este fericire,

nici unire-adevărată numa-n moarte şi-n iubire.

48 - În iubirea cea lumească te iubeşti întâi pe tine:

rar pe-ai tăi, mai rar pe alţii, dar nicicând pe Dumnezeu,

dar în cea duhovnicească Îl iubeşti pe El mai bine,

apoi pe-alţii, iar în urmă de te mai gândeşti la eu.

49 - Fiii mei, păziţi iubirea şi credinţa v-o păziţi:

de le pierdeţi, niciodată altele nu mai găsiţi;

şi-apoi gol rămâne veşnic locul lor şi-n piept şi-n glas.

Ah, priviţi pe-aceia care le-au pierdut, cu ce-au rămas?

50 - Rădăcinile iubirii de-s în inimă curată,

roada ei întotdeauna-i roadă binecuvântată,

dar când ele sunt în pofte, sau ajung să fie-n ea,

roada ei e blestemată; smulge-o când ajunge-aşa.

51 - De-ar dispare-un neam, ar fi-altul,

de-ar dispare-un oraş ar fi altul iar,

dar iubirea când dispare

gol e-acolo-n veci şi-amar.

52 - Cine-n cântec şi-n iubire vieţuieşte bucuros,

fericit el duce-o viaţă totdeauna de folos;

când vom fi scăpaţi din lume ele ne vor odihni,

când vom învia în ele veşnicia vom trăi.

53 - În iubirea-adevărată nu-i nimic pe jumătate:

ori e întreg, ori nu e,

ori tot, ori nimic în toate;

e din plin umplut paharul şi din plin golit întruna

nu-i şi da şi nu,

ci este da întreg

şi totdeauna.

54 - În tot ce faci să pui căldură

şi bunătate şi simţire;

iubirea are-o judecată -

în judecată nu-i iubire.

55 - Fapta dragostei curate precum cere Cerul sfânt

este singura avere - singura de pe pământ.

56 - Pentru ca să poţi în lume alte inimi câştiga,

fiul meu, să ştii: se cere mai întâi s-o dai pe-a ta.

57 - Cruţă fraţii şi grijeşte-i cum grijeşti comoara rară:

dragostea-ntre voi când moare, cum a fost nu-nvie iară;

dac-aşa de greu se naşte şi aşa de iute moare,

dragostea de fraţi grijeşte-o ca pe-averea cea mai mare.

58 - După ce-ai căzut în groapă, mulţi îţi spun ce trebuia

să nu fi făcut nainte ca să nu fi-ajuns în ea,

dar puţini sunt cei ce grabnic ţi-ntind mâna iubitor;

nu da sfaturi, nici mustrare când e lipsă de-ajutor.

59 - Nu e greu să ierţi adesea, dar e greu să uiţi deplin:

cel ce iartă dar nu uită n-are sufletul senin.

60 - Cine n-a simţit el însuşi o iertare, fericit,

nici nu poate da iertarea celui care i-a greşit.

61 - Să-l ajuţi pe om în valuri, nu când a ajuns la mal;

nu când este lângă casă, ci pe drum să-l iei pe cal;

nu când e sfârşitul muncii să vii şi tu să ajuţi,

că aşa fac doar cei leneşi şi zgârciţi şi prefăcuţi!

62 - Ajutorul dat grăbit

preţuieşte îndoit;

ajutoru-ntârziat

este mai frumos nedat.

63 - Nu-ţi pară rău de ce dai astăzi,

că nu-i pierdut ce-i dăruit;

din ce-a făcut la alţii bine

nu-i nimeni să fi sărăcit.

64 - Uită orişicât ai dat,

pomeneşte ce-ai luat.

65 - Preţuieşte omul bun,

că nu-l ai prea mult, îţi spun;

pasărea cu mai drag cânt

tace-n lume mai curând.

66 - Chiar având patru picioare, calul se mai poticneşte;

chiar şi omul cel cuminte câteodată mai greşeşte,

chiar şi omul cel mai paşnic câteodată se mai ceartă;

când un om cinstit greşeşte, să-nţelegi că-i om

- şi-l iartă.

67 - Găteşte până arde focul, nu după ce s-a stins să vii,

mergi cât sunt strugurii în vie, nu când i-s viţele pustii -

şi dragostea adevărată s-o preţuieşti cât timp o ai:

zadarnic după ce-ai pierdut-o vei plânge izgonit din rai.

68 - Scoate apă din fântână

până ai găleata bună,

căci dacă se va strica

ai dori şi n-ai putea.

69 - Numai dacă zici dulceaţă

gura nu se îndulceşte;

numai vorba fără faptă

nimănui nu foloseşte.

70 - Pentru miezul de la fragă

chiar şi frunza ei ţi-e dragă;

pentru cel care-l iubeşti

ierţi oricâte pătimeşti.

71 - Când e secetă se vede care e fântâna bună -

când e greu cunoşti iubirea celui care-ţi stă-mpreună.

72 - Uşor poţi face-o rană, dar s-o închizi, mai greu,

de-aceea fii cu grijă în tot ce faci mereu;

cu dragoste şi vorba şi fapta să ţi-o-mbraci,

a semenilor rană s-o-nchizi, iar nu s-o faci.

73 - Pe părinţii tăi iubeşte-i pân-la moartea lor şi-a ta

nimeni ca şi ei pe lume nu te-a mai iubit aşa

mulţumeşte-le, ajută-i, îngrijeşte-i cu temei

către nimeni n-ai pe lume datorie ca-nspre ei.

74 - Apa trage la pârău,

omul tot la neamul său;

apa trage la răzor,

omul tot la ce-i dator.

75 - Cu cei dragi mereu să şezi,

dragostea s-o-mprospătezi,

căci ea dacă se-nvecheşte -

ca omul când bătrâneşte -

numai din amar trăieşte.

76 - Dragostea de fraţi şi prieteni

să întreacă-n tine-oricând

dragostea de bani - aceasta să n-o uiţi în nici un rând.

77 - Mama, tata şi-un prieten

te iubesc din gând curat,

ceilalţi toţi din lumea asta te iubesc interesat.

78 - Musca umblă după rană,

dar albina după flori...

omul bun după virtute,

cel nebun, după comori;

cel curat caută iubirea unde totul e voios -

numai în iubire-i totul căci în ea-i tot ce-i frumos.

79 - Nu-i nimic să se păstreze din ce-n lume se adună

ca nicicând să nu se strice, să-aibă pururi stare bună,

numai dragostea aleasă într-o inimă curată

e mereu în stare bună, nu se strică niciodată.

80 - Până nu-ncetează vântul, marea nu se linişteşte,

până încă iubeşti lumea, chinul inimii tot creşte;

dacă tu-ţi doreşti vieţii fericita liniştire,

leapădă iubirea lumii,

ia a lui Hristos iubire.

81 - Foamea face acrul dulce,

munca face noaptea mică,

depărtarea pe iubire o-ntăreşte, nu o strică.

82 - Îmbuibatului chiar carnea fără nici un gust îi pare;

dragostea necredincioasă piere când e-n depărtare.

83 - Un fir singur nu e pânză,

un pom singur nu-i pădure,

un om singur nu mult poate

să învingă ori să-ndure;

fii unit în duh cu fraţii, mergi cu ei

şi nu te-abate -

şi-o să vezi cât e frumoase şi uşoare vor fi toate.

84 - Amintirile iubirii, când frumoşii ani s-au dus,

sunt cum e lumina lunii dacă soarele-a apus;

nu-i lumina cea voioasă limpede şi dulce-n zări,

ci lumina-nceţoşată din visări şi depărtări.

85 - Dă-ţi viaţa ta Acelui ce ţi-a dat-o pe a Lui;

nici o dragoste mai mare şi mai sfântă, alta nu-i.

86 - Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -

legămintele iubirii

pot înfrânge orice vrere.

87 - Marile iubiri în viaţă nu pot fi decât odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,

dar iubirea fără margini dă-ţi-o Unui Singur Drag

toată numai Lui -

în toate celelalte s-ai un prag.

88 - Dragostea e cel mai mare bun al sufletului meu -

eu nu-mi pot lăsa iubirea orişicât mi-ar fi de greu,

de ea nu mă vor desparte orişicâte-ar fi să trag.

Ce mi-ar mai rămâne vieţii

dacă-aş pierde ce mi-e drag?

89 - Ce vis e marea rătăcire

ce lumea-i spune că-i iubire!

Ce-nşelător şi mincinos

e-al ei păcat numit frumos!

Iubire, cu-acest nume sfânt

e numai una pe pământ,

în două stări de-acelaşi fel:

cea de-Adevăr şi cea ca el.

90 - Grea e sarcina iubirii,

slab e sufletul lumesc;

cei lumeşti n-o duc departe,

prea degrabă obosesc.

91 - Dragostea n-are putere peste hoitul din sicriu -

poate-mbrăţişa odorul numai cât e suflet viu;

împotriva putrezirii ea nu poate să se pună:

dragostea numai cu viaţa se sărută şi-mpreună.

92 - O, iubire îngerească, tu nu-mbătrâneşti nicicând!

Perii-ncărunţesc - şi totuşi inima-i la fel bătând,

greutăţile vor curge, încercările la fel,

dar iubirea cea din Ceruri e-n veci tânără

- ca el.

93 - Dragostea adevărată

nu se teme niciodată:

de primejdii nu ia seamă

şi de moarte n-are teamă;

şi prin toate-i neschimbată

dragostea adevărată.

94 - Dragostea prinde viaţa, şi-o înalţă

şi-o sfinţeşte,

dar cu cât mai tare arde

cu atâta se topeşte.

95 - Cu iubirea merg oriunde,

lângă ea îndur oricâte;

ea le face minunate toate câte-ar fi urâte,

ea le face fericite toate câte-ar fi prea grele,

ziua ei e-n veci cu soare,

noaptea ei e-n veci cu stele.

96 - Fericirea dobândirii de-Adevăr o simţi deplin

numai în iubire,

numai cerul ei e-n veci senin.

97 - Numai dragostea-i o stâncă într-o lume clătinată,

numai ce zideşte dânsa nu se sfarmă niciodată.

98 - Numai dragostea trăieşte într-o lume care piere,

numai ea rămâne-aceeaşi şi-n nălţare

şi-n cădere.

99 - Cel care-a iubit prea viu

o să uite prea târziu,

cel care-a dus prea mare dor

nu se uită prea uşor.

100 - În iubirea cea curată

şi durerea-i fericită,

dar în patima stricată

şi plăcerea-i chinuită.

101 - Pentru cel care-nţelege, şi tăcerile vorbesc;

pentru cel care iubeşte, toate florile rodesc.

102 - Dragostea adevărată nu sfârşeşte la mormânt:

vieţile de ea legate, au un veşnic legământ.

103 - Dragostea-i ca-mbrăcămintea cea mai ţipătoare:

mult nu poate-a şi-o ascunde omul care-o are.

104 - Dragostea adevărată nu îngăduie să-ţi cruţi

nici viaţa şi nici punga - când e lipsă să ajuţi.

105 - Inima este iubirii singura avere;

când o are pe aceasta, altceva nu cere.

106 - Cei ce se iubesc

sunt unul pentru celălalt de toate:

tată, mamă,

pâine, apă

rudă, prieten

soră, frate!...

107 - Însuşi Dumnezeu răzbună

dragostea ce-a fost zdrobită:

mâna care a zdrobit-o va fi-n veci neodihnită.

108 - Aceia dintre oameni sunt buni şi-adevăraţi

ce pot iubi fierbinte pe oameni ca pe fraţi.

109 - Dragostea adevărată nu e fără gelozie:

unde cea dintâi se-aşează - şi a doua o să vie.

110 - Apa care-ai aruncat-o,

n-o poţi niciodată strânge;

dragostea când ai trădat-o

n-o mai ai - o poţi tot plânge.

Griji de apa ta cea bună,

pân-o ai în vas la tine -

şi iubirea ta-mpreună

dulce şi fierbinte-o ţine.

111 - Din fântâna prea departe

nu-ţi stingi focul niciodată -

focul inimii nu-ţi stâmperi cu iubirea-ndepărtată.

112 - Când Cel Drag ţi-e prea departe

şi-a Lui viaţă prea străină,

în zadar aştepţi lumina şi-ajutorul sfânt să-ţi vină.

113 - Dacă vrei să afli pacea şi lumina mântuirii,

adă-ţi focul la fântână, adă-ţi inima iubirii.

114 - Pe omul cel cuviincios

îl recunoşti dintr-o privire,

dar că-i un suflet credincios

îl recunoşti doar prin iubire.

115 - Când în tine e mai mare dragostea ca-n orişicine,

nici nu va mai fi pe lume alt om mai iubit ca tine.

116 - Nimic nu-mbărbătează-aşa

pe cel ce te iubeşte,

ca pacea şi răbdarea ta

când greul vă loveşte.

117 - O inimă de tată e-un dar atât de sfânt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pământ.

118 - O, iubire, o iubire, cât de fără grijă eşti!

Oare când vei mai ajunge şi tu să te-nţelepţeşti?

Tu dai tot - nu cruţi nimica,

tu ierţi tot şi uiţi de rău...

tu nu-nveţi nimic din lacrimi -

ci mergi tot pe drumul tău.

119 - Dragostea este lumina inimii curate -

inima adevărată fără ea nu poate!

120 - Dragostea când mai mult arde,

poate timp mai lung să poarte;

când se mistuie mai tare, creşte mai fără de moarte.

121 - Uşor faci ale iubirii lacrimi să pornească,

dar ce greu le faci, pe urmă, să se mai oprească.

122 - Tot ce s-a făcut mai vrednic pe pământ, e din iubire,

fără ea nimic nu-i dulce nici în oameni, nici în fire.

123 - Nu-i nevoie să ai totul veşnic

şi profund

şi sfânt,

dar iubirea e nevoie ca s-o ai aşa, oricând!

124 - Toată iarba mai învie şi după ce-a fost călcată -

dragostea dispreţuită nu învie niciodată.

125 - Pe puţini îi doare astăzi

când se pierde-un suflet mare;

e aşa de rară-n lume dragostea răspunzătoare!

126 - Doar iubirea are harul de-a da vieţii frumuseţe;

cine-o ştie, s-o asculte,

cine nu - să o înveţe!

127 - Fiecărei ciori îi pare c-al ei pui e mai frumos,

dragostei adevărate totu-i pare luminos,

dragostei adevărate nu-i nimic să-i pară greu,

de aceea ce-l ce-o are e născut din Dumnezeu.

128 - Dragostea adevărată va rămâne ne-ncetat,

dar ea-i foarte rară-n lume

şi e foarte greu de-aflat.

129 - Dragostea şi tusea nu se pot ascunde!

ele se arată, dacă sunt, oriunde!

130 - Dragostea e ca şi soba cea înflăcărată:

lângă ea, pe nici o iarnă nu-ngheţi niciodată.

131 - A dragostei lucrare întrece-al vremii plin

şi trece-n veşnicie, ca tot ce e divin.

132 - Mergi cu drag unde te-aşteaptă dragostea-n portiţă,

stai cu drag acolo-n umbra foilor de viţă,

dormi cu drag în aşternutul moale-al bucuriei,

căci atât de rară este casa prieteniei.

133 - Iubirea-i cea mai crudă din toate câte sunt:

ea-ţi cere cât nu-i alta să-ţi ceară pe pământ.

134 - Inima mai poate-odată obosi, îmbătrânind,

dar iubirea niciodată nu va obosi iubind.

135 - Inima îmbătrâneşte,

perii-ncărunţesc odată,

dar nicicând nu-mbătrâneşte dragostea adevărată.

136 - Dragostei şi bunăvoiei

orice munci le par uşoare;

sila, însă, nici o muncă a iubi-o nu-i în stare.

137 - Precum valurile apei strâng nisipul

şi-l desparte,

tot aşa ne-aruncă viaţa când aproape,

când departe.

Fericiţi sunt numa-n cântec cei ce se iubesc fierbinte -

şi chiar despărţiţi o vreme,

au unirea-n veci nainte!

138 - Dragostea de care zilnic

nu-ngrijeşti s-o-mprospătezi,

scade-n fiecare seară

şi se duce cum nu crezi.

139 - Oricât de frumos, odată orice drum ţi-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.

140 - Oricât de plăcute-odată toate cântecele tac,

numai cântecul iubirii l-ai cânta cu drag în veac.

141 - Cât de buni să-ţi fie anii, toţi ţi-i uiţi nedezgropaţi,

numai anii daţi iubirii până-n veci ţi-s neuitaţi.

142 - Cât de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

143 - Orice rană se închide mai târziu ori mai curând,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicând.

144 - Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă până mori.

145 - Orice soţ şi orice frate

pot uita ce-au spus plângând,

numai dragostea curată nu te va uita nicicând.

146 - Doamne, orişice pe lume

pot să las şi să jertfesc,

numai fără-a Ta iubire, nici să mor, nici să trăiesc!