Despre iubire

1 - Cerul e ascuns în Taina Dragostei, iar cine-l cată,

de nu-l caută-n iubire, nu-l găsește niciodată.

2 - Fiii mei, iubiți de-a pururi și cu sufletul curat,

fără prefăcătorie, sincer și cu-adevărat.

Fericirea e-n Iubire, și iubirea-i semnul sfânt

după care-i recunoaște ea pe-ai săi de pe pământ.

3 - Să nu judeci aspru fapta dragostei în gândul tău,

căci e dincolo iubirea și de bine și de rău.

4 - Unde dragostea începe, judecata s-a sfârșit:

unde-ncepe judecata, dragostea s-a nimicit.

5 - Fiica mea, chiar și pe-aceia ce-ți fac răul să-i iubești;

răul lor cât poți cu bine să-l plătești,

căci pe-acela-n care arde o iubire-adevărată

omenia îl numește fiul Veșnicului Tată.

6 - Toată legea-i o poruncă, una numai: să iubești;

de-o-mplinești te mântuiește, dacă nu - nimic nu ești.

7 - Când știi să ierți, când poți ierta

tot răul ce nedrept îți vine,

din Dragoste din Firea Sa

un strop sălășluiește-n tine.

Dar când iubești, când poți iubi

chiar rău de-ți vrea, oricine,

când urii cu iubire-ntorci,

întreg e Dumnezeu în tine.

8 - Celui ce-ți vorbește rece, plin de ură și mânie,

cald vorbește-i totdeauna fără nici o dușmănie,

căci mereu în foc ținându-l, chiar și fierul se îndoaie -

și nu-i suflet ca iubirea îndelungă să nu-l moaie.

9 - Fiica mea și fiii mei,

dragostea știți voi din ce-i?

iar de Cer apropia

poate numai dragostea.

10 - De iubiți și faceți bine

tuturor și ori la cine,

este semn, iubiții mei,

că-nțelegeți raiul ce-i.

11 - Fiul meu, când tu, oriunde, tuturor în viața ta,

din prisosul bun din suflet dragostea vei arăta,

după munca vieții-ntregi,

roade sfinte-ai să culegi

și-ai să vezi că tu fărâme de pământ ai semănat,

dar aduni mărgăritare pentru cerul minunat.

12 - Fiul meu, de ai iubire, nu căuta al tău folos:

fii o jertfă pentru alții, ca Stăpânul tău frumos -

ține-aprinsă-n al tău suflet dragostea din focul Lui:

ea dă totul dar nu cere niciodată nimănui.

13 - Cu un suflet ce iubește

fii de-a pururi delicat;

chiar și-n taină de-nflorește

dragostea-i un crin curat.

14 - Toți acei ce dau, în lume, să-și mai țină, se socot -

numai dragostea nu știe să-și oprească: ea dă tot.

15 - Dacă vrei în lume bine, du iubirea-n calea ta:

cele mici cresc prin iubire, cele mari pier fără ea.

16 - Ce vrei alții ca să-ți facă,

mai întâi le fă tu lor;

dacă vrei să te iubească

dă iubire tuturor.

17 - Fiica mea, s-acoperi zilnic cu iubire-a oricui vină,

totdeauna scoate numai a ta vină la lumină;

nu uita că oricând judeci

sau spui rău de sora ta

te-osândești pe tine însăți, căci poți fi, sau ești, ca ea.

18 - Când descoperi vini la altul,

vina ta ți-o răspândești;

când cu dragoste le-acoperi, dragoste ți-agonisești.

19 - Fiica mea, așa iubire pentru Adevăr să ai,

să fii gata la nevoie chiar viața să ți-o dai,

căci iubirea-adevărată este zilnic o jertfire:

numai cel ce dă viață dă dovadă de iubire.

20 - Dragostea o poți cunoaște după jertfa care-o-ndură:

pentru dragoste pe lume numai jertfa e măsură.

21 - Cel milostiv își va da haina,

cel bun averea și-o va da,

cel înțelept dă-nțelepciunea,

cel iubitor - viața sa.

22 - Dragostea curată, mare

și dureri și lupte are;

de n-ai suferit ani grei

nu vei ști iubirea ce-i.

23 - Fiul meu, să știi că-n suflet dragostea pe care-o ai

este-un bun ceresc, talantul ce-i primit direct din rai;

tu o ai nu pentru tine ca-n plăceri s-o cheltuiești,

ci, prin calde binefaceri, s-o împarți și s-o mulțești.

24 - Roadele iubirii-n viață fac pe cel ce le-a lucrat

minunat, precum e cerul când de stele-i încărcat:

cu cât mai de multe stele luminat îl vezi de jos,

cu atâta e mai mare, mai bogat și mai frumos.

25 - Totdeauna cu iubire despre toți cu toți vorbește;

vorba rea-i ca un tăciune: de nu te-arde te negrește.

26 - Dragostea din cer e-n lume singurul alin și leac;

cu cât un bogat se-mbuibă, plânge mai greu un sărac.

27 - Împarte-n jurul tău iubirea

cum soarele iubirea-mparte

și cum izvoru-mparte apă -

așa vei străluci și-n moarte.

28 - Cu iubire-nflăcărată despre Adevăr vorbește:

duhul dragostei adună, duhul urii risipește.

29 - Într-o dragoste fierbinte

duhul pururea s-aprinde,

dar răceala grea și lungă

stinge duhul și-l alungă.

30 - Dragostea e totdeauna și-o dovadă de simțire;

mila nu-i chiar totdeauna o dovadă de iubire.

31 - Sunt oameni care-au fost vestiți prin marea lor avere,

prin vitejii, prin arta lor, știință sau putere,

dar cei ce-au fost cu-adevărat mai mari în omenire

sunt cei ce-au fost mai buni

și-acei ce-au fost mai cu iubire.

32 - Fiii mei, iubirea-n suflet și cântarea s-o păstrați -

amândouă la credință duc pe cei cu gând curați;

inima ce le păstrează e ca un altar voios,

că-n iubire și-n cântare locuiește Cel Frumos.

33 - Numai sufletele gata de-orice jertfă pot avea

o iubire-adevărată și doar ele-o pot păstra.

34 - Mare și adevărată-i doar o singură iubire:

nu pot fi asemeni două în putere și-n simțire;

cine poate-avea mai multe și la fel de mari deodată

dovedește că nici una nu-i iubire-adevărată.

35 - Cel Frumos mai mult iubirea și-ascultarea le dorește:

orice altceva în locul lor pe lume nu primește.

36 - Pe toți oamenii din lume să-i iubești, copile drag:

dragostea de ei e drumul către-al cerurilor prag.

37 - Dacă vrei s-alegi din oameni care este credincios,

dragostea - nu frica - spune cine este mai frumos;

frică au toți cei ce-n rele, în păcat și-n pofte stau,

însă dragostea de Bine numai cei ce cred o au.

38 - O iubire ce nu face jertfe pentru cel iubit

nu se cade-a fi numită cu-acest nume fericit;

doar aceea e iubire care-arată dovedit

nu din buze, ci cu fapta și cu jertfa ei, simțit.

39 - Dragostea să-ți fie-n viață mai de preț și mai curată

decât orișice pe lume, inima umplându-ți toată;

ea-i în candelă oleiul care Cerul îl dorește -

fără ea, oricât de scumpă-i, candela nu folosește.

40 - Începutul și sfârșitul mântuirii-i dragostea:

totul de la ea începe, totul va sfârși la ea.

41 - Fiii mei, voi veți cunoaște dragostea adevărată

după jertfă... jertfa-i semnul ce-o-nsoțește și-o arată.

42 - Roadele iubirii-adesea le culegi aici târziu:

uneori chiar niciodată nu le afli cât ești viu;

însă seamăn-o, împarte-o, toată viața ta,

căci iubirea-n sine însăși poartă răsplătirea sa.

43 - Dragostea-i lumina care nalță, curățând senin;

ce începe cu iubire va sfârși la Cel Divin.

44 - În iubirea-adevărată nu e sex și nu-s păcate;

unde-ncep acestea vine pofta care spurcă toate.

45 - Pierdere, pentru iubire, nu-i nimic și nici povară:

orice osteneală-i pare și plăcută și ușoară;

pentru ea, câștig e numai - și ce dă și ce primește;

fericirea împărțind-o, fericire moștenește.

46 - Decât gloria sau arta, sau decât a vieții-avere,

sufletului totdeauna mult mai mult iubirea-i cere:

căci pe când oricare-acelea nu înlocuiesc iubirea,

ea le-nlocuiește toate, dând vieții fericirea.

47 - De ce oare-n locuri scumpe, cu ființa ce-o iubim,

spunem nu ce dulce-i viața, ci ce dulce-i să murim?

Poate că simțim cu toții că nu este fericire,

nici unire-adevărată numa-n moarte și-n iubire.

48 - În iubirea cea lumească te iubești întâi pe tine:

rar pe-ai tăi, mai rar pe alții, dar nicicând pe Dumnezeu,

dar în cea duhovnicească Îl iubești pe El mai bine,

apoi pe-alții, iar în urmă de te mai gândești la eu.

49 - Fiii mei, păziți iubirea și credința v-o păziți:

de le pierdeți, niciodată altele nu mai găsiți;

și-apoi gol rămâne veșnic locul lor și-n piept și-n glas.

Ah, priviți pe-aceia care le-au pierdut, cu ce-au rămas?

50 - Rădăcinile iubirii de-s în inimă curată,

roada ei întotdeauna-i roadă binecuvântată,

dar când ele sunt în pofte, sau ajung să fie-n ea,

roada ei e blestemată; smulge-o când ajunge-așa.

51 - De-ar dispare-un neam, ar fi-altul,

de-ar dispare-un oraș ar fi altul iar,

dar iubirea când dispare

gol e-acolo-n veci și-amar.

52 - Cine-n cântec și-n iubire viețuiește bucuros,

fericit el duce-o viață totdeauna de folos;

când vom fi scăpați din lume ele ne vor odihni,

când vom învia în ele veșnicia vom trăi.

53 - În iubirea-adevărată nu-i nimic pe jumătate:

ori e întreg, ori nu e,

ori tot, ori nimic în toate;

e din plin umplut paharul și din plin golit întruna

nu-i și da și nu,

ci este da întreg

și totdeauna.

54 - În tot ce faci să pui căldură

și bunătate și simțire;

iubirea are-o judecată -

în judecată nu-i iubire.

55 - Fapta dragostei curate precum cere Cerul sfânt

este singura avere - singura de pe pământ.

56 - Pentru ca să poți în lume alte inimi câștiga,

fiul meu, să știi: se cere mai întâi s-o dai pe-a ta.

57 - Cruță frații și grijește-i cum grijești comoara rară:

dragostea-ntre voi când moare, cum a fost nu-nvie iară;

dac-așa de greu se naște și așa de iute moare,

dragostea de frați grijește-o ca pe-averea cea mai mare.

58 - După ce-ai căzut în groapă, mulți îți spun ce trebuia

să nu fi făcut nainte ca să nu fi-ajuns în ea,

dar puțini sunt cei ce grabnic ți-ntind mâna iubitor;

nu da sfaturi, nici mustrare când e lipsă de-ajutor.

59 - Nu e greu să ierți adesea, dar e greu să uiți deplin:

cel ce iartă dar nu uită n-are sufletul senin.

60 - Cine n-a simțit el însuși o iertare, fericit,

nici nu poate da iertarea celui care i-a greșit.

61 - Să-l ajuți pe om în valuri, nu când a ajuns la mal;

nu când este lângă casă, ci pe drum să-l iei pe cal;

nu când e sfârșitul muncii să vii și tu să ajuți,

că așa fac doar cei leneși și zgârciți și prefăcuți!

62 - Ajutorul dat grăbit

prețuiește îndoit;

ajutoru-ntârziat

este mai frumos nedat.

63 - Nu-ți pară rău de ce dai astăzi,

că nu-i pierdut ce-i dăruit;

din ce-a făcut la alții bine

nu-i nimeni să fi sărăcit.

64 - Uită orișicât ai dat,

pomenește ce-ai luat.

65 - Prețuiește omul bun,

că nu-l ai prea mult, îți spun;

pasărea cu mai drag cânt

tace-n lume mai curând.

66 - Chiar având patru picioare, calul se mai poticnește;

chiar și omul cel cuminte câteodată mai greșește,

chiar și omul cel mai pașnic câteodată se mai ceartă;

când un om cinstit greșește, să-nțelegi că-i om

- și-l iartă.

67 - Gătește până arde focul, nu după ce s-a stins să vii,

mergi cât sunt strugurii în vie, nu când i-s vițele pustii -

și dragostea adevărată s-o prețuiești cât timp o ai:

zadarnic după ce-ai pierdut-o vei plânge izgonit din rai.

68 - Scoate apă din fântână

până ai găleata bună,

căci dacă se va strica

ai dori și n-ai putea.

69 - Numai dacă zici dulceață

gura nu se îndulcește;

numai vorba fără faptă

nimănui nu folosește.

70 - Pentru miezul de la fragă

chiar și frunza ei ți-e dragă;

pentru cel care-l iubești

ierți oricâte pătimești.

71 - Când e secetă se vede care e fântâna bună -

când e greu cunoști iubirea celui care-ți stă-mpreună.

72 - Ușor poți face-o rană, dar s-o închizi, mai greu,

de-aceea fii cu grijă în tot ce faci mereu;

cu dragoste și vorba și fapta să ți-o-mbraci,

a semenilor rană s-o-nchizi, iar nu s-o faci.

73 - Pe părinții tăi iubește-i pân-la moartea lor și-a ta

nimeni ca și ei pe lume nu te-a mai iubit așa

mulțumește-le, ajută-i, îngrijește-i cu temei

către nimeni n-ai pe lume datorie ca-nspre ei.

74 - Apa trage la pârău,

omul tot la neamul său;

apa trage la răzor,

omul tot la ce-i dator.

75 - Cu cei dragi mereu să șezi,

dragostea s-o-mprospătezi,

căci ea dacă se-nvechește -

ca omul când bătrânește -

numai din amar trăiește.

76 - Dragostea de frați și prieteni

să întreacă-n tine-oricând

dragostea de bani - aceasta să n-o uiți în nici un rând.

77 - Mama, tata și-un prieten

te iubesc din gând curat,

ceilalți toți din lumea asta te iubesc interesat.

78 - Musca umblă după rană,

dar albina după flori...

omul bun după virtute,

cel nebun, după comori;

cel curat caută iubirea unde totul e voios -

numai în iubire-i totul căci în ea-i tot ce-i frumos.

79 - Nu-i nimic să se păstreze din ce-n lume se adună

ca nicicând să nu se strice, să-aibă pururi stare bună,

numai dragostea aleasă într-o inimă curată

e mereu în stare bună, nu se strică niciodată.

80 - Până nu-ncetează vântul, marea nu se liniștește,

până încă iubești lumea, chinul inimii tot crește;

dacă tu-ți dorești vieții fericita liniștire,

leapădă iubirea lumii,

ia a lui Hristos iubire.

81 - Foamea face acrul dulce,

munca face noaptea mică,

depărtarea pe iubire o-ntărește, nu o strică.

82 - Îmbuibatului chiar carnea fără nici un gust îi pare;

dragostea necredincioasă piere când e-n depărtare.

83 - Un fir singur nu e pânză,

un pom singur nu-i pădure,

un om singur nu mult poate

să învingă ori să-ndure;

fii unit în duh cu frații, mergi cu ei

și nu te-abate -

și-o să vezi cât e frumoase și ușoare vor fi toate.

84 - Amintirile iubirii, când frumoșii ani s-au dus,

sunt cum e lumina lunii dacă soarele-a apus;

nu-i lumina cea voioasă limpede și dulce-n zări,

ci lumina-ncețoșată din visări și depărtări.

85 - Dă-ți viața ta Acelui ce ți-a dat-o pe a Lui;

nici o dragoste mai mare și mai sfântă, alta nu-i.

86 - Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -

legămintele iubirii

pot înfrânge orice vrere.

87 - Marile iubiri în viață nu pot fi decât odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,

dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag

toată numai Lui -

în toate celelalte s-ai un prag.

88 - Dragostea e cel mai mare bun al sufletului meu -

eu nu-mi pot lăsa iubirea orișicât mi-ar fi de greu,

de ea nu mă vor desparte orișicâte-ar fi să trag.

Ce mi-ar mai rămâne vieții

dacă-aș pierde ce mi-e drag?

89 - Ce vis e marea rătăcire

ce lumea-i spune că-i iubire!

Ce-nșelător și mincinos

e-al ei păcat numit frumos!

Iubire, cu-acest nume sfânt

e numai una pe pământ,

în două stări de-același fel:

cea de-Adevăr și cea ca el.

90 - Grea e sarcina iubirii,

slab e sufletul lumesc;

cei lumești n-o duc departe,

prea degrabă obosesc.

91 - Dragostea n-are putere peste hoitul din sicriu -

poate-mbrățișa odorul numai cât e suflet viu;

împotriva putrezirii ea nu poate să se pună:

dragostea numai cu viața se sărută și-mpreună.

92 - O, iubire îngerească, tu nu-mbătrânești nicicând!

Perii-ncărunțesc - și totuși inima-i la fel bătând,

greutățile vor curge, încercările la fel,

dar iubirea cea din Ceruri e-n veci tânără

- ca el.

93 - Dragostea adevărată

nu se teme niciodată:

de primejdii nu ia seamă

și de moarte n-are teamă;

și prin toate-i neschimbată

dragostea adevărată.

94 - Dragostea prinde viața, și-o înalță

și-o sfințește,

dar cu cât mai tare arde

cu atâta se topește.

95 - Cu iubirea merg oriunde,

lângă ea îndur oricâte;

ea le face minunate toate câte-ar fi urâte,

ea le face fericite toate câte-ar fi prea grele,

ziua ei e-n veci cu soare,

noaptea ei e-n veci cu stele.

96 - Fericirea dobândirii de-Adevăr o simți deplin

numai în iubire,

numai cerul ei e-n veci senin.

97 - Numai dragostea-i o stâncă într-o lume clătinată,

numai ce zidește dânsa nu se sfarmă niciodată.

98 - Numai dragostea trăiește într-o lume care piere,

numai ea rămâne-aceeași și-n nălțare

și-n cădere.

99 - Cel care-a iubit prea viu

o să uite prea târziu,

cel care-a dus prea mare dor

nu se uită prea ușor.

100 - În iubirea cea curată

și durerea-i fericită,

dar în patima stricată

și plăcerea-i chinuită.

101 - Pentru cel care-nțelege, și tăcerile vorbesc;

pentru cel care iubește, toate florile rodesc.

102 - Dragostea adevărată nu sfârșește la mormânt:

viețile de ea legate, au un veșnic legământ.

103 - Dragostea-i ca-mbrăcămintea cea mai țipătoare:

mult nu poate-a și-o ascunde omul care-o are.

104 - Dragostea adevărată nu îngăduie să-ți cruți

nici viața și nici punga - când e lipsă să ajuți.

105 - Inima este iubirii singura avere;

când o are pe aceasta, altceva nu cere.

106 - Cei ce se iubesc

sunt unul pentru celălalt de toate:

tată, mamă,

pâine, apă

rudă, prieten

soră, frate!...

107 - Însuși Dumnezeu răzbună

dragostea ce-a fost zdrobită:

mâna care a zdrobit-o va fi-n veci neodihnită.

108 - Aceia dintre oameni sunt buni și-adevărați

ce pot iubi fierbinte pe oameni ca pe frați.

109 - Dragostea adevărată nu e fără gelozie:

unde cea dintâi se-așează - și a doua o să vie.

110 - Apa care-ai aruncat-o,

n-o poți niciodată strânge;

dragostea când ai trădat-o

n-o mai ai - o poți tot plânge.

Griji de apa ta cea bună,

pân-o ai în vas la tine -

și iubirea ta-mpreună

dulce și fierbinte-o ține.

111 - Din fântâna prea departe

nu-ți stingi focul niciodată -

focul inimii nu-ți stâmperi cu iubirea-ndepărtată.

112 - Când Cel Drag ți-e prea departe

și-a Lui viață prea străină,

în zadar aștepți lumina și-ajutorul sfânt să-ți vină.

113 - Dacă vrei să afli pacea și lumina mântuirii,

adă-ți focul la fântână, adă-ți inima iubirii.

114 - Pe omul cel cuviincios

îl recunoști dintr-o privire,

dar că-i un suflet credincios

îl recunoști doar prin iubire.

115 - Când în tine e mai mare dragostea ca-n orișicine,

nici nu va mai fi pe lume alt om mai iubit ca tine.

116 - Nimic nu-mbărbătează-așa

pe cel ce te iubește,

ca pacea și răbdarea ta

când greul vă lovește.

117 - O inimă de tată e-un dar atât de sfânt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pământ.

118 - O, iubire, o iubire, cât de fără grijă ești!

Oare când vei mai ajunge și tu să te-nțelepțești?

Tu dai tot - nu cruți nimica,

tu ierți tot și uiți de rău...

tu nu-nveți nimic din lacrimi -

ci mergi tot pe drumul tău.

119 - Dragostea este lumina inimii curate -

inima adevărată fără ea nu poate!

120 - Dragostea când mai mult arde,

poate timp mai lung să poarte;

când se mistuie mai tare, crește mai fără de moarte.

121 - Ușor faci ale iubirii lacrimi să pornească,

dar ce greu le faci, pe urmă, să se mai oprească.

122 - Tot ce s-a făcut mai vrednic pe pământ, e din iubire,

fără ea nimic nu-i dulce nici în oameni, nici în fire.

123 - Nu-i nevoie să ai totul veșnic

și profund

și sfânt,

dar iubirea e nevoie ca s-o ai așa, oricând!

124 - Toată iarba mai învie și după ce-a fost călcată -

dragostea disprețuită nu învie niciodată.

125 - Pe puțini îi doare astăzi

când se pierde-un suflet mare;

e așa de rară-n lume dragostea răspunzătoare!

126 - Doar iubirea are harul de-a da vieții frumusețe;

cine-o știe, s-o asculte,

cine nu - să o învețe!

127 - Fiecărei ciori îi pare c-al ei pui e mai frumos,

dragostei adevărate totu-i pare luminos,

dragostei adevărate nu-i nimic să-i pară greu,

de aceea ce-l ce-o are e născut din Dumnezeu.

128 - Dragostea adevărată va rămâne ne-ncetat,

dar ea-i foarte rară-n lume

și e foarte greu de-aflat.

129 - Dragostea și tusea nu se pot ascunde!

ele se arată, dacă sunt, oriunde!

130 - Dragostea e ca și soba cea înflăcărată:

lângă ea, pe nici o iarnă nu-ngheți niciodată.

131 - A dragostei lucrare întrece-al vremii plin

și trece-n veșnicie, ca tot ce e divin.

132 - Mergi cu drag unde te-așteaptă dragostea-n portiță,

stai cu drag acolo-n umbra foilor de viță,

dormi cu drag în așternutul moale-al bucuriei,

căci atât de rară este casa prieteniei.

133 - Iubirea-i cea mai crudă din toate câte sunt:

ea-ți cere cât nu-i alta să-ți ceară pe pământ.

134 - Inima mai poate-odată obosi, îmbătrânind,

dar iubirea niciodată nu va obosi iubind.

135 - Inima îmbătrânește,

perii-ncărunțesc odată,

dar nicicând nu-mbătrânește dragostea adevărată.

136 - Dragostei și bunăvoiei

orice munci le par ușoare;

sila, însă, nici o muncă a iubi-o nu-i în stare.

137 - Precum valurile apei strâng nisipul

și-l desparte,

tot așa ne-aruncă viața când aproape,

când departe.

Fericiți sunt numa-n cântec cei ce se iubesc fierbinte -

și chiar despărțiți o vreme,

au unirea-n veci nainte!

138 - Dragostea de care zilnic

nu-ngrijești s-o-mprospătezi,

scade-n fiecare seară

și se duce cum nu crezi.

139 - Oricât de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.

140 - Oricât de plăcute-odată toate cântecele tac,

numai cântecul iubirii l-ai cânta cu drag în veac.

141 - Cât de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii până-n veci ți-s neuitați.

142 - Cât de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

143 - Orice rană se închide mai târziu ori mai curând,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicând.

144 - Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă până mori.

145 - Orice soț și orice frate

pot uita ce-au spus plângând,

numai dragostea curată nu te va uita nicicând.

146 - Doamne, orișice pe lume

pot să las și să jertfesc,

numai fără-a Ta iubire, nici să mor, nici să trăiesc!