Despre încercare
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Încercarea şi ispita vin în lume peste toţi;
a scăpa de tot de ele, cât vei vrea,
tot n-ai să poţi.
Ele vin, dar cu credinţă cât vei fi,
să nu te temi:
ea ţi-ajută totdeauna să le birui - cât o chemi.
2 - Toate vor lucra spre bine pentru cine-i credincios,
tocmai cum făgăduieşte tot Cuvântul cel Frumos.
Ai deplină-ncredinţare de-acest veşnic adevăr:
fără ştirea Lui nu-ţi cade nici un fir de păr!
Chiar şi dacă cel rău umblă
să-ţi urzească-un rău,
pân-la urmă, Cerul scoate chiar din el
un bine-al tău!
3 - Feţele cele mai sfinte sunt lovite cel mai greu -
sufletele cele bune au de pătimit mereu.
4 - Unde nu e încercare, nu-i nici biruinţă;
unde nu-i împotrivire, nu-i nici stăruinţă;
unde nu e înfrânare, nu e nici cunună -
astea toate merg în viaţă numai împreună.
5 - Nevoia are şi ea supunerile ei -
şi ea ţi le sileşte - că vrei ori că nu vrei.
6 - Necazurile-n viaţă ne vin ca încercare
s-arate unde este credinţă şi răbdare.
7 - După lovituri s-aude vasul unde e crăpat,
la-ncercare se cunoaşte fratele adevărat.
8 - A păţi e cea mai bună cale de-a-nvăţa
ce-i bine,
dar pe calea asta-s multe lacrimi grele
şi suspine.
9 - Învaţă din greşeală, învaţă din dureri -
vai celui ce nu-i astăzi mai priceput ca ieri!
10 - Când credinţa noastră este cea mai slabă-n încercare,
atunci rugăciunea noastră să ne fie cea mai tare,
atunci să chemăm Lumina mai puternic,
să ne scape -
şi-avem s-o vedem cum vine liniştit,
păşind pe ape...
11 - Când e omu-n mari primejdii, atunci sufletul şi-arată:
numa-n încercări se vede starea lui adevărată.
12 - Caracterul cel puternic, firea de erou, o are
numai cel ce nu-l înfrânge nici a morţii grea-ncercare.
13 - Nimic nu-i la-ntâmplare, ci totu-i rânduit
de-Acel ce ştie toate. Rămâi, deci, liniştit!
14 - Cum adevăratul aur numa-n foc se lămureşte,
tot aşa credinţa bună la-ncercări se dovedeşte.
15 - Gândeşte-te în încercare că nu eşti tu cel mai lovit -
nu-i casă fără morţi pe lume,
nu-i început fără sfârşit.
16 - Până nu încaleci calul, nu-i cunoşti năravul rău -
până nu vine-ncercarea, nu-ţi cunoşti vecinul tău.
17 - În momentele mai grele aminteşte-ţi totdeauna
de-Adevărul tău Cel Unul
şi iubirea ta, cea una!
18 - Calul bun se vede şi sub şeaua rea,
dragostea curată şi pe vremea grea.
19 - Cine nici în suferinţă tot nu-nvaţă ceva bun,
va trăi ca un netrebnic, va muri ca un nebun.
20 - Când nenorocirea doarme, te fereşte s-o trezeşti,
căci dac-o trezeşti şi vine, greu mai poţi s-o ocoleşti.
21 - Numai la război se vede cine e viteaz şi cum,
pân-acolo, înainte mulţi se laudă pe drum;
numai puşi la încercare vezi câţi sunt şi care nu-s
oameni de curaj din mulţii ce s-au lăudat şi-au spus.
22 - Necazul te învaţă în cine să te-ncrezi
şi moartea îţi arată cât iei din câte vezi
şi datoria-ţi spune cât trebuie să şezi
când le-nţelegi pe toate şi vrei să le urmezi.