Despre îndreptare
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Lacrimile îndreptării sting al conştiinţei jar
niciodată-aceste lacrimi nu vor curge în zadar.
2 - Ceea ce-i peste putere, nu ne cere îndreptarea,
însă ce ne dăruieşte este binecuvântarea.
3 - Ce-i trecut, trecut rămâne,
nu-l mai poţi schimba de-acum,
viitorul însă astăzi poţi să-l schimbi
- luând alt drum.
Nu poţi să înlături moartea care este-n drumul tău,
însă poţi venind spre Bine, s-o învingi
scăpând de rău.
4 - Pregăteşte-te de astăzi pentru cerul fericit
dacă tu vrei ca şi cerul să te-aştepte pregătit,
cum vrei tu să te primească cerul sfânt în sânul său
când tu nici gândeşti acuma să-l primeşti în sânul tău?
5 - Când cel rătăcit se-ntoarce şi îşi plânge ce-a făcut
nimenea să nu-l mai mustre de păcatul din trecut.
6 - Patru mici, uşor doboară, împreună, pe un mare;
unitatea e puterea în oricare-mprejurare.
7 - Multe gâşte-nving o scroafă,
multe ape fac o mare,
multe ciori alungă uliul
- fiţi un suflet în lucrare.
8 - Lacrimile îndreptării sting păcatul cel din jar
şi-aduc celui ce le varsă dulcele iertării dar.
9 - Uşor poţi trupul să ţi-l speli,
dar sufletul ţi-l poţi mai greu
- doar plânsul scapă de greşeli
şi grija de-a fi bun mereu.
10 - Părerile de rău din suflet n-ai voie să-ţi înăbuşeşti
ci să le-mpaci cu-mbrăţişarea acelor care îi jigneşti.
11 - Numai soarele arată ce e, unde el pătrunde,
numai adevărul spune câte inima ascunde,
numai focul arde pleava şi gunoiul din grădină,
- numai plânsul îndreptării spală sufletul de vină.
12 - Fără suflet nu e artă,
fără lacrimi nu-i căinţă,
fără luptă nu-i cunună,
fără crez nu-i biruinţă.
13 - Îndreptare-adevărată este-o naştere de Sus,
fără ea nu-i mântuire
nici în lume - şi nici Sus.
14 - Îndreptarea-adevărată nu-i pe-o zi, când s-a făcut,
ci e pentru veşnicie un hotar de netrecut.
15 - Dacă mintea celui care se căieşte - ar fi-aşa
înainte de cădere - cine oare-ar mai cădea?
Dar nefericit e-acela care nici dac-a căzut
tot n-ajunge mai cuminte... - el e-n veci de veci pierdut!
16 - Noi vom plânge mai amarnic pururi faptele acele
ce le-am vrut mai cu putere
şi-am ţinut mai mult la ele.
17 - Cu cât acoperi focul, cu-atât l-aprinzi mai tare
- mărturiseşte-ţi vina de vrei a ta-ndreptare
şi leapădă păcatul dacă doreşti iertare
căci rana-acoperită nu-şi află vindecare.
18 - Nu fii grabnic cu răspunsul
ci fii grabnic cu-ndreptarea
atunci nu te-alegi cu biciul
ci cu binecuvântarea.
19 - Prima grijă tu învaţă
să-ţi îndrepţi a ta viaţă
căci atunci vezi desluşit
să-l îndrepţi pe cel greşit.
20 - Cine-ajunge să-şi dea seama că e tare patul său
n-are să mai doarmă bine, ci din ce în ce mai rău.
Cine-ajunge să-şi dea seama de păcatu-n care zace
până-l leapădă şi scapă conştiinţa nu-i dă pace!
21 - Doar focul cel frumos îl face pe-orice cărbune
înroşit,
doar îndreptarea bună-l schimbă
pe omul ce se vrea-nnoit.
22 - Cercetează rădăcina firii omului cum este
că din asta-i tot ce-n fapta şi-n cuvântul lui rodeşte;
dacă e născut din Duhul, este om duhovnicesc,
dacă nu-i născut, el are firea lui de om lumesc.
23 - Firea lui, e greu s-o schimbe orice om
oricât ar vrea,
numai lacrima fierbinte face treaba asta grea.
24 - Firea veche şi cea nouă luptă-n noi pân-la sfârşit,
fericit e cel ce luptă rămânând nebiruit.
25 - Luptă-te cu firea veche ce te-ndeamnă spre păcat
- cu ea până-n ceasul morţii o să ai tot de luptat,
luptă-te, căci doar o clipă dacă nu veghezi viteaz
nici nu ştii cum te trânteşte în ruşine şi-n necaz.
26 - Mai bine sfătuieşte decât să ocărăşti,
cu sfatul bun mai grabnic ajuţi şi mântuieşti,
ocara este aspră şi taie şi răneşte
- de-aceea sfatu-ndreaptă, ocara îndârjeşte.
27 - Mustră-l pe-nţelept - şi-acesta te va socoti un sfânt;
mustră-l pe nebun - şi-acesta te trânteşte la pământ.
28 - De ştii drumurile bune dar te duci pe cele rele
meriţi aspră pedepsire
- şi-o să iei multe nuiele.
29 - Firea nouă este grâul,
firea lumii-i buruiana,
cea dintâi este din ceruri
cealaltă-i din Satana
- luptă, suflete, să crească numai roada celei bune
iar pe cealaltă luptă firii noi a o supune.
30 - Udă grâul firii sfinte cu a lacrimilor rouă
să-ncolţească şi rodească tot mai mult sămânţa nouă,
şi-ncălzeşte-o cu-al iubirii soare minunat şi dulce
ca să poată-mbelşugată roadă cerului aduce.
31 - Nu te crede prea puternic când te lupţi cu firea rea,
este-atâta viclenie şi nelegiuire-n ea;
ci te bizuie întruna pe al înfrânării har
ca să-i smulgi din rădăcină orice otrăvit lăstar.
32 - Firea veche nu se poate îmblânzi şi îndruma,
ci ea trebuie-a o smulge şi zdrobi şi sugruma;
a ei fapte duc la moarte
şi oricine-o cruţă-n sine
va sfârşi-n nelegiuire, în gheenă şi-n suspine.
33 - Nu te înşela crezându-ţi cu putinţă mântuirea
fără marea hotărâre, fără a-ţi schimba trăirea,
căci fără schimbarea vieţii, ca o moarte şi-o-nviere,
nu există mântuire! - mântuirea asta cere.
34 - Nu se leagănă copacul dacă vântul nu adie
- fără gândul sfânt, în luptă
nu-i putere şi tărie.
35 - Cârtiţa de la-ntuneric nu ştie că este soare,
cei ce zac în necredinţă mor şi nu ştiu de iertare.
36 - Orbului îi spui zadarnic că e soare-n jurul lui,
el în veac nu va-nţelege, orişicum te lupţi să-i spui.
Numai când se-ndură Mila şi-i deschide ochii noi
vede soarele nainte
şi-ntunericul napoi.
37 - Nu-l învinui pe-acela
care merge prin noroi,
fă-l să vadă - şi pe urmă
va şti el să iese-apoi.
38 - Bine fac şi cei ce-acasă doar de fapte bune spun,
dar mai bine fac cei care duc pe-un orb
pe drumul bun.
39 - De durere sau de dor
ochii ţi se fac izvor...
fericit e plânsul când
face sufletul mai blând.
40 - Plânsul revărsat căit
uscă răul săvârşit,
plânsul înnoit mereu
pace-ţi dă, iubitul meu.