Despre înţelepciune (2)

1 - Nu câte şti e vorba,

ci cum le ştii de drept,

aceasta te arată de eşti sau nu-nţelept.

2 - Nu-s săraci cei fără-avere,

fără minte-s cei sărmani;

banii nu pot să dea minte,

mintea poate să dea bani.

3 - Nu-i orfan cel fără mamă,

nici sărac cel fără tată;

e orfan cel fără carte şi cu mintea-ntunecată.

4 - Om cu carte fără rost

e ca negustorul prost;

om cu stare fără şcoală

e ca prăvălia goală.

5 - Şcoala nu-i doar alfabetul, ci e gând desţelenit,

mulţi ştiu să citească-o carte,

dar puţini ştiu ce-au citit.

6 - La un car de-nvăţătură trebuie şi-o minte trează,

geaba-i toarnă cu găleata dacă sacul nu păstrează.

7 - Cine-ntreabă - nu greşeşte,

cine nu - tot rău păţeşte.

8 - Nebunul îl cunoşti pe bâtă

iar prostul îl cunoşti pe floare,

pe cel cuminte - după vorbă,

pe cel cinstit - pe-nfăţişare.

9 - Nebunul dă cu bâta-n baltă - şi se stropeşte tot pe el

tot ţie îţi faci rău când umbli

să tulburi lumea în vreun fel.

10 - Rădăcina-nvăţăturii e amară uneori

însă rodul ei e dulce

te-ndulceşte până mori.

11 - Cu un om fără de minte nu glumi în nici un fel

nici nu-l râde, nici nu-l bate - dacă nu eşti ca şi el.

12 - Taina lui, cel înţelept

o păstrează-nchisă-n piept;

taina omului nebun

îi e gură şi-i pe drum.

13 - Prostul spune tot ce ştie,

cel cuminte mai mult tace

- gura-l spune pe oricare

ce e-n el şi câţi bani face.

14 - Când omul bun deschide gura

tu să ţi-o-nchizi şi să-l asculţi

căci aur nu e mult pe lume

şi oameni înţelepţi nu-s mulţi.

15 - Decât un car de frumuseţe, mai bine-o lingură de minte,

frumseţea-i numai amăgire, pe mulţi îi tulbură şi-i minte

dar mintea bună-i cumpătată şi harnică şi liniştită

iar cui o are, totdeauna îi face viaţa fericită.

16 - Sfaturile bătrâneşti

să le-asculţi câţi ani trăieşti,

află-ţi pururi ajutor

în înţelepciunea lor

căci ei tot ce-au învăţat

au trăit şi-au îndurat

- de-ai trăi cât şapte vieţi

tot ai încă ce să-nveţi.

17 - Nu-i avere mai de seamă, nici frumseţe mai aleasă

pentru om ca-nţelepciunea şi purtarea cea frumoasă.

18 - Nu-i sărac cel fără-avere, ci-i sărac cel fără minte,

ce nu strânge-nţelepciunea nici din bani nici din cuvinte.

19 - Prostul nu alege multe, una-două dă cu parul;

fii cuminte, lasă-i calea, e destul de larg hotarul.

20 - Nu da sfat la cel cuminte,

el nu-ţi cumpără ci-ţi vinde,

şi nu îmbia-n zadar

castraveţi la grădinar.

21 - Cui doreşte să-nţeleagă, două vorbe i-s de-ajuns,

ori că-i vorba de-ntrebare, ori că-i vorba de răspuns.

22 - Cel cuminte-i cât o sută

şi când stă şi când ajută.

23 - Mintea cea mai de pe urmă a românului s-o ceri,

căci în ea e-nţelepciunea multor lupte şi-ncheieri,

de-ar avea-o fiecare încă de la început,

Doamne, câte le-ar mai face altfel de cum le-a făcut!

24 - Vai de cel ce nu-nţelege - să-ţi scoţi sufletul vorbind

că de mintea lui săracă două vorbe nu se prind,

- fericit acela care dintr-o vorbă a-nţeles,

mintea lui e luminoasă, drumul lui e drum ales.

25 - Boul cât ar fi de tare, şi-un copil în lanţ îl leagă;

cel cuminte, cu o vorbă pune-n frâu o gloată-ntreagă.

26 - Faţă de cei mari, tot mare trebuie s-ai şi răbdare,

unde-i culmea cea mai naltă e şi umbra cea mai mare.

27 - Numai prostul socoteşte că le ştie chiar pe toate,

înţeleptul niciodată prea-nţelept nu se socoate.

28 - Orbului degeaba-i spui

că-i lumină-n jurul lui,

ochii cei întunecaţi

nu te cred oricât le-araţi.

29 - Ca o oaie e şi omul: după altul merge-ndată

fără mai întâi să caute cum e calea apucată,

numai mai târziu se uită, când e-aproape să se taie;

ce prostie face-atuncea când se duce ca o oaie.

30 - Lesne crede fiecare ce doreşte el cu foc,

dar dorinţa cu-mplinirea rar se-ntâmplă la un loc.

31 - La dorinţe n-are omul niciodată un hotar,

dar la câte dintre ele speră-n lume în zadar!

32 - Nu-i numai un singur câine scurt de coadă,

nici numai un singur om cu vorba şoadă,

nici doar o prostie în mintea neroadă.

33 - Nici cinci degete-ale mâinii nu se-aseamănă-ntre ele,

cum să fie-atâţia oameni de-o părere-n toate cele?

34 - Cum e ţara

şi-ntocmeala,

cum bordeiul

şi-obiceiul,

cum e mintea

şi merindea,

cum vorbeşti

- acela eşti!

35 - Ochii sunt oglinda inimii oricui

- ca să ştii ce este, caută-n ochii lui.

36 - După ochi îl poţi cunoaşte şi pe hoţ şi pe cinstit,

numai ochii ţi-l arată pe oricare negreşit,

faţa poate să te-nşele şi cuvintele te pot,

însă ochii nu înşală, ei spun adevărul tot.

37 - Oamenii din orice loc

nu-şi zic minte, ci: noroc,

pe noroc dau banii toţi,

iar pe minte doi-trei zloţi.

38 - Trebuie şi-un strop de minte la o mare de noroc,

altfel în curând rămâne totul ars ca după foc.

39 - Norocu-i cum şi-l face omul, cu mintea sau prostia lui,

zadarnic tot aştepţi norocul să vină, dacă minte nu-i.

40 - Unde-i minte-i şi noroc,

cum e fum unde e foc,

dar când mintea-i dusă-n drum

nici noroc nu-i nicidecum.

41 - Norocul vine-n urma minţii, dar mintea rar după noroc,

cuminţi vezi norocoşi adesea,

dar norocoşi cuminţi - deloc.

42 - Pe orice spiţă calcă roata,

la orice lucru-i vine rând,

de-aceea nu fi nici prea vesel

dar nici prea amărât nicicând.

43 - Când latră câinele bătrân

să nu mai stai cu mâna-n sân,

grăbit să ieşi atunci afar’

c-acesta nu latră-n zadar

- de sfaturile bătrâneşti

când nu asculţi amar păţeşti.

44 - Ascultarea e viaţă, neascultarea e pierzare

- fericit cine-ascultă vorba bună pân-o are.

Cel ce leapădă-ndrumarea şi-ascultarea vorbei bune

o va cere-arzând odată, dar n-o s-aibă cine-o spune.

45 - Amânare, amânare, multora le dai pierzare;

minte bună, minte bună, la puţini le dai cunună!

46 - Amânarea este hoţul care fură timpul tău,

cine-amână nu învie ci se-ngroapă şi mai rău.

47 - Fiecare câine latră unde i se-aruncă os,

fiecare om slujeşte cauza care-i dă folos.

48 - Omul care-i mai cuminte este omul cel mai bun,

pe cât poate fi rău omul, pe atâta-i şi nebun.

49 - Dacă ai mai multe coarde pentru arc, vânezi oricând,

dacă ştii mai multe drumuri nu te rătăceşti curând,

dacă ai mai mulţi prieteni mai uşor te-adăposteşti

- totdeauna s-ai mai multe căi să ieşi de unde eşti.

50 - O, câţi înţelepţi şi vrednici au murit necunoscuţi

şi câţi mai trăiesc şi astăzi - dar ascunşi şi neştiuţi,

câţi de care-o să se ştie numai după ce s-au dus

şi câţi cei ce-o să-i arate numai Ziua lui Isus!

51 - Uneori se nasc în lume oameni unici care au

o viaţă uimitoare - şi-o lumină sfântă dau,

aceşti oameni n-au pe lume nici strămoşi şi nici copii

toţi ai lor se uită-n moarte, ei rămân de-a pururi vii.

52 - Orice om are dorinţa să se-arate-a fi ceva;

de nu poate prin virtute, cel puţin prin vorba sa;

de nu poate prin ştiinţă, cel puţin prin orice fleac

şi prin orice nebunie - asta mulţi o pot, şi-o fac.

53 - Înţeleptului i-ajunge doar odată să te vadă

ca să ştie despre tine ce preţ ai - şi ce să creadă.

54 - Nu averea sau onoarea fac pe om să fie mare,

ci frumseţea şi lumina cinstei care-n el le are.

Un pitic, pitic rămâne chiar când stă pe-un munte sus,

uriaşul, uriaş e şi-ntr-o groapă dacă-i pus.

55 - În această lume oarbă nu va sta cel înţelept

decât unde orice lucru este preţuit pe drept,

căci mulţimea rar cunoaşte, prea puţini văd ce-i curat

şi aleg mărgăritarul fals, din cel adevărat.

56 - Înţeleptul se frământă să înveţe ce nu ştie

şi cel bun se chinuieşte când sunt alţii-n sărăcie;

la cel rău nu-i pasă de-alţii,

la cel prost - de-nţelepciune,

dar amar va plânge-odată cel ce uită cele bune.

57 - Omul nu poate să vadă ceea ce-i deasupra sa,

fiecare vede-n altul doar ce-n sine va avea;

omul mic pe toţi îi vede mici la suflet, ca şi el,

omul mare-i preţuieşte pe-al mărimii sale fel.

58 - Adu-ţi aminte când eşti tânăr că şi tu ai să-mbătrâneşti,

respectă pururi bătrâneţea, în orice loc ai s-o-ntâlneşti.

59 - Nimănui nu i se pare că-i atâta de bătrân

să nu creadă că nainte încă zile-i mai rămân,

numai înţeleptul crede c-a îmbătrânit prea tare

faţă de puţinul bine care-n urma lui îl are.

60 - Oamenii la bătrâneţe ori mai răi sunt, ori mai buni,

sunt ori plini de-nţelepciune, ori nişte sărmani nebuni;

pe cei înţelepţi cinsteşte-i, iar cu ceilalţi ai răbdare,

nimenea nu ştie-n viaţă ce-l aşteaptă pe oricare.

61 - Toţi doresc viaţă lungă, dar n-ar vrea să-mbătrânească

- cei ce n-o au - să se teamă,

cei ce-o au - să n-o urască!

62 - Pe-acel om ce tinereţea nu l-a dus la nebunie,

pe-acel om nici bătrâneţea nu-l va duce la prostie.

63 - Orice rău are şi-un bine,

orice bine-are şi-un rău,

numa-nţelepciunea ştie ce să ia-n folosul său.

64 - Greu e s-aibă-nţelepciune încrezutul cel avut,

greu e s-aibă avuţie înţeleptul cel tăcut.

65 - Bucuria şi durerea,

fericirea şi-ncercarea,

avuţia şi lipsirea,

amintirea şi uitarea,

sănătatea şi zăcerea

- vin pe rând la fiecare,

înţeleptul nici să râdă, nici să plângă-aici prea tare.

66 - Sunt comori ce trec cu timpul

şi comori netrecătoare -

a le şti alege bine, asta-i mintea cea mai mare.

67 - Ce nedrept îţi par acuma împărţite pe pământ

bunurile printre oameni, unde nu-s şi unde sunt,

dar e-n toate-nţelepciunea care, când o dobândeşti,

este-n stare să te facă mulţumit aşa cum eşti.

68 - Orice om ajunge-n viaţă într-un loc uşor

sau greu,

sus sau jos,

fiindcă-aşa e rânduit de Dumnezeu.

Cine înţelege asta şi primeşte tot ce-i vine

ca din Voia Celui Veşnic

- înţelege cum e bine.

69 - Celor care abuzează de ce-n lume li s-a dat

chiar şi binecuvântarea li se schimbă în păcat,

dar cui foloseşte bine, cu măsură, tot ce are,

pân-la urmă şi necazul este-o binecuvântare.

70 - Pot fi uneori cusururi ce devin talente-alese,

după cum pot fi talente ce devin cenuşărese

- scumpă este-nţelepciunea care ştie-umbla cu ele

relele-ajungându-i bune,

bunele-a n-ajunge-n rele.

71 - Omul înţelept adesea poate face fapte sfinte

numai când dispreţuieşte multe sfaturi şi cuvinte

- numai când dispreţuieşte multe laude şi-ocare

omul înţelept creează ceea ce-i frumos şi mare.

72 - Om sau taină,

gând ori faptă,

presimţire, - ori întristare,

fiecare-o-nvăţătură

ori o-nştiinţare are!

Este-o mare-nţelepciune să poţi şti ce-i în oricare

şi s-alegi ce e lumină şi ce-i binecuvântare.

73 - De ne-ar fi creat Natura, am fi şi noi toţi la fel

cum sunt toate celelalte

- cum i-e neamul, e şi el -

leii toţi viteji, iar mieii toţi fricoşi de orice rău,

numai oamenii sunt altfel, fiecare-n felul său.

74 - Viţeluşului de-azi noapte

nici de-un tigru nu-i e frică,

omul cel fără de minte nu se teme de nimică;

dar dacă viţelul creşte se fereşte de-orice vită,

omul când înţelepţeşte fuge de-orişice ispită.

75 - La-nţelept, din mii de vorbe, una poate fi greşită

dar la prost, din câte-ar spune, nu-i nici una fericită.

76 - Numai prostul se gândeşte

c-a-nvăţat destul în viaţă,

cel deştept nu crede asta, el învaţă şi învaţă.

77 - Cine se va şti pe sine

dar şi pe vrăjmaş şi-l ştie,

dintr-o sută de războaie el va câştiga o mie;

cine nici pe sine însuşi

nici vrăjmaşul nu-şi cunoaşte,

într-o mie de războaie numai nenorocu-l paşte.

78 - Tu să nu uiţi că Trecutul ţi-e învăţ

spre Viitor,

cei ce uită-nvăţu-acesta, uită spre pierzarea lor.

Cine nici din ce-au tras alţii

nici din ce-a păţit chiar el

tot nu-nvaţă-nţelepciunea

- va pieri ca un mişel.

79 - Pe orice om l-arată mintea

- dacă e, sau dacă nu-i;

fără minte, ce e omul? -

vai şi-amar de soarta lui!

80 - Perii albi - şi sânul mamei

sunt pe lume lucruri sfinte,

sfânt respect să ai de ele şi-n privire şi-n cuvinte.

81 - Înţeleptul foloseşte spre auz urechea sa,

cel nebun o foloseşte doar spre-a se făli cu ea.

82 - Tu să tragi învăţătură cu urmare fericită

şi-un rod bun din orice cale

şi-orice zi nenorocită

- fericit acel ce trage bun învăţ din orice rele,

dar nefericit acela ce n-a scos nimic din ele.

83 - Ai înţelepciunea?

- eu bogat îţi zic.

N-ai înţelepciunea?

- eşti un biet nimic!

84 - Când nu vrei să-ţi ştii Trecutul

nici să-nveţi nimic din el,

nu-ţi vei şti nici Viitorul, n-ai să-l înţelegi de fel

şi vei merge către moarte ca un orb cu ochii seci

nu-ţi şti clipa,

nu-ţi şti groapa unde cazi şi zaci pe veci.

85 - N-ajungi la desăvârşire

fără foc şi dăruire!

- Vrei să fii desăvârşit?

arzi, cu suflet strălucit.

- Vrei să fii un om frumos?

dăruieşte-te voios!

86 - Sfântă este gura care poartă sfânta-nvăţătură,

însăşi Vestea Bună spusă

face sfântă-această gură.

87 - Cât de veche e Scriptura,

- şi mereu dă lucruri noi,

ţineţi-i învăţătura

căci ferice e de voi.

88 - Să iei seama patru lucruri înţelepte orişicând:

- să nu urci pe vita care merge cu poveri gemând

- să nu iei nimic ce este de la cel ce ţi-e vrăjmaş

- să nu te îmbraci cu luxul şi dezmăţul de oraş

şi să nu-ntârzii când este ceasul datoriei tale;

de le ţii pe-acestea patru

eşti pe-a-nţelepciunii cale.

89 - Calea spre înţelepciune

e tăcerea - se tot spune!

Încă ce-i Înţelepciunea?

- cea mai mare-nţelepciune

e să rabzi cu împăcare orişice-ncercări haine

şi să taci cu-nţelepciune chiar şi-atuncea

când nu-ţi vine.

90 - Om bătrân e numai omul care are-nţelepciune

şi om bun e numai omul care umblă-n fapte bune.

91 - Nebunia mâinii este ca a minţii mult mai rea

de a minţii - suferi singur

de a mâinii, mulţi cu ea.

Mintea poate doar s-o spună

însă mâna o şi face

- şi cât face-o mână proastă, multe minţi nu pot desface.

92 - Nici o bogăţie-n lume nu-i de preţ ca mintea bună,

bogăţia asta caut-o, fiul meu,

- şi ţi-o adună

că dacă le-ai pierde toate, dar o ai pe asta una,

cu ea nu mori niciodată, ci trăieşti pe totdeauna.

93 - Unii oameni au asupra lor o binecuvântare

dăruită lor din ceruri încă de la înnăscare.

Cu-acei oameni peste care vezi al harului Semn sfânt

fii prieten, căci ei pururi ocrotiţi de ceruri sunt.

94 - Când vrea cerul cuiva bine

îi deschide-o minte trează

şi-atunci toate înainte fericit se luminează.

95 - Sfatul tău şi-nvăţătura poţi s-o dai oricui,

însă minte să le-asculte - nu poţi da nimănui,

dacă el nu şi-o câştigă chiar prin munca grea,

în zadar, oricâte sfaturi - moare fără ea.

96 - Nu dispreţui pe nimeni, ci gândeşte-te aşa

că noi toţi suntem pe lume cum ne lasă Cineva.

97 - Cea mai scumpă-nvăţătură-i

cea care-o primeşti păţind,

cel mai greu plăteşte-acela care-nvaţă pătimind.

98 - Numai înţeleptul poate fi un bun cârmuitor,

el nu caută-a-şi face bine numai lui -

ci tuturor.

99 - Cunoştinţă-adevărată nu vom dobândi nicicând

dacă mai presus de suflet

punem trupu-n primul rând,

ci numai atunci când trupul e supus în orice fel

sufletului -

până-odată ne vom izbăvi de el.

100 - Cei fără-nţelepciune privesc numa-n trecut

pierzând şi ce au astăzi şi ceea ce-au avut.

101 - Buna-nţelepciune vede cât se cere, nu cât poate

şi pe toate totdeauna, la sfârşitul bun le scoate.

102 - Pe-nţelept l-nvaţă mintea,

pe cel prost nenorocirea,

pe nebun nu-l mai învaţă nimenea şi nicăierea.

103 - Lung e-un drum cu-nţelepciune,

scurt e cu exemple bune,

greu l-nveţi pe-un om spunându-i

lesne-nvaţă arătându-i.

104 - Nu există un prieten ca înţelepciunea bună,

nici duşman cum e prostia şi umblarea cea nebună.

Buna-nţelepciune este Adevăru-adevărat,

iar prostia şi mândria e minciună şi păcat.

105 - Întru-un ceas de nenoroc

pierzi cât ani nu pui la loc

şi-ntr-o zi de bucurie

strângi cât n-ai strâns într-o mie.

106 - Cunoştinţa sănătoasă nu numai din cărţi s-adună,

ci din dragostea de cinste

şi din munca împreună.

107 - Prostul pururi osândeşte tot ce el nu înţelege,

iar nebunul întinează tot ce el nu ştie-alege.

108 - Pe-nţelept îl poţi convinge

căci el judecă ce spui,

dar pe cel prost niciodată nu-l poţi scoate din a lui.

109 - Nu e greu să ştii începe, ci e greu să ştii găta,

pentru asta pune-ţi toată mintea şi puterea ta.

110 - Dacă trei minţi merg pe-o cale

- din nimica, aur scot!

Dacă trei minţi iau trei drumuri

se alege praf de tot.

111 - Un sfat bun, te poate face să câştigi un timp

şi-un drept

însă care-i nepăţitul ce-l ascultă pe-nţelept?