Despre milă
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, fii plin de milă, de iubire şi-ndurare,
să se vadă-n tine cerul oglindit aşa ca-n mare -
căci atunci avea-vei parte de credinţa cea curată
care îţi va face viaţa binecuvântată,
Milostivul Cer găti-ţi-va veşnic numai sărbătoare
- dar pe cei cruzi El îi lasă în credinţe-ngrozitoare.
2 - Fiii mei, luaţi aminte: fericit cine-are milă.
- Dacă inima v-o moaie orice lacrimă umilă,
dacă de-orice nedreptate voi vă despărţiţi cu silă
un sfânt nume străluci-va pe-a vieţii voastre filă.
3 - Când vei face şi tu milă, orişicât de mare fie,
să n-o faci ca fariseul - ochii lumii să ţi-o ştie,
căci atunci această milă, orişicât ar fi de mare
poate-avea pe lume plată, dar în cer răsplată n-are.
4 - Celui care-ţi vrea pieirea tu viaţa să-i doreşti,
dă la toţi ce poţi, iar plată niciodată să primeşti,
căci ce lumea răsplăteşte
cerul nu mai socoteşte.
5 - Fiica mea, s-ajuţi cu milă pe-orice om, după putere
dar pe toţi, cât poţi, îi cruţă de ruşinea de a cere,
căci sunt mulţi ce-ndură lipsa cea mai grea şi mai amară,
dar decât să-tindă mâna mai degrabă-ar vrea să moară.
6 - Fapta milei iubitoare zilnic tu să ţi-o mulţeşti,
fără să mai stai să numeri ce-ai făcut să socoteşti,
nici să te întrebi vreodată ce răsplată-ai să primeşti,
lasă grija asta-n seama socotelilor cereşti.
7 - Fiul meu, fii plin de milă, fă ce-i bine şi frumos,
semenilor tăi tu caută să fii numai de folos;
cerul nu-ţi socoate viaţa după anii ce-ai trăit
ci după măsura-n care altora le-ai folosit.
8 - Dacă-a milei scumpă floare tu în inimă nu-ţi creşti
în curând de-a ta pustie singur ai să te-ngrozeşti.
9 - Fiul meu, de afli calea către sufletul zdrobit
calea asta te va face să fii cel mai fericit
căci cărarea ce sfârşeşte în lumina fără-apus
este-aceea ce cu milă, pe la cei zdrobiţi te-a dus.
10 - Tu în Cer ţi-ai adunat
doar ce pe pământ ai dat.
11 - Ceea ce-ai dat vei rămânea
când din lume vei pleca.
12 - Tu, cel ce te bucuri noaptea de un somn adânc, plăcut,
să gândeşti şi la sărmanii care gem în aşternut,
care nu dorm toată noaptea ci se zbat şi se aprind,
bătrâneţea şi durerea sunt mai grele nedormind.
13 - Tu cel care ai piciorul sănătos şi-alergi uşor,
nu-ţi uita însoţitorul cu neputincios picior.
14 - Tu, cel care-ndestulare ai în casă, nu uita
pe-acei care sufăr foame şi mizeria cea grea,
ci arată-te cu milă şi simţire spre dureri
pentru că la fel primi-vei când şi tu va fi să ceri.
15 - Să-l slujeşti pe cel în lipsă, că de moare-n lipsa grea
tu-l ucizi cu nepăsarea şi prin împietrirea ta.
16 - Dacă ai ce da, ajută pururi binevoitor
dacă poţi, fă chinul celor care sufăr, mai uşor.
17 - Când nu-i poţi, pe cei ce sufăr, cu nimic a-i ajuta,
taci, nu le mări durerea - au destulă şi aşa.
18 - Prin milă scapi de împietrire,
prin post te scapi de pofta rea,
prin rugăciune-ţi cureţi mintea
- aceste trei nu le uita.
19 - Fii cu milă totdeauna spre oricine - căci de-ai şti
ce greu sufăr mulţi pe lume şi nu spun - te-ai îngrozi;
au atâţia şi atâţia suferinţe şi nevoi
că le-ajung - şi fără-acelea care li le-am face noi.
20 - Fii milostiv cu cei ce sufăr, şi blând cu cei nefericiţi,
blajin sfătuitor acelor ce sunt uitaţi şi părăsiţi,
căci chiar de nu le poţi povara ca să le-o iei asupra ta,
iubindu-i, sfatul tău i-ajută s-o poată mai uşor purta.
21 - Omul ce nu simte cu-alţii este omul nemilos,
trăind numai pentru sine - nimănui nu-i de folos.
22 - Să-i deschizi oricând acelui
care-l vezi lovit de soartă
- tuturor ni-e dat să batem
cândva
la Aceeaşi Poartă.
23 - N-o să te întrebe Cerul
că n-ai fost un sfânt vestit
ci de datoria milei ce-o aveai de împlinit.
24 - Nu şti cine-ţi este frate numai la necazul mare
- dacă n-ar fi suferinţa, n-am şti mila cine-o are.
25 - Primeşte-l pe străin cu milă
atuncea mai cu seamă când
e şi bolnav,
e şi departe
şi slab de minte
şi flămând...
că cine va primi pe-un astfel de amărât neputincios
tot ce-i va face, cu iubire, va face tocmai lui Hristos.
26 - Mila este o virtute ce se capătă-n dureri
rareori o afli-acolo unde-au fost numai plăceri.
27 - Cei prea sănătoşi şi tineri
şi cei prea avuţi în viaţă
niciodată mila de-alţii care sufăr n-o învaţă;
omu-nvaţă mila de-alţii numai când el însuşi are
de trecut prin suferinţe şi prin încercări amare.
28 - Când ai frânghia prea scurtă n-ajungi apa din fântână
nici la binecuvântare n-ajungi când eşti strâns la mână.
29 - Cheltuieşte cu o mână şi culege cu-amândouă,
dar gândeşte şi la bietul ce-i tot ninge
şi-i tot plouă.
30 - Nu lăcomi la hrana asinului trudit
şi nu cruţa la plata acelui ce-a muncit,
nu trage de la gura săracului flămând
- că are să te-ajungă pedeapsa în curând.
31 - Cât de puţin ar fi să iai
cândva tot ai de fund să dai
- când iei însă cu gând milos
de fund nu dai, oricât ai scos.
32 - Cine-aşteaptă rugăminte, nu serveşte cu plăcere,
cine dă cu bucurie, nu aşteaptă-a i se cere.
33 - Nu da niciodată sfaturi unde trebuie pomană
că în loc să afli-un prieten -
vei afla numai dojană.
34 - Dacă ai patru pereţi
odihneşte pe-un drumeţ
casa ta dacă-ţi descui
şi-altu-ţi va deschide-a lui.
35 - Nu-ntreba dacă i-e foame celui care-ţi vine-n casă,
dacă dai cu bucurie, pune-i ce voieşti pe masă
şi-l îmbie să mănânce - el va face ce-o să ştie;
cine-ntreabă înainte nu dă bucuros ce-mbie.
36 - Mai dulce e oţetul dat
ca mierea cumpărată,
chiar şi puţinul dăruit
nu piere niciodată.
37 - Fericit e-acel ce poate încălzi mai mulţi la foc,
cel ce-n casa lui primeşte cât mai mulţi să aibă loc,
cel ce cât mai mulţi la masă ospătează bucuros
- cel mai nobil om pe lume este cel mărinimos.
38 - Uşor îi e cui porunceşte
dar cui ascultă-i este greu
- de-aceea stând în car gândeşte
şi la acei ce trag mereu.
39 - Sătulul la flămând nu-i crede,
nici cel bogat celui sărac;
sunt rari acei ce simt cu alţii
şi largă inima-şi desfac.
40 - Simte-l totdeauna frate pe cel gol şi singurel
şi cu tot ce poţi ajută-l
- şi tu poţi s-ajungi ca el.