Despre minciună
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, de-ar fi pe lume ani o sută să trăiești,
de minciună - spun din suflet - ca de foc să te ferești,
nu căuta mințind vreodată să te-nalți, căci vei cădea,
nici să mânci cu ea, că pâinea ei curând te va-neca.
2 - Turnul putred al minciunii cade pururea pe-acel
care caută să se-nalțe sprijinindu-se pe el.
3 - Cu minciuna de scăpare nu căuta să te deprinzi,
pe un mincinos mai iute ca pe-un câine șchiop îl prinzi.
4 - Multe case-au ars încinse
de-o scânteie pe furtună
dar mai multe-au ars aprinse
de-o femeie c-o minciună.
5 - Nici pe limbă, nici în suflet nu lăsa să-ți stea minciună,
ea-i venin ce-l otrăvește
pe acel ce-o folosește,
tu să spui în față numai adevărul totdeauna,
de minciună te-ngrozește
și-ori de care, te ferește.
6 - Multe vieți de om războiul a pierdut,
dar mai multe morți minciuna a făcut.
7 - Când vorbește mincinosul n-asculta la vorba lui
căci minciuni s-asculți de-ți place,
o să-ți placă și să spui.
8 - Pe-a minciunii punte rea
să nu treci în viața ta
căci când crezi că ești trecut
puntea putredă s-a rupt
și te pomenești căzut
și mai rău ca la-nceput.
9 - Multe vieți desparte moartea când s-abate din senin,
dar mai multe despărțit-au două vorbe cu venin.
10 - Dacă umbli cu minciuna pe mulți poate-i vei răni,
dar pe tine să știi bine, sigur te vei nimici.
11 - Fugi de minciună, ea te face de râs și de disprețuit,
minciuna poate-ascunde astăzi o faptă rea ce-ai săvârșit
de mâine sigur o s-arate c-ai fost nedemn și necinstit.
12 - Fii cinstit! - minciuni nu spune niciodată nimănui,
tu ai mintea ca minciuna s-o cunoști, dar să n-o spui.
13 - Al tău suflet te silește
să se-nalțe, nu să cază.
Adevărul te sfințește,
dar minciuna te-ntinează.
14 - Fiul meu, fugi de minciună cât o vezi în orice loc,
căci minciuna totdeauna îți aduce nenoroc.
15 - Omul care tot promite repede și mult - e-acel
care umblă cu minciuna... fii cu grijă, fugi de el!
16 - Fii cu grijă totdeauna: mincinoșii nu sunt proști,
cercetează tot ce-ți spune omul care nu-l cunoști,
rar să crezi în tot ce spune, ne-ncetat să-l bănuiești
ca să nu te arzi la urmă, s-ajungi unde nu gândești.
17 - Când un om te-nșeală-odată, vinovat e numai el,
când te-nșeală-a doua oară, amândoi sunteți la fel,
de te-nșeală-a treia oară, numai tu ești vinovat
că l-ai cunoscut și totuși ai fost prost și te-ai lăsat.
18 - Oricine-aruncă-n alții cu minciună și osândă
să se-aștepte c-au să vină iar napoi - și cu dobândă.
19 - De cunoști sinceritatea caracterului frumos
n-ai să poți fi niciodată, nici cu unii, mincinos.
20 - Creștinismul încă este, dar creștini abia mai sunt,
duhul lumii și minciuna întinează tot ce-i sfânt,
nimicind și curăția și credința pe pământ.
21 - Fiul meu, fugi de minciună zilele vieții-ntregi
că minciuna-i începutul la atâtea fărdelegi.
22 - De cunoști ce-i Adevărul și de-ai gândul luminos
nu mai poți fi niciodată nici îngust, nici mincinos.
23 - Nu-ți lega de frumusețea lumii inima nicicând
că-i ca florile de gheață: se topește în curând
- tot ce-i umbră și minciună lasă sufletul plângând.
24 - Diavolul făgăduiește ce nu poate: - el e drac,
omul îți promite-adesea ce nu are - e-un sărac,
numai cerul ce promite are și-ți și poate da,
de aceea totdeauna crede-n promisiunea sa.
25 - Cel rău vrea să nu ții seama de păcatele mărunte,
altfel nu te poate face să faci cele mai de frunte.
26 - De măruntele păcate cine vrea să se ferească
nu ajunge niciodată cele mari să făptuiască.
27 - Nu e om să fi fost mare și să fi fost mincinos;
cel ce umblă cu minciuna este-un om neputincios.
28 - Pe-un mincinos îl prinzi mai iute
decât pe-un câine șchiop în drum
- cât vei trăi tu, cu minciuna
să nu te însoțești nicicum!
29 - Omul să-și păzească limba cum păzește-un câine rău,
limba rea și mincinoasă sfâșie sufletul său.
30 - Cei ce spun de unul-doi
spun și altora de noi,
cui poartă minciuni prin sat
nu-i da-n casă loc și stat,
c-ai să te crucești uimit
ce-ai să afli c-ai vorbit.
31 - Nu șopti cuvinte rare la urechea nimănui,
mâine vei afla-n piață ce acuma-n șoaptă spui,
iar dacă atât de-adesea și cea bună-o afli rea,
cum o vei afla pe-aceea care de la spus e-așa!
32 - Ochiul rău le vede rele toate câte alții fac,
numai cele ale sale i-s frumoase și pe plac.
33 - De la mărul lăudat
te întorci cu sacul spart;
omul cel lăudăros
este cel mai mincinos,
pe nimic din vorba lui
nici-o-ncredere să pui.
34 - Să nu spui nici ce-i bine-n șoaptă
căci cei ce n-aud, dar privesc
de cine știe ce minciună
sau gând urât te bănuiesc.
35 - Dinafară măr frumos,
dinăuntru viermănos;
dinafară pieptănat,
dinăuntru blestemat.
36 - Corbul oricât șade-n apă
de negreață nu se scapă;
mincinosul cât ar vrea
nu-și albește fața sa.
37 - Nu orișiunde iese fum se face ciorbă bună,
nu totdeauna vin și ploi când fulgeră și tună,
nu orice lucru lăudat e-așa cum ți se spune
- fii treaz, că-n tot ce-auzi mai des sunt rele decât bune.
38 - Mincinosul
caută dosul,
trece Oltul
schimbă portul.
Trece dealul
schimbă calul,
gată ciorba
schimbă vorba.
39 - Cel ce spune o minciună e la fel cu cel ce fură
și pedeapsa și rușinea au s-o-mpartă pe-o măsură.
40 - Cel ce minte-n tinerețe
e tâlhar la bătrânețe,
căci păcatul ne-ndreptat
zămislește alt păcat.
41 - Pe cel ce te-a-nșelat odată și cu minciuna l-ai aflat,
cu greu mai poți să-l crezi în urmă
chiar și când spune-adevărat.
42 - Omul cel lăudăros
e un mare mincinos,
și din ce cu ochii-i vezi
jumătate doar să crezi.
43 - Nici când spune adevărul nu-l mai crezi pe mincinos
- iar când a pierdut respectul, ce mai poate-avea frumos?
44 - Cine minte, reușește
- dar nici cinste nu găsește.
45 - Când te-ascunzi sub ruptu-i țol
minciuna te dă de gol.
Adevărul te ridică
chiar când ți-e nădejdea mică.
46 - Cu minciuna mai prânzești,
dar de cină nu găsești;
omul prins că-i necinstit
nicăierea nu-i primit.
47 - Fugi de cei ce umblă numai laude și bani căutând,
dacă ari cu mincinoșii, grapi cu spatele curând.
48 - De orice-auzi să nu te miri
căci oamenii-s cu multe firi
de-aceea vezi din când în când
ce nici nu ți-ar fi dat prin gând.
49 - De minciuni și mincinos
te ferește-n sus și-n jos,
că minciuna de te leagă
îți robește mintea-ntreagă,
îți robește-ntregul gând
de te duci în foc văzând.
50 - Omul cel fățarnic este ca mormântul văruit,
dinafară poleială, dinăuntru - fugi scârbit.
51 - Deseori sub vorba dulce se ascunde gând hain
cum sub florile frumoase șarpele cu-amar venin.
52 - Unde-auzi prea multă vorbă mai cu grijă fii oricând
până afli ce ascunde vorba multă, după gând.
53 - Pe cel rău îl măgulește orice vorbă de minciună,
răutatea și minciuna umblă pururea-mpreună.
54 - Față de copii, te ține totdeauna de cuvânt
- altfel îi înveți minciuna
și le sapi un greu mormânt!
55 - Cât de mare-ar fi minciuna ea e scurtă în picioare
de aceea este-ajunsă și e prinsă - orișicare.
56 - Nu-ntrebuința minciuna, las-o celor mincinoși,
folosește adevărul, - el e-al celor credincioși;
cei ce umblă cu-adevărul au un neclintit temei,
cei ce umblă cu minciuna vor pieri-n noroiul ei.
57 - Nu se cade niciodată celor credincioși și buni
a umbla cu-nșelăciunea
și-a se-ascunde sub minciuni.
Ce nu poți să ai cu dreptul, să nu vrei să ai deloc
și decât după minciună, e mai bine după foc.
58 - Cât lucrezi după-Adevăr
îmi ești frate și-mi ești văr...
când lucrezi după minciună
ești nimic - și noapte bună!
59 - Prea mulți oameni cred acuma numai ceea ce le place,
de aceea dezbinarea tot mai jalnică se face.
60 - Pe deasupra vezi o mie
în adânc, e numai una -
dar au toate-o temelie:
- Adevărul
sau Minciuna.
61 - Ușor crede înțeleptul adevărul totdeauna,
dar greu crede credinciosul și ne-ncrezător - minciuna.
Cu plăcere-ascultă prostul vorbele neadevărate
și cu poftă necuratul lucrurile necurate.
62 - Cu cât mai cuminte-i omul, cu atât nu se grăbește
ca să creadă tot ce-aude, ce se scrie ori grăiește,
prea obișnuită-i lumea a minți cu ușurință
și prea multe sunt acelea ce-amăgesc buna-credință.
63 - Cine apără păcatul judecă credincioșia,
cine-ajută desfrânarea nimicește curăția,
cine-acopere minciuna calcă adevăru-n tină
- osândit va fi acela de o neiertată vină.
64 - De sub haina cea săracă se văd orice slăbiciuni
dar sub haina cea bogată se-ascund multe urâciuni.
65 - Cu-adevăru-nconjori lumea,
cu minciuna nici un pas,
cu Cel Bun stai veșnic tare,
cu păcatul - nici un ceas.
66 - E-o obișnuință-n lume ca să fie râs ce-i bine
și hulită curăția
și mustrat cel ce le ține;
e-o obișnuință-n lume să vezi adevărul frânt
iar minciuna înălțată
- așa-i astăzi pe pământ;
e-o obișnuință astăzi, însă vine Sfânta Zi
când vor înceta acestea -
și pe veci nu vor mai fi.
67 - Omenirea e-azi departe de alese fapte mari,
fiindcă oamenii virtuții sunt din ce în ce mai rari.
68 - Ce frumoasă-i curăția cea de Adevăr lucrată
când o lasă omu-n starea cea în care i-a fost dată;
totul este-atunci frumsețe,
prospețime
și viață
- când păcatul se ivește, peste tot se lasă ceață.