Despre minciună
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, de-ar fi pe lume ani o sută să trăieşti,
de minciună - spun din suflet - ca de foc să te fereşti,
nu căuta minţind vreodată să te-nalţi, căci vei cădea,
nici să mânci cu ea, că pâinea ei curând te va-neca.
2 - Turnul putred al minciunii cade pururea pe-acel
care caută să se-nalţe sprijinindu-se pe el.
3 - Cu minciuna de scăpare nu căuta să te deprinzi,
pe un mincinos mai iute ca pe-un câine şchiop îl prinzi.
4 - Multe case-au ars încinse
de-o scânteie pe furtună
dar mai multe-au ars aprinse
de-o femeie c-o minciună.
5 - Nici pe limbă, nici în suflet nu lăsa să-ţi stea minciună,
ea-i venin ce-l otrăveşte
pe acel ce-o foloseşte,
tu să spui în faţă numai adevărul totdeauna,
de minciună te-ngrozeşte
şi-ori de care, te fereşte.
6 - Multe vieţi de om războiul a pierdut,
dar mai multe morţi minciuna a făcut.
7 - Când vorbeşte mincinosul n-asculta la vorba lui
căci minciuni s-asculţi de-ţi place,
o să-ţi placă şi să spui.
8 - Pe-a minciunii punte rea
să nu treci în viaţa ta
căci când crezi că eşti trecut
puntea putredă s-a rupt
şi te pomeneşti căzut
şi mai rău ca la-nceput.
9 - Multe vieţi desparte moartea când s-abate din senin,
dar mai multe despărţit-au două vorbe cu venin.
10 - Dacă umbli cu minciuna pe mulţi poate-i vei răni,
dar pe tine să ştii bine, sigur te vei nimici.
11 - Fugi de minciună, ea te face de râs şi de dispreţuit,
minciuna poate-ascunde astăzi o faptă rea ce-ai săvârşit
de mâine sigur o s-arate c-ai fost nedemn şi necinstit.
12 - Fii cinstit! - minciuni nu spune niciodată nimănui,
tu ai mintea ca minciuna s-o cunoşti, dar să n-o spui.
13 - Al tău suflet te sileşte
să se-nalţe, nu să cază.
Adevărul te sfinţeşte,
dar minciuna te-ntinează.
14 - Fiul meu, fugi de minciună cât o vezi în orice loc,
căci minciuna totdeauna îţi aduce nenoroc.
15 - Omul care tot promite repede şi mult - e-acel
care umblă cu minciuna... fii cu grijă, fugi de el!
16 - Fii cu grijă totdeauna: mincinoşii nu sunt proşti,
cercetează tot ce-ţi spune omul care nu-l cunoşti,
rar să crezi în tot ce spune, ne-ncetat să-l bănuieşti
ca să nu te arzi la urmă, s-ajungi unde nu gândeşti.
17 - Când un om te-nşeală-odată, vinovat e numai el,
când te-nşeală-a doua oară, amândoi sunteţi la fel,
de te-nşeală-a treia oară, numai tu eşti vinovat
că l-ai cunoscut şi totuşi ai fost prost şi te-ai lăsat.
18 - Oricine-aruncă-n alţii cu minciună şi osândă
să se-aştepte c-au să vină iar napoi - şi cu dobândă.
19 - De cunoşti sinceritatea caracterului frumos
n-ai să poţi fi niciodată, nici cu unii, mincinos.
20 - Creştinismul încă este, dar creştini abia mai sunt,
duhul lumii şi minciuna întinează tot ce-i sfânt,
nimicind şi curăţia şi credinţa pe pământ.
21 - Fiul meu, fugi de minciună zilele vieţii-ntregi
că minciuna-i începutul la atâtea fărdelegi.
22 - De cunoşti ce-i Adevărul şi de-ai gândul luminos
nu mai poţi fi niciodată nici îngust, nici mincinos.
23 - Nu-ţi lega de frumuseţea lumii inima nicicând
că-i ca florile de gheaţă: se topeşte în curând
- tot ce-i umbră şi minciună lasă sufletul plângând.
24 - Diavolul făgăduieşte ce nu poate: - el e drac,
omul îţi promite-adesea ce nu are - e-un sărac,
numai cerul ce promite are şi-ţi şi poate da,
de aceea totdeauna crede-n promisiunea sa.
25 - Cel rău vrea să nu ţii seama de păcatele mărunte,
altfel nu te poate face să faci cele mai de frunte.
26 - De măruntele păcate cine vrea să se ferească
nu ajunge niciodată cele mari să făptuiască.
27 - Nu e om să fi fost mare şi să fi fost mincinos;
cel ce umblă cu minciuna este-un om neputincios.
28 - Pe-un mincinos îl prinzi mai iute
decât pe-un câine şchiop în drum
- cât vei trăi tu, cu minciuna
să nu te însoţeşti nicicum!
29 - Omul să-şi păzească limba cum păzeşte-un câine rău,
limba rea şi mincinoasă sfâşie sufletul său.
30 - Cei ce spun de unul-doi
spun şi altora de noi,
cui poartă minciuni prin sat
nu-i da-n casă loc şi stat,
c-ai să te cruceşti uimit
ce-ai să afli c-ai vorbit.
31 - Nu şopti cuvinte rare la urechea nimănui,
mâine vei afla-n piaţă ce acuma-n şoaptă spui,
iar dacă atât de-adesea şi cea bună-o afli rea,
cum o vei afla pe-aceea care de la spus e-aşa!
32 - Ochiul rău le vede rele toate câte alţii fac,
numai cele ale sale i-s frumoase şi pe plac.
33 - De la mărul lăudat
te întorci cu sacul spart;
omul cel lăudăros
este cel mai mincinos,
pe nimic din vorba lui
nici-o-ncredere să pui.
34 - Să nu spui nici ce-i bine-n şoaptă
căci cei ce n-aud, dar privesc
de cine ştie ce minciună
sau gând urât te bănuiesc.
35 - Dinafară măr frumos,
dinăuntru viermănos;
dinafară pieptănat,
dinăuntru blestemat.
36 - Corbul oricât şade-n apă
de negreaţă nu se scapă;
mincinosul cât ar vrea
nu-şi albeşte faţa sa.
37 - Nu orişiunde iese fum se face ciorbă bună,
nu totdeauna vin şi ploi când fulgeră şi tună,
nu orice lucru lăudat e-aşa cum ţi se spune
- fii treaz, că-n tot ce-auzi mai des sunt rele decât bune.
38 - Mincinosul
caută dosul,
trece Oltul
schimbă portul.
Trece dealul
schimbă calul,
gată ciorba
schimbă vorba.
39 - Cel ce spune o minciună e la fel cu cel ce fură
şi pedeapsa şi ruşinea au s-o-mpartă pe-o măsură.
40 - Cel ce minte-n tinereţe
e tâlhar la bătrâneţe,
căci păcatul ne-ndreptat
zămisleşte alt păcat.
41 - Pe cel ce te-a-nşelat odată şi cu minciuna l-ai aflat,
cu greu mai poţi să-l crezi în urmă
chiar şi când spune-adevărat.
42 - Omul cel lăudăros
e un mare mincinos,
şi din ce cu ochii-i vezi
jumătate doar să crezi.
43 - Nici când spune adevărul nu-l mai crezi pe mincinos
- iar când a pierdut respectul, ce mai poate-avea frumos?
44 - Cine minte, reuşeşte
- dar nici cinste nu găseşte.
45 - Când te-ascunzi sub ruptu-i ţol
minciuna te dă de gol.
Adevărul te ridică
chiar când ţi-e nădejdea mică.
46 - Cu minciuna mai prânzeşti,
dar de cină nu găseşti;
omul prins că-i necinstit
nicăierea nu-i primit.
47 - Fugi de cei ce umblă numai laude şi bani căutând,
dacă ari cu mincinoşii, grapi cu spatele curând.
48 - De orice-auzi să nu te miri
căci oamenii-s cu multe firi
de-aceea vezi din când în când
ce nici nu ţi-ar fi dat prin gând.
49 - De minciuni şi mincinos
te fereşte-n sus şi-n jos,
că minciuna de te leagă
îţi robeşte mintea-ntreagă,
îţi robeşte-ntregul gând
de te duci în foc văzând.
50 - Omul cel făţarnic este ca mormântul văruit,
dinafară poleială, dinăuntru - fugi scârbit.
51 - Deseori sub vorba dulce se ascunde gând hain
cum sub florile frumoase şarpele cu-amar venin.
52 - Unde-auzi prea multă vorbă mai cu grijă fii oricând
până afli ce ascunde vorba multă, după gând.
53 - Pe cel rău îl măguleşte orice vorbă de minciună,
răutatea şi minciuna umblă pururea-mpreună.
54 - Faţă de copii, te ţine totdeauna de cuvânt
- altfel îi înveţi minciuna
şi le sapi un greu mormânt!
55 - Cât de mare-ar fi minciuna ea e scurtă în picioare
de aceea este-ajunsă şi e prinsă - orişicare.
56 - Nu-ntrebuinţa minciuna, las-o celor mincinoşi,
foloseşte adevărul, - el e-al celor credincioşi;
cei ce umblă cu-adevărul au un neclintit temei,
cei ce umblă cu minciuna vor pieri-n noroiul ei.
57 - Nu se cade niciodată celor credincioşi şi buni
a umbla cu-nşelăciunea
şi-a se-ascunde sub minciuni.
Ce nu poţi să ai cu dreptul, să nu vrei să ai deloc
şi decât după minciună, e mai bine după foc.
58 - Cât lucrezi după-Adevăr
îmi eşti frate şi-mi eşti văr...
când lucrezi după minciună
eşti nimic - şi noapte bună!
59 - Prea mulţi oameni cred acuma numai ceea ce le place,
de aceea dezbinarea tot mai jalnică se face.
60 - Pe deasupra vezi o mie
în adânc, e numai una -
dar au toate-o temelie:
- Adevărul
sau Minciuna.
61 - Uşor crede înţeleptul adevărul totdeauna,
dar greu crede credinciosul şi ne-ncrezător - minciuna.
Cu plăcere-ascultă prostul vorbele neadevărate
şi cu poftă necuratul lucrurile necurate.
62 - Cu cât mai cuminte-i omul, cu atât nu se grăbeşte
ca să creadă tot ce-aude, ce se scrie ori grăieşte,
prea obişnuită-i lumea a minţi cu uşurinţă
şi prea multe sunt acelea ce-amăgesc buna-credinţă.
63 - Cine apără păcatul judecă credincioşia,
cine-ajută desfrânarea nimiceşte curăţia,
cine-acopere minciuna calcă adevăru-n tină
- osândit va fi acela de o neiertată vină.
64 - De sub haina cea săracă se văd orice slăbiciuni
dar sub haina cea bogată se-ascund multe urâciuni.
65 - Cu-adevăru-nconjori lumea,
cu minciuna nici un pas,
cu Cel Bun stai veşnic tare,
cu păcatul - nici un ceas.
66 - E-o obişnuinţă-n lume ca să fie râs ce-i bine
şi hulită curăţia
şi mustrat cel ce le ţine;
e-o obişnuinţă-n lume să vezi adevărul frânt
iar minciuna înălţată
- aşa-i astăzi pe pământ;
e-o obişnuinţă astăzi, însă vine Sfânta Zi
când vor înceta acestea -
şi pe veci nu vor mai fi.
67 - Omenirea e-azi departe de alese fapte mari,
fiindcă oamenii virtuţii sunt din ce în ce mai rari.
68 - Ce frumoasă-i curăţia cea de Adevăr lucrată
când o lasă omu-n starea cea în care i-a fost dată;
totul este-atunci frumseţe,
prospeţime
şi viaţă
- când păcatul se iveşte, peste tot se lasă ceaţă.