Despre mândrie
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Omul mândru și-ngâmfat
e și prost și-ntunecat,
e și orb și nesimțit
- nimeni nu-i mai neiubit.
2 - Nu te-ntinde prea departe că te rupi ne-ntârziat,
nu râvni la stări prea nalte dacă nu le-ai meritat.
3 - N-aștepta nici o răsplată pentru care n-ai muncit
dacă vrei să nu pierzi totul și să mori disprețuit.
4 - Cui îi place port cu fală
îi rămâne casa goală;
cui îi place prea mult joc
i-arde casa fără foc.
5 - Dacă n-ai picioare lungi nu te-ntinde cât n-ajungi
- nu te lăuda la toți că-i rușine când nu poți.
6 - Nu te lăuda naintea cui te știe cine ești
că de ai ceva, vei pierde,
de ești mic, te mai micești.
7 - Pisica cu clopoței
nu mai prinde șoricei;
omul prea lăudăros
rar și-aduce vreun folos.
8 - Să nu tocmești cosașul care se laudă de dimineață,
nici prietenul acela care prea mult te laudă pe față,
căci marfa bună n-are lipsă de laude la vânzător
iar hărnicia și virtutea se laudă prin munca lor.
9 - Lauda cuiva, pe față, jumătate e ocară,
lauda, pe cel cu merit, nu-l încântă ci-o să-l doară,
iar pe-acela fără merit, lauda nemeritată
nu-l înalță pentru nimeni ci-l doboară înc-odată.
10 - Surdul caută la buze, prostul caută lăudare,
fiecare-arată astfel nu ce are, ci ce n-are.
11 - Nu te-ntinde cât n-ai țol
că-ți rămâne ceva gol,
nu te spune ce nu ești
că nu crești, ci te micești.
12 - Răpănoșilor le place să tot fie scărpinați,
trufașilor totdeauna să tot fie lăudați,
dar trufia, ca și râia, este-o boală care cere
leac s-o usture să treacă, nu unsoare de plăcere.
13 - Meșterul cel rău nu-și află niciodată scule bune,
îngâmfatul a lui vină niciodată nu și-o spune.
14 - Nu te lăuda tu astăzi dacă ești avut și sus,
mulți au fost așa odată și-ntr-o clipă tot s-a dus...
15 - Poți fi mare azi, dar mâine nu mai ști ce poți să pați
- și tu ești tot om, nu munte:
- ține-ți ochii mai plecați.
16 - Nu te-ncrede în avere,
nu-i fii rob când ea te cere
căci și-averile de frunte
sunt ca apa cea de munte,
astăzi varsă de îneacă
mâine scade până seacă.
17 - Azi bogat, mâine sărac,
nu te lăuda buimac,
azi sărac, mâine bogat,
nu te plânge ne-ncetat.
18 - Din același lut făcuți
suntem toți: săraci și-avuți,
și-n același lut, să știți,
mergem toți - nu vă trufiți.
19 - Orbul când dă de perete crede lumea isprăvită,
- neagă tot ce nu pricepe cel cu mintea mărginită...
20 - Râde tot ce nu cunoaște cel trufaș și fără minte
- când vezi că vorbești degeaba, pune-ți capăt la cuvinte.
21 - Prostului nu-i șade bine dacă nu e și fudul,
numai fudulia-l spune pe cel prost că-i prost destul.
22 - Orb pe orb când se conduce amândoi în groapă cad,
- cu-ndrumarea minții slabe repede ajungi la iad.
23 - Tu, înțelept, în lumea mare
de-nșelători și idioți
chiar dacă râzi de fiecare
să plângi gândindu-te la toți.
24 - Azi cu mine, mâine cu tine
nu te îngâmfa - mai bine
azi cu noi, mâine cu voi
nu e vremea înapoi.
25 - Norul până nu se-ngroașă nici furtună nu stârnește;
omul până nu se-ngâmfă rareori se nimicește.
26 - În a regilor morminte nu-s învinși și-nvingători
ci sunt numai oase goale, numai bieți putrezitori.
Ce nebun este-ngâmfatul care-n scurtul timp trăit
n-a gândit să facă bine
ci-a ucis -
și-a asuprit!
27 - Ce înșelătoare-i slava ce și-o cuceresc dușmanii,
ce amară-i veșnicia ce și-o pregătesc tiranii,
ce deșartă-i avuția ce-și agonisesc zgârciții
- și-n ce-amară deznădejde se duc toți, nefericiții!
28 - Omul cel trufaș n-ascultă decât sfaturile care
i se potrivesc mai bine cu părerea care-o are.
29 - Lauda, este ca vinul pentru cel nebăutor:
prea curând te amețește și-apoi vei cădea ușor.
30 - Om fanatic este-acela ce-are-o unică vedere,
la acesta niciodată suflet umilit nu-i cere.
31 - Tiranii sunt cu neputință de îndreptat
că-s îngâmfați
iar cei ce-s plini de îngâmfare
sunt dinainte blestemați.
32 - Nu-ți îngădui trufia, prețul ei e foarte greu
cât de tare-ar fi-ngâmfatul, îl zdrobește Dumnezeu.
33 - Mulțumirea ta de tine duce pururi la-ngâmfare;
vai de cel ce-și crede bună totdeauna a lui stare.
34 - Pururi cu-ncăpățânații nu vei scoate-un capăt bun
că ori scot ei de la tine tot ce-n gândul lor își pun,
ori nu scoți tu de la dânșii mai nimic din ce le ce’i
- nu intra-n tocmeli cu dânșii - fugi cât vei putea de ei.
35 - Cerul frânge pe cel trufaș
și-ntărește pe umil -
de aceea moare-un rege și se vindecă-un copil.
36 - Prăbușirea-i totdeauna mai grea celor prea-nălțați
- cu cât ești mai sus, cu-atâta din ce-i drept
să nu te-abați,
căci de umbli în dreptate, chiar de-ar fi să cazi
vreodată
cinstea ta, și în cădere, va rămâne nepătată.
37 - Cel de jos nu poate cade nici de sus
nici dureros,
cel smerit stă mult mai bine fie sus
ori fie jos.
38 - Pomul nalt e mult mai tare clătinat de orice vânt,
turnul nalt e mult mai grabnic dărâmat, zdrobit și frânt,
stâlpii nalți sunt mult mai iute fulgerați de norii grei
- așa-s cei prea nalți pe lume
nu dori să fii ca ei!
39 - Când se-apropie căderea cad mai grabnic cei dintâi,
de aceea, totdeauna, mai spre urmă să rămâi.
40 - Ușor cade-n lume naltul
și ușor se-nalță micul
căci pe toată slava lumii stăpânește doar nimicul.
41 - Cel ce vrea și-onoruri nalte
și averi prea mari acum
își găsește scara de-unde cade mai adânc în scrum.
42 - Nu te plânge că nedreptul
și cel rău - ajunge sus,
el este lăsat să urce, ca să cadă-n veci răpus.
43 - Când un om netrebnic urcă scara lumii prea ușor
îl așteaptă cel mai negru și nesigur viitor.
44 - Oamenii cad și se-nalță ca o minge de copii
- o, ce șubrede-s pe lume orice slavă și-avuții!
45 - Nimeni n-ar voi să cadă, nici de-ar ști că urcă iar,
dulce-i gustul înălțării
iară al căderii-amar.
Tu să nu dorești, iubite, nici să guști acel pahar.
46 - Mulți cad iarăși din-nălțime tocmai prin acel păcat
care i-a făcut s-ajungă locul unde s-au nălțat.
47 - Fiecare rege ține ne-ncetat la tronul lui,
apărându-și-l, nu-i pasă de viața nimănui,
de aceea până cade un tiran cârmuitor
se cer lacrimi,
se dau jertfe
și mulți sufăr
și mulți mor.
48 - Sufletelor mici pe lume cerul le dă daruri mici
- decât cei trufași nu-s alții mai netrebnici
și calici.
49 - Cei mai mulți sunt buni atâta pân-ajung unde voiesc
după ce-au ajuns se-ngâmfă,
se ascund
și se-nrăiesc.
50 - Beția de trufie e cea mai rea beție
cel beat de ea când cade, pierdut e pe vecie.
51 - Când stăpânului nevrednic îi merg treburile bine,
vai de toți cei peste care stăpânirea lui se ține.
52 - Cel trufaș nu poate fi-ngăduitor
cu smeriții care țin la dreptul lor;
cei mai tari întruna prigonesc pe-acei
mai supuși - și care nu vorbesc ca ei.
53 - Iubiți sfaturile bune iar nu lauda acum
- cu sfat bun ajungi la slavă, dar cu lauda
la scrum.
54 - Semeția și tupeul vin din neștiință,
umilința și curajul - numai din credință.
55 - Învață din nenorocirea
acelora din jurul tău
ca să n-ajungi să-nvețe alții
din starea ta ajunsă rău.