Despre mândrie
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Omul mândru şi-ngâmfat
e şi prost şi-ntunecat,
e şi orb şi nesimţit
- nimeni nu-i mai neiubit.
2 - Nu te-ntinde prea departe că te rupi ne-ntârziat,
nu râvni la stări prea nalte dacă nu le-ai meritat.
3 - N-aştepta nici o răsplată pentru care n-ai muncit
dacă vrei să nu pierzi totul şi să mori dispreţuit.
4 - Cui îi place port cu fală
îi rămâne casa goală;
cui îi place prea mult joc
i-arde casa fără foc.
5 - Dacă n-ai picioare lungi nu te-ntinde cât n-ajungi
- nu te lăuda la toţi că-i ruşine când nu poţi.
6 - Nu te lăuda naintea cui te ştie cine eşti
că de ai ceva, vei pierde,
de eşti mic, te mai miceşti.
7 - Pisica cu clopoţei
nu mai prinde şoricei;
omul prea lăudăros
rar şi-aduce vreun folos.
8 - Să nu tocmeşti cosaşul care se laudă de dimineaţă,
nici prietenul acela care prea mult te laudă pe faţă,
căci marfa bună n-are lipsă de laude la vânzător
iar hărnicia şi virtutea se laudă prin munca lor.
9 - Lauda cuiva, pe faţă, jumătate e ocară,
lauda, pe cel cu merit, nu-l încântă ci-o să-l doară,
iar pe-acela fără merit, lauda nemeritată
nu-l înalţă pentru nimeni ci-l doboară înc-odată.
10 - Surdul caută la buze, prostul caută lăudare,
fiecare-arată astfel nu ce are, ci ce n-are.
11 - Nu te-ntinde cât n-ai ţol
că-ţi rămâne ceva gol,
nu te spune ce nu eşti
că nu creşti, ci te miceşti.
12 - Răpănoşilor le place să tot fie scărpinaţi,
trufaşilor totdeauna să tot fie lăudaţi,
dar trufia, ca şi râia, este-o boală care cere
leac s-o usture să treacă, nu unsoare de plăcere.
13 - Meşterul cel rău nu-şi află niciodată scule bune,
îngâmfatul a lui vină niciodată nu şi-o spune.
14 - Nu te lăuda tu astăzi dacă eşti avut şi sus,
mulţi au fost aşa odată şi-ntr-o clipă tot s-a dus...
15 - Poţi fi mare azi, dar mâine nu mai şti ce poţi să paţi
- şi tu eşti tot om, nu munte:
- ţine-ţi ochii mai plecaţi.
16 - Nu te-ncrede în avere,
nu-i fii rob când ea te cere
căci şi-averile de frunte
sunt ca apa cea de munte,
astăzi varsă de îneacă
mâine scade până seacă.
17 - Azi bogat, mâine sărac,
nu te lăuda buimac,
azi sărac, mâine bogat,
nu te plânge ne-ncetat.
18 - Din acelaşi lut făcuţi
suntem toţi: săraci şi-avuţi,
şi-n acelaşi lut, să ştiţi,
mergem toţi - nu vă trufiţi.
19 - Orbul când dă de perete crede lumea isprăvită,
- neagă tot ce nu pricepe cel cu mintea mărginită...
20 - Râde tot ce nu cunoaşte cel trufaş şi fără minte
- când vezi că vorbeşti degeaba, pune-ţi capăt la cuvinte.
21 - Prostului nu-i şade bine dacă nu e şi fudul,
numai fudulia-l spune pe cel prost că-i prost destul.
22 - Orb pe orb când se conduce amândoi în groapă cad,
- cu-ndrumarea minţii slabe repede ajungi la iad.
23 - Tu, înţelept, în lumea mare
de-nşelători şi idioţi
chiar dacă râzi de fiecare
să plângi gândindu-te la toţi.
24 - Azi cu mine, mâine cu tine
nu te îngâmfa - mai bine
azi cu noi, mâine cu voi
nu e vremea înapoi.
25 - Norul până nu se-ngroaşă nici furtună nu stârneşte;
omul până nu se-ngâmfă rareori se nimiceşte.
26 - În a regilor morminte nu-s învinşi şi-nvingători
ci sunt numai oase goale, numai bieţi putrezitori.
Ce nebun este-ngâmfatul care-n scurtul timp trăit
n-a gândit să facă bine
ci-a ucis -
şi-a asuprit!
27 - Ce înşelătoare-i slava ce şi-o cuceresc duşmanii,
ce amară-i veşnicia ce şi-o pregătesc tiranii,
ce deşartă-i avuţia ce-şi agonisesc zgârciţii
- şi-n ce-amară deznădejde se duc toţi, nefericiţii!
28 - Omul cel trufaş n-ascultă decât sfaturile care
i se potrivesc mai bine cu părerea care-o are.
29 - Lauda, este ca vinul pentru cel nebăutor:
prea curând te ameţeşte şi-apoi vei cădea uşor.
30 - Om fanatic este-acela ce-are-o unică vedere,
la acesta niciodată suflet umilit nu-i cere.
31 - Tiranii sunt cu neputinţă de îndreptat
că-s îngâmfaţi
iar cei ce-s plini de îngâmfare
sunt dinainte blestemaţi.
32 - Nu-ţi îngădui trufia, preţul ei e foarte greu
cât de tare-ar fi-ngâmfatul, îl zdrobeşte Dumnezeu.
33 - Mulţumirea ta de tine duce pururi la-ngâmfare;
vai de cel ce-şi crede bună totdeauna a lui stare.
34 - Pururi cu-ncăpăţânaţii nu vei scoate-un capăt bun
că ori scot ei de la tine tot ce-n gândul lor îşi pun,
ori nu scoţi tu de la dânşii mai nimic din ce le ce’i
- nu intra-n tocmeli cu dânşii - fugi cât vei putea de ei.
35 - Cerul frânge pe cel trufaş
şi-ntăreşte pe umil -
de aceea moare-un rege şi se vindecă-un copil.
36 - Prăbuşirea-i totdeauna mai grea celor prea-nălţaţi
- cu cât eşti mai sus, cu-atâta din ce-i drept
să nu te-abaţi,
căci de umbli în dreptate, chiar de-ar fi să cazi
vreodată
cinstea ta, şi în cădere, va rămâne nepătată.
37 - Cel de jos nu poate cade nici de sus
nici dureros,
cel smerit stă mult mai bine fie sus
ori fie jos.
38 - Pomul nalt e mult mai tare clătinat de orice vânt,
turnul nalt e mult mai grabnic dărâmat, zdrobit şi frânt,
stâlpii nalţi sunt mult mai iute fulgeraţi de norii grei
- aşa-s cei prea nalţi pe lume
nu dori să fii ca ei!
39 - Când se-apropie căderea cad mai grabnic cei dintâi,
de aceea, totdeauna, mai spre urmă să rămâi.
40 - Uşor cade-n lume naltul
şi uşor se-nalţă micul
căci pe toată slava lumii stăpâneşte doar nimicul.
41 - Cel ce vrea şi-onoruri nalte
şi averi prea mari acum
îşi găseşte scara de-unde cade mai adânc în scrum.
42 - Nu te plânge că nedreptul
şi cel rău - ajunge sus,
el este lăsat să urce, ca să cadă-n veci răpus.
43 - Când un om netrebnic urcă scara lumii prea uşor
îl aşteaptă cel mai negru şi nesigur viitor.
44 - Oamenii cad şi se-nalţă ca o minge de copii
- o, ce şubrede-s pe lume orice slavă şi-avuţii!
45 - Nimeni n-ar voi să cadă, nici de-ar şti că urcă iar,
dulce-i gustul înălţării
iară al căderii-amar.
Tu să nu doreşti, iubite, nici să guşti acel pahar.
46 - Mulţi cad iarăşi din-nălţime tocmai prin acel păcat
care i-a făcut s-ajungă locul unde s-au nălţat.
47 - Fiecare rege ţine ne-ncetat la tronul lui,
apărându-şi-l, nu-i pasă de viaţa nimănui,
de aceea până cade un tiran cârmuitor
se cer lacrimi,
se dau jertfe
şi mulţi sufăr
şi mulţi mor.
48 - Sufletelor mici pe lume cerul le dă daruri mici
- decât cei trufaşi nu-s alţii mai netrebnici
şi calici.
49 - Cei mai mulţi sunt buni atâta pân-ajung unde voiesc
după ce-au ajuns se-ngâmfă,
se ascund
şi se-nrăiesc.
50 - Beţia de trufie e cea mai rea beţie
cel beat de ea când cade, pierdut e pe vecie.
51 - Când stăpânului nevrednic îi merg treburile bine,
vai de toţi cei peste care stăpânirea lui se ţine.
52 - Cel trufaş nu poate fi-ngăduitor
cu smeriţii care ţin la dreptul lor;
cei mai tari întruna prigonesc pe-acei
mai supuşi - şi care nu vorbesc ca ei.
53 - Iubiţi sfaturile bune iar nu lauda acum
- cu sfat bun ajungi la slavă, dar cu lauda
la scrum.
54 - Semeţia şi tupeul vin din neştiinţă,
umilinţa şi curajul - numai din credinţă.
55 - Învaţă din nenorocirea
acelora din jurul tău
ca să n-ajungi să-nveţe alţii
din starea ta ajunsă rău.