Despre mânie
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, fii cu răbdare, nu lucra nesocotit,
nu fi iute la mânie ci te poartă liniştit
ca să nu vezi răul numai după ce l-ai săvârşit
că de multe ori făcuta nu mai poţi s-o mai desfaci,
lucrul nimicit de-o clipă, o viaţă nu-l mai faci
- ci cu minte şi răbdare orice lucru să-l împaci.
2 - Când mânia simţi că-ţi vine
tu înfrânge-te pe tine,
numără până la zece
şi mânia dacă-ţi trece
atunci fă ce-ai de făcut
şi vorbeşte ce-ai avut.
3 - Fiica mea, să ai un suflet totdeauna aşezat,
să nu te grăbeşti a face nici un pas necugetat,
la mânie te opreşte până vremea n-a trecut,
mulţi au plâns o viaţă-ntreagă ce-ntr-o clipă au făcut.
4 - Nu-i nimic mai urâcios
decât omul mânios,
că-i nervos şi furtunos,
tot ce face-i tot pe dos,
e-o povară-n orice fel
pentru toţi câţi sunt cu el.
5 - Omul blând şi liniştit
este-un dar nepreţuit.
6 - Nu lăsa să te înfrângă niciodată vrăjmăşia,
biruieşte şi iuţimea, stăpâneşte-ţi şi mânia,
căci mânia-i răzbunarea ta asupra vieţii tale,
răul ce ţi-l faci tu ţie pentru-a altora greşale.
7 - În mânie tu nimica nici să faci şi nici să zici,
că nu-ndrepţi, o viaţă-ntreagă cât ades c-o vorbă strici.
8 - Nu fii mânios! - mânia şi mai mult ca alt păcat
tulbură şi întinează sufletul neînfrânat.
9 - Când posteşti, să iei aminte: nu te mânia pe nime,
în cuvinte s-ai blândeţe, nu iuţeală şi asprime,
căci mai mare ca folosul postului îţi va fi ţie
paguba după asprime şi păcatul din mânie.
10 - Omul aspru şi răstit
e la toţi nesuferit
şi trăieşte apăsat
totdeauna zbuciumat -
dar nimic nu-i mai iubit
decât omul liniştit.
11 - Ce fiinţă fioroasă este omul mânios
căci în toate bagă groază chipul lui cel furios;
chiar şi lucrurile parcă se-nfioară când l-aud
- ocoleşte totdeauna pe cel mânios şi crud!
12 - Mânia-i roade doar pe-aceia ce caută slavă şi plăceri,
de n-ar fi-acestea, n-ar fi ură, mânii şi certuri nicăieri.
13 - Fugi de mânie şi zdrobeşte-o
oricând îţi vine-n drumul tău
căci ea e ciuma-nţelepciunii şi pricina atâtui rău.
14 - Dacă omul se-nfrânează de mâncări şi băutură
dar dă loc la gânduri rele, la mânie şi la ură,
se aseamănă cu luntrea pe o mare învrăjbită
care printre stânci vrăjmaşe de-un nebun e cârmuită:
în curând se prăbuşeşte ori-necată ori zdrobită
- toată fericirea vieţii de mânie-i nimicită.
15 - Pe nălţimile credinţei greu ajung cei mânioşi,
Duhul Sfânt Se depărtează de-acest fel de credincioşi;
de aceea, înfrânează-ţi, fiul meu, orice porniri
dacă vrei să fii lăcaşul liniştitei mulţumiri.
16 - Stăpâneşte-ţi nervii, caută-ţi liniştea-n înţelepciune
căci cel mânios aleargă rareori spre cele bune
şi adeseori spre cele ce sunt rele şi-otrăvite
amărându-şi şi lui viaţa şi fiinţelor iubite.
17 - Omul care-i mânios
e vrăjmaş şi urâcios,
bucuros ar da pe loc
şi la lumea-ntreagă foc,
nimeni nu-i nefericit
nici ca el de chinuit.
18 - Câţi se scoală cu mânie au s-adoarmă păgubiţi,
câţi trăiesc viaţa-n certuri vor muri nefericiţi...
19 - Stăpâniţi-vă mânia, depărtaţi-o când v-agită,
dacă vreţi s-aveţi o casă şi-o viaţă fericită.
20 - Când nu poţi zâmbi spre nimeni
nu-ţi deschide prăvălia,
nu-ţi deschide gura-n ceasul când te va robi mânia.
21 - O mânie-ţi depărtează într-o clipă cât n-adună
mii de vorbe cumpătate şi-ani de muncă împreună.
22 - Omu-ncet la supărare
e viteazul cel mai mare -
cine singur s-a înfrânt
e mai tare pe pământ.
23 - Când mânia cea de seara ai s-o laşi pe dimineaţa
liniştită totdeauna şi-nţeleaptă-ţi duci viaţa!
24 - Când cu soarele odată şi mânia va apune,
voi veţi duce-n căsnicie liniştite zile bune,
când cu soarele odată şi mânia va răsare
voi veţi duce-n căsnicie chinuite zile-amare.
25 - Ploaia cea măruntă
ţine vreme multă -
o mânie deasă
strică orice casă.
26 - Apa tulbure aduce mult gunoi şi murdărie;
multe vorbe rele spune omu-n stare de mânie.
27 - Apa când se umflă şi pe munţi i-nfundă,
omul la mânie nici să nu răspundă
căci mânia-neacă şi pe-un om cu vază
când se lasă-n fundul furiei să cază.
28 - Să nu-ţi deschizi nici prăvălia
atunci când nu poţi să zâmbeşti,
când inima ţi-e mânioasă, mai bine nici să nu vorbeşti.
29 - Numără pân-la o sută înainte de mânie,
dar-nainte de bătaie - numără pân-la o mie.
30 - Contra Cerului nu-ntoarce pumnul urii niciodată,
mâna care ameninţă se va blestema uscată.
31 - Oala ce fierbând aruncă, tot pe ea se varsă-n jos;
tot pe el se-nveninează, cu-al lui rău
cel mânios.
32 - Luna nu muşcă pe câinii care latră după ea,
treci şi tu pe lângă ceartă şi mânie, tot aşa.
33 - Ruga celui care fură şi a celui mânios
Dumnezeu nu le ascultă - şi rămân fără folos.
34 - La mânie şi sudalmă chiar şi piatra se opune
- umblă-n munca ta, cu toate, liniştit şi-n gânduri bune.
35 - Câtă vreme nu te mânii să jigneşti pe Dumnezeu,
nu te teme de primejdii, nu te-nspăimânta de greu.
36 - Te fereşte de mânia celui răbdător şi blând
căci acesta, când s-aprinde, e ca trăsnetul căzând.
37 - Graba şi mânia vor trânti mereu
pe mulţi în păcatul cel mai jos şi greu
- graba şi mânia nu lăsa să-ţi ia
gândul înfrânării şi puterea ta.
38 - Sfatul bun, pe cel netrebnic îl aţâţă,
nu-l opreşte,
precum laptele, la şarpe, doar veninul i-l sporeşte.