Despre mânie
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, fii cu răbdare, nu lucra nesocotit,
nu fi iute la mânie ci te poartă liniștit
ca să nu vezi răul numai după ce l-ai săvârșit
că de multe ori făcuta nu mai poți s-o mai desfaci,
lucrul nimicit de-o clipă, o viață nu-l mai faci
- ci cu minte și răbdare orice lucru să-l împaci.
2 - Când mânia simți că-ți vine
tu înfrânge-te pe tine,
numără până la zece
și mânia dacă-ți trece
atunci fă ce-ai de făcut
și vorbește ce-ai avut.
3 - Fiica mea, să ai un suflet totdeauna așezat,
să nu te grăbești a face nici un pas necugetat,
la mânie te oprește până vremea n-a trecut,
mulți au plâns o viață-ntreagă ce-ntr-o clipă au făcut.
4 - Nu-i nimic mai urâcios
decât omul mânios,
că-i nervos și furtunos,
tot ce face-i tot pe dos,
e-o povară-n orice fel
pentru toți câți sunt cu el.
5 - Omul blând și liniștit
este-un dar neprețuit.
6 - Nu lăsa să te înfrângă niciodată vrăjmășia,
biruiește și iuțimea, stăpânește-ți și mânia,
căci mânia-i răzbunarea ta asupra vieții tale,
răul ce ți-l faci tu ție pentru-a altora greșale.
7 - În mânie tu nimica nici să faci și nici să zici,
că nu-ndrepți, o viață-ntreagă cât ades c-o vorbă strici.
8 - Nu fii mânios! - mânia și mai mult ca alt păcat
tulbură și întinează sufletul neînfrânat.
9 - Când postești, să iei aminte: nu te mânia pe nime,
în cuvinte s-ai blândețe, nu iuțeală și asprime,
căci mai mare ca folosul postului îți va fi ție
paguba după asprime și păcatul din mânie.
10 - Omul aspru și răstit
e la toți nesuferit
și trăiește apăsat
totdeauna zbuciumat -
dar nimic nu-i mai iubit
decât omul liniștit.
11 - Ce ființă fioroasă este omul mânios
căci în toate bagă groază chipul lui cel furios;
chiar și lucrurile parcă se-nfioară când l-aud
- ocolește totdeauna pe cel mânios și crud!
12 - Mânia-i roade doar pe-aceia ce caută slavă și plăceri,
de n-ar fi-acestea, n-ar fi ură, mânii și certuri nicăieri.
13 - Fugi de mânie și zdrobește-o
oricând îți vine-n drumul tău
căci ea e ciuma-nțelepciunii și pricina atâtui rău.
14 - Dacă omul se-nfrânează de mâncări și băutură
dar dă loc la gânduri rele, la mânie și la ură,
se aseamănă cu luntrea pe o mare învrăjbită
care printre stânci vrăjmașe de-un nebun e cârmuită:
în curând se prăbușește ori-necată ori zdrobită
- toată fericirea vieții de mânie-i nimicită.
15 - Pe nălțimile credinței greu ajung cei mânioși,
Duhul Sfânt Se depărtează de-acest fel de credincioși;
de aceea, înfrânează-ți, fiul meu, orice porniri
dacă vrei să fii lăcașul liniștitei mulțumiri.
16 - Stăpânește-ți nervii, caută-ți liniștea-n înțelepciune
căci cel mânios aleargă rareori spre cele bune
și adeseori spre cele ce sunt rele și-otrăvite
amărându-și și lui viața și ființelor iubite.
17 - Omul care-i mânios
e vrăjmaș și urâcios,
bucuros ar da pe loc
și la lumea-ntreagă foc,
nimeni nu-i nefericit
nici ca el de chinuit.
18 - Câți se scoală cu mânie au s-adoarmă păgubiți,
câți trăiesc viața-n certuri vor muri nefericiți...
19 - Stăpâniți-vă mânia, depărtați-o când v-agită,
dacă vreți s-aveți o casă și-o viață fericită.
20 - Când nu poți zâmbi spre nimeni
nu-ți deschide prăvălia,
nu-ți deschide gura-n ceasul când te va robi mânia.
21 - O mânie-ți depărtează într-o clipă cât n-adună
mii de vorbe cumpătate și-ani de muncă împreună.
22 - Omu-ncet la supărare
e viteazul cel mai mare -
cine singur s-a înfrânt
e mai tare pe pământ.
23 - Când mânia cea de seara ai s-o lași pe dimineața
liniștită totdeauna și-nțeleaptă-ți duci viața!
24 - Când cu soarele odată și mânia va apune,
voi veți duce-n căsnicie liniștite zile bune,
când cu soarele odată și mânia va răsare
voi veți duce-n căsnicie chinuite zile-amare.
25 - Ploaia cea măruntă
ține vreme multă -
o mânie deasă
strică orice casă.
26 - Apa tulbure aduce mult gunoi și murdărie;
multe vorbe rele spune omu-n stare de mânie.
27 - Apa când se umflă și pe munți i-nfundă,
omul la mânie nici să nu răspundă
căci mânia-neacă și pe-un om cu vază
când se lasă-n fundul furiei să cază.
28 - Să nu-ți deschizi nici prăvălia
atunci când nu poți să zâmbești,
când inima ți-e mânioasă, mai bine nici să nu vorbești.
29 - Numără pân-la o sută înainte de mânie,
dar-nainte de bătaie - numără pân-la o mie.
30 - Contra Cerului nu-ntoarce pumnul urii niciodată,
mâna care amenință se va blestema uscată.
31 - Oala ce fierbând aruncă, tot pe ea se varsă-n jos;
tot pe el se-nveninează, cu-al lui rău
cel mânios.
32 - Luna nu mușcă pe câinii care latră după ea,
treci și tu pe lângă ceartă și mânie, tot așa.
33 - Ruga celui care fură și a celui mânios
Dumnezeu nu le ascultă - și rămân fără folos.
34 - La mânie și sudalmă chiar și piatra se opune
- umblă-n munca ta, cu toate, liniștit și-n gânduri bune.
35 - Câtă vreme nu te mânii să jignești pe Dumnezeu,
nu te teme de primejdii, nu te-nspăimânta de greu.
36 - Te ferește de mânia celui răbdător și blând
căci acesta, când s-aprinde, e ca trăsnetul căzând.
37 - Graba și mânia vor trânti mereu
pe mulți în păcatul cel mai jos și greu
- graba și mânia nu lăsa să-ți ia
gândul înfrânării și puterea ta.
38 - Sfatul bun, pe cel netrebnic îl ațâță,
nu-l oprește,
precum laptele, la șarpe, doar veninul i-l sporește.