Despre mulţumire
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Mulţumire nesfârşită recunoscător să dai
pentru pâinea,
pentru perna,
pentru casa unde stai,
căci aceste bunuri simple dar de-atât de mare preţ
le lipsesc la mulţi ce poartă greul unei triste vieţi.
2 - Mulţumeşte-I cu căldură Celui ce ţi-a-ngăduit
să-I poţi mulţumi cu lacrimi pentru cât ţi-a dăruit.
3 - Caută mai întâi pe Bine şi pe buni să-i mulţumeşti,
doar atunci şi tu-n viaţă mulţumire-ai să găseşti;
dar când vei căuta păcatul şi pe-ai săi a-i mulţumi,
chiar de-ai reuşi - tu însă mulţumit nu vei mai fi.
4 - Sufletele mici în lume uită binele curând,
sufletele mari nu uită binefacerea nicicând -
voi pe câţi v-au făcut bine niciodată nu-i uitaţi,
tot ce le puteţi întoarce, fericit le-napoiaţi.
5 - Bunătatea părintească este-aşa nemărginită
cât a cerurilor faţă, iertătoare şi iubită,
fericit copilul care ştie ca s-o preţuiască,
nu-i pe lume-n veci iubire ca iubirea părintească.
6 - Dacă-ţi mai trăiesc părinţii, nu uita nicicând, copile,
mulţumirea ta le-arată cât mai au pe lume zile,
căci precum îţi porţi părinţii în viaţă, rău ori bine,
mâine-aşa au să te poarte şi copiii tăi pe tine.
7 - Când sunt binecuvântate, cinci micuţe pâini să frângi
saturi pe cinci mii de oameni, şi rămâne să mai strângi -
când nu-i binecuvântare, nici cinci mii de pâini nu pot
sătura pe unul singur - căci păcatul uscă tot.
8 - Mulţumit întruna eşti
când cu ce-ai te mulţumeşti,
de-ai putea cu mai puţin,
ai fi fericit deplin.
9 - Neplăcerile vieţii ţi-s trimise uneori
spre-a vedea cât preţuieşte binele ce nu-l măsori
şi-a vedea ce mulţumire eşti mereu dator să dai
dar de care uiţi adesea când îţi merge tot cum vreai.
10 - Cel ce nu se mulţumeşte niciodată cu ce are
cade-n pofta lăcomiei care-l duce la pierzare.
11 - Binele v-a dat atâtea că puteţi fi fericiţi
dacă ştiţi cum să alegeţi şi puteţi fi mântuiţi.
12 - Toate trebuie să vină când soseşte vremea lor,
numai omul se grăbeşte sau n-aşteaptă răbdător.
13 - Urma laudă-nceputul şi apusul dimineaţa
- la sfârşitul tău se vede ce ţi-a folosit viaţa.
14 - Mulţumirea umple golul celorlalte ce lipsesc,
fericiţi vor fi-n viaţă numai cei ce mulţumesc.
15 - Să urăşti nemulţumirea şi s-o scoţi din viaţa ta,
căci ea-ţi otrăveşte casa şi-ţi dărâmă tot din ea;
chiar ce ai, nemulţumirea ţi-l va face rău şi-amar
- n-o lăsa nicicând la tine un minut să stea măcar.
16 - Mulţumit întruna eşti
când de toate mulţumeşti.
17 - În căminul tău, iubite, nu uita că eşti dator
către cei ce sunt cu tine să te-araţi mulţumitor,
ei au lipsă de aceasta, tu să cauţi să-i satisfaci,
cu-un cuvânt de mulţumire nici nu ştii ce multe-mpaci.
18 - Fii cinstit şi de-orice bine fii mulţumitor oricând,
fericit mulţumitorul recunoscător şi blând.
19 - Conştiinţa ce te mustră caută să ţi-o linişteşti,
până ea nu-i mulţumită, tu să nu te mulţumeşti.
20 - Tot ce şti că eşti dator
le întoarce tuturor,
dar aşa să le plăteşti
ca să simţi că-i mulţumeşti.
21 - Şi-n bineţea ta, oricui,
pune dragoste când spui.
22 - Decât peste ani un bou,
e mai bine azi un ou,
oul este, boul nu-i
ori treci tu, ori vremea lui.
23 - Ce-i în mână nu-i minciună,
ce-i departe altfel sună.
24 - Să munceşti cu mâna ta
ca să ai, să poţi şi da.
Fericit e omul când
satură pe cel flămând;
vai de om când n-are-al lui,
ar dori să dea - şi nu-i!
25 - La uşa omului lipsit nu vine nici un câine
căci fie câine, fie om, aşteaptă-un colţ de pâine,
iar dacă n-ai să poţi să-i dai te lasă şi se duce
- ori om, ori câine-ţi vine când îi dai ceva s-apuce.
26 - De sărac e greu în viaţă, de bogat e greu în moarte,
unul n-are, altu-i lacom de plăcerile deşarte...
- fericit e omul care cu răbdare creştinească
şi când are şi când n-are ştie să se stăpânească.
27 - Vai de omul care are doar o grijă... că-i mai grea
ca a celui cu o mie - toate nu-l zdrobesc cât ea.
28 - Vrabia mălai visează şi calicul praznic des,
fiecare ce le-aşteaptă are gândul mai ales.
29 - Să nu fericeşti pe nimeni câtă vreme-i pe pământ,
nu-i scutit de suferinţă nici un om din toţi câţi sunt,
numai nu-i deodată greul tuturora şi la fel
însă fiecare ştie sarcina ce-o poartă el.
30 - Uscă-te cămaşă-n cui,
dacă altă cale nu-i;
mulţumeşte de cât ai
ca s-ajungi şi la cât vreai.
31 - Binefacerea-n ea însăşi are mulţumirea sa,
fericit cel care-şi caută mulţumirea lui aşa.
32 - Nu-i mai greu decât a face ceva încă nefăcut,
dar nici mulţumire mare, ca de-aceasta, n-ai avut.
33 - Cerului tu mulţumeşte-i chiar când nu-ţi dă ce-ai cerut,
nu ţi-a dat, fiindcă asta era rău, şi n-ai ştiut.
34 - Mulţumeşte cât mai dulce
chiar şi de-un puţin primit,
mulţumirea-nfrumseţează făcând totul fericit.
35 - Mulţumirea strig-o tare,
rugăciunea spune-o-n şoaptă,
dragostea e gingăşie şi-n ce dă
şi-n ce aşteaptă.
36 - Munca şi cu mulţumirea sunt acelaşi lucru sfânt,
fericirea-adevărată-i numa-n ele pe pământ.
37 - Dacă n-ar fi stăpânirea care-l apără pe slab,
toţi cei buni şi slabi din ţară
ar fi nimiciţi degrab.
Voi cei slabi şi buni din ţară, mulţumiţi lui Dumnezeu
că de n-ar fi stăpânirea ar fi rău de voi
şi greu.
38 - Dumnezeu dă vindecarea, însă doctorii iau plata
iar bolnavul care scapă uită,
a plecat - şi gata!
39 - Şi necazul în viaţă, ca şi bucuria, trece;
dar izvorul mulţumirii niciodată să nu-ţi sece.
40 - Nimic nu dobândeşte nimeni
decât prin Binele cel sfânt
dar mulţumirea pentru asta
e-atât de rară pe pământ!
41 - Dacă n-ajungi de pe creangă, ia cireaşa şi de jos
- dacă n-ai mai mult,
primeşte şi puţinul - bucuros!
42 - Omul care pierde drumul plânge şi după cărare
- ia şi bucăţica mică, dacă n-o poţi pe cea mare.
43 - Când nu preţuieşti puţinul, nici de mult nu mulţumeşti
doar aceasta te arată cât de necuminte eşti.
44 - Coaja ta e mai gustoasă ca a altora colac
- când ai mulţumirea-n suflet eşti bogat
nu eşti sărac!