Despre singurătate
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - A fi singur, - este răul cel mai mare cu putinţă
numai pentru cei ce-n inimi n-au iubire şi credinţă,
însă omul care are dulce-n inimă lumina
în singurătate află bucuria şi hodina.
2 - Lacrimile mai amare sunt acele revărsate
nu-n afară, ci-n lăuntru,
nu-n târg, - ci-n singurătate,
nu de răul cel din alţii - ci de răul cel din sine
- dacă plânge omul sincer,
atunci plânge omul bine.
3 - Omul la necaz nu-şi află nici părinte
şi nici casă
şi nici ţară primitoare
şi nici faţă prietenoasă,
numai dragostea e prieten cu cel necăjit pe lume
numai ea nu oboseşte să-l ajute şi îndrume.
4 - Dacă anii vieţii tale ţi s-au scurs prea în zadar
atunci plânsul amintirii ţi-e într-adevăr amar
dar când anii vieţii tale ţi-au fost plini
de-un sfânt folos
atunci şi singurătatea ţi-este ca un cer frumos.
5 - La nevoie, face omul ce nici nu gândea că poate
- vai de-acela ce ajunge singur şi lipsit de toate!
6 - Puţini cred în lumea asta starea omului zdrobit
de aceea amărâtul este prea puţin iubit.
7 - Trecătoarea slavă-a lumii cere mult
şi dă puţin
singur eşti în bucurie, singur şi-n eternul chin
doar umblarea cu-nţelepţii, cere-un strop
şi dă-o vecie
după-o clipă de-ntristare - nesfârşita bucurie.
8 - Un stăpân sau un părinte
nu plâng singuri niciodată
plâng cu ei şi-acei a căror soartă e de-a lor legată.
9 - Dacă n-ar fi nori, adesea nu ne-am bucura de soare
fără lacrimi, n-am cunoaşte bucuria ce preţ are.
10 - Dintr-o apă-ndepărtată nu-ţi stingi focu-apropiat
- vezi să fii cât mai aproape când cel drag
e-ndurerat.
11 - Plantele iubirii trebuiesc udate
deseori cu lacrimi în ascuns vărsate.