Despre recunoştinţă
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiii mei, recunoştinţa voi să n-o uitaţi nicicând
mulţumiţi veţi fi-n viaţă mulţumirea arătând
căci şi Cerul şi pământul o doresc şi-o cer la voi
şi nu-i simţământ pe lume mai plăcut ca ea apoi.
2 - Nu uitaţi recunoştinţa care trebuie s-o daţi
toată viaţa celui care ochii vi i-a dat curaţi
dulce-i a iubi frumosul, bine-i a căuta ce-i drept
căci recunoştinţa-i harul sufletului înţelept.
3 - Fiii mei, recunoştinţa daţi-o cui o datoraţi
s-o primiţi şi voi odată de la cei ce-o aşteptaţi,
cât de trist e când în viaţă bucuria ţi-o primeşti
de la alţii, nu de unde ţi-o aştepţi şi ţi-o doreşti.
4 - Omul recunoscător
e şi binefăcător
însă cel nemulţumit
e urât şi nesimţit.
5 - Fiii mei, recunoştinţă să-arătaţi spre orişicine
care cu un sfat sau faptă v-a făcut cândva vreun bine
căci recunoştinţa este datoria sfântă care
binefacerii îi este pururi binefăcătoare.
6 - Omul care pentru-un bine nu e recunoscător
în curând ajunge-o silă şi-o povară tuturor.
7 - Numai cu Recunoştinţa Binefacerea va sta
ele numai împreună pot rămâne sau pleca.
8 - Nu scuipa-n nici o fântână, că de-n toate vei scuipa
de-unde vei mai bea tu apă mâine când vei înseta?
9 - Nu batjocori pe-acela de la care te-ai hrănit
- cum vei merge să-i ceri iarăşi
dacă n-ai fost om cinstit?
10 - Când mănânci pepene dulce
nu-l uita pe muncitor,
cui te-a-mpărtăşit cu cerul, fii-i recunoscător!
11 - Faţa recunoscătoare este tuturor pe plac
dar nerecunoscătorul este osândit în veac.
12 - Când se bucură avutul?
- când ajunge mai avut!
Când se bucură săracul?
- când găseşte ce-a pierdut!
Când se bucură credinţa?
- când primeşte ce-a crezut!
Când se bucură iubirea?
- când i-o-ntoarce cel plăcut!
13 - Când ai merite prea multe, nu mai poţi rămâne-ascuns
- dar şi nerecunoştinţa vei simţi-o îndeajuns.
14 - Fapte mari, - semn de om mare,
fapte mici, - semn de om mic,
- fapta nerecunoştinţei, - semn de suflet de nimic.
15 - În credinţă, ca şi-n viaţă, trebuie să ai părinţi
lor le eşti dator respectul veşnicei recunoştinţi.
16 - Admirând orice frumseţe - mă-nchin Celui ce le-a dat
ce-a putut crea atâtea bucurii, ce minunat!
17 - Dacă ţi-ai pierdut maestrul,
nu-i mai afli soţ uşor,
să-ţi întorci mereu spre dânsul gândul recunoscător.
18 - Când nu mai ai de-ai tăi nevoie,
adu-ţi aminte c-ai avut,
tot viitorul tău depinde
de cum te porţi cu-al tău trecut.
19 - Ca să-ţi ţii părinţii-n viaţă, dă-ţi şi pâinea
de la gură,
asta fie-ţi cea mai sfântă
şi-mplinită-nvăţătură.
20 - Când un câine te ajută să treci apa, - nu-ntreba
dacă-i alb sau dacă-i negru,
dacă e râios sau ba...
Când un om îţi face bine, recunoaşte-l fericit,
el ţi-e binefăcătorul - chiar când e de toţi hulit.
21 - Chiar şi-atunci când ar fi-n lume
numai aur pe-orice drum
omul ar avea nevoie de alt om, tot ca acum.
22 - Faceţi bine unor ziduri, - şi-o s-aveţi de ce vă ţine,
faceţi bine unor pietre - şi-o s-aveţi pe ce sta bine,
faceţi bine-ntotdeauna şi oricui în strâmtorare
că nu ştii ce bine semeni, unde-l afli - şi la care.
23 - Un sfat bun când îl găseşti
nu-i vreun aur să-l plăteşti
căci la vremea de-ncercare
nu-i un preţ ca el mai mare.
24 - Câinele că este câine, - linge mâna cui dă pâine,
omul - că e om îi spui, blestemă pe Tatăl lui
- şi cum să nu-ntrebi apoi - care-i om din amândoi?