Despre smerenie
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, întotdeauna şi oriunde fii smerit,
lasă pe-alţii să vorbească, tu ascultă liniştit
căci smerindu-te mereu
tu te nalţi copilul meu
dar cu cât mai cu trufie şi mai sus te vei nălţa,
prăbuşirea ta când vine cu atât va fi mai grea.
2 - Când mereu smerit te simţi
nu vei fi silit să minţi
dar atunci când te mândreşti
eşti silit mult să minţeşti.
3 - Fiul meu, smerit fii pururi, niciodată să nu stai
ca cei mincinoşi şi trufaşi să te lauzi cu ce ai
căci noi n-am adus nimica pe pământ când am venit
nici nu vom lua nimica, goi plecăm - deci fii smerit!
4 - Nu fi mândru, - cel făţarnic n-are sufletul senin,
spicul gol şi-nalţă capul, dar şi-l pleacă spicul plin.
5 - Fii smerit în tot ce faci,
rar să zici şi des să taci
- când s-aude tărăboi
trece lada cu gunoi.
6 - Tu să n-araţi niciodată al de-aproapelui păcat
când şi degetul cu care îl araţi e necurat.
7 - Pe cel mare sărăcia
nu-l coboară cu nimic
după cum nici bogăţia
nu-l ridică pe cel mic.
8 - Când pe altul vrei să critici, stai şi-ntreabă-te mereu:
- oare n-am aceleaşi lipsuri, dacă nu mai mari, şi eu?
Căci dacă vei face astfel şi dacă vei fi cinstit
vei vedea că-ntâi la tine ai mai mult de osândit.
9 - Nu-ţi închipui vreodată
că eşti fără de greşeală
căci chiar cel ce-ar şti mai multe
foarte-adeseori se-nşeală.
10 - Fiul meu, oricât de naltă-i starea unde te-ai nălţat
nu uita că mai degrabă cazi de cum te-ai ridicat,
orişicât de nalt e turnul, temelia-i pe pământ,
greu e până se ridică şi-i uşor să cadă frânt.
11 - Când eşti singur, la a tale mari scăderi să te gândeşti,
când eşti cu-alţii, la nici una de-ale lor să nu te-opreşti.
12 - Cei ce umblă totdeauna să te laude, te vând,
cel ce vrea să te păstreze, nu te laudă curând.
13 - Nimenea nu poate crede nici iubi cu-adevărat
dacă nu se socoteşte niciodată vinovat.
14 - Cine-i slugă nu-i stăpân,
multe-l trag, puţine-l ţân
de-ar dori cât ar dori
tot n-ar face ce-ar voi.
15 - Fericit când e smerit
robul gândului cinstit,
fericit cât e supus
robul gândului nespus
căci stăpân ajunge pus.
16 - La toţi oamenii purtarea cu ambiţie şi fală
e urâtă, degradantă şi le-arată mintea goală,
astea şi-le-arată omul care altceva nu are
- sărăcia îngâmfată e prostia cea mai mare.
17 - Nu dispreţui pe-acela care tu nu-l poţi combate,
dacă eşti mai bun nu râsul ci viaţa ta s-arate.
18 - Dacă tu vorbind cu alţii capul ţi-l ridici prea sus,
e dovadă că nimica nu e drept din tot ce-ai spus.
19 - Dac-ar fi să spună alţii sau să spui tu ce e drept,
cred c-ai fi silit adesea să-ţi pleci capul până-n piept.
20 - Părăseşte fără murmur, totdeauna, orice-avere,
ea aduce-atâtor oameni întristare şi durere,
de o singură avere ţine-ţi inima legată,
de aceea ce n-aduce întristare niciodată.
21 - Socoteşte-te tu însuţi mic şi slab în faţa ta
ca să nu te prea-ntristeze nerespectul altora.
22 - Întristarea
e-ncercarea
umilinţei credincioase,
dar pieirea
şi-ngrozirea
umilinţei mincinoase.
23 - Nu râvni la vaza lumii, - ea mai mult a preţuit
şi-a iubit întotdeauna pe bogat nu pe cinstit
cel ce are bani, nu cine are cinste i-e pe plac,
- pe-o astfel de preţuire tu dispreţuieşte-o-n veac.
24 - Omul îngâmfat şi lacom este-n stare de-orice rău,
nu ţi-l face nici prieten şi nici soţ în lucrul tău
fii cu grijă, ocoleşte-l... orice apropieri de el
te ating sau te-ntinează sau te chinuie-n vreun fel.
25 - Fii smerit şi te aşează mai napoi,
- de orice cară
că-i mai bine ca să-ţi zică: suie-te
- decât coboară!
26 - Numai sufletul acela e smerit cu-adevărat
care tace şi atuncea când îi zici că-i îngâmfat.
27 - Smerenia-i virtutea din toate cea mai naltă
în ea şi celelalte virtuţi sunt laolaltă.
28 - Smerit e numai omul ce-adânc e-ncredinţat
că orişicine altul e mult mai înzestrat.
29 - Orice om se crede mare când priveşte numa-n jos
atunci vede omul cine-i când priveşte spre Hristos!
30 - Când e bine într-o ţară?
- când toţi se supun în tot
celui care-o cârmuieşte, - iară el, lui Savaot.
31 - Nu te-asemăna cu cine e ca tine mai căzut
ci te-aseamănă cu-aceia ce-au un drept şi nalt trecut
când te-asemeni cu mai răii te îngâmfi
şi te-amăgeşti,
când te-asemeni cu mai bunii, doar atunci vezi
cine eşti.
32 - Cel învins cu vreo dovadă chiar de netăgăduit
va tăcea, - dar rar se lasă-ncredinţat
şi biruit
căci pentru încredinţare trebuie-al smeririi har
iar aceasta, printre oameni, este astăzi cel mai rar.
33 - Nimeni nu poate să aibă decât ce i-e dat de Sus,
de aceea el se cade a fi Cerului supus.
34 - Mai bine te smerească-un drept
decât să te înalţe-un rău,
smerenia-i virtutea ta
dar lauda-i cusurul tău.
35 - Binele nu-i niciodată împlinit aşa de bine
ca atunci când pe-ndelete e-mplinit
smerit,
de tine.
36 - Multe ştiu aceia care spun că ei nu ştiu nimic,
puţin ştiu aceia care prea mult de-a lor ştiinţă zic.
37 - Când şti - şi totuşi simţi că nu şti,
- aceasta este o virtute
şi-un semn că dragostea te-nvaţă
a umilinţei căi plăcute.
38 - Cine ştie că nu ştie, - are mult, şi nu puţin
căci smerenia o-nvaţă numai cel de daruri plin.