Despre smerenie
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, întotdeauna și oriunde fii smerit,
lasă pe-alții să vorbească, tu ascultă liniștit
căci smerindu-te mereu
tu te nalți copilul meu
dar cu cât mai cu trufie și mai sus te vei nălța,
prăbușirea ta când vine cu atât va fi mai grea.
2 - Când mereu smerit te simți
nu vei fi silit să minți
dar atunci când te mândrești
ești silit mult să mințești.
3 - Fiul meu, smerit fii pururi, niciodată să nu stai
ca cei mincinoși și trufași să te lauzi cu ce ai
căci noi n-am adus nimica pe pământ când am venit
nici nu vom lua nimica, goi plecăm - deci fii smerit!
4 - Nu fi mândru, - cel fățarnic n-are sufletul senin,
spicul gol și-nalță capul, dar și-l pleacă spicul plin.
5 - Fii smerit în tot ce faci,
rar să zici și des să taci
- când s-aude tărăboi
trece lada cu gunoi.
6 - Tu să n-arați niciodată al de-aproapelui păcat
când și degetul cu care îl arați e necurat.
7 - Pe cel mare sărăcia
nu-l coboară cu nimic
după cum nici bogăția
nu-l ridică pe cel mic.
8 - Când pe altul vrei să critici, stai și-ntreabă-te mereu:
- oare n-am aceleași lipsuri, dacă nu mai mari, și eu?
Căci dacă vei face astfel și dacă vei fi cinstit
vei vedea că-ntâi la tine ai mai mult de osândit.
9 - Nu-ți închipui vreodată
că ești fără de greșeală
căci chiar cel ce-ar ști mai multe
foarte-adeseori se-nșeală.
10 - Fiul meu, oricât de naltă-i starea unde te-ai nălțat
nu uita că mai degrabă cazi de cum te-ai ridicat,
orișicât de nalt e turnul, temelia-i pe pământ,
greu e până se ridică și-i ușor să cadă frânt.
11 - Când ești singur, la a tale mari scăderi să te gândești,
când ești cu-alții, la nici una de-ale lor să nu te-oprești.
12 - Cei ce umblă totdeauna să te laude, te vând,
cel ce vrea să te păstreze, nu te laudă curând.
13 - Nimenea nu poate crede nici iubi cu-adevărat
dacă nu se socotește niciodată vinovat.
14 - Cine-i slugă nu-i stăpân,
multe-l trag, puține-l țân
de-ar dori cât ar dori
tot n-ar face ce-ar voi.
15 - Fericit când e smerit
robul gândului cinstit,
fericit cât e supus
robul gândului nespus
căci stăpân ajunge pus.
16 - La toți oamenii purtarea cu ambiție și fală
e urâtă, degradantă și le-arată mintea goală,
astea și-le-arată omul care altceva nu are
- sărăcia îngâmfată e prostia cea mai mare.
17 - Nu disprețui pe-acela care tu nu-l poți combate,
dacă ești mai bun nu râsul ci viața ta s-arate.
18 - Dacă tu vorbind cu alții capul ți-l ridici prea sus,
e dovadă că nimica nu e drept din tot ce-ai spus.
19 - Dac-ar fi să spună alții sau să spui tu ce e drept,
cred c-ai fi silit adesea să-ți pleci capul până-n piept.
20 - Părăsește fără murmur, totdeauna, orice-avere,
ea aduce-atâtor oameni întristare și durere,
de o singură avere ține-ți inima legată,
de aceea ce n-aduce întristare niciodată.
21 - Socotește-te tu însuți mic și slab în fața ta
ca să nu te prea-ntristeze nerespectul altora.
22 - Întristarea
e-ncercarea
umilinței credincioase,
dar pieirea
și-ngrozirea
umilinței mincinoase.
23 - Nu râvni la vaza lumii, - ea mai mult a prețuit
și-a iubit întotdeauna pe bogat nu pe cinstit
cel ce are bani, nu cine are cinste i-e pe plac,
- pe-o astfel de prețuire tu disprețuiește-o-n veac.
24 - Omul îngâmfat și lacom este-n stare de-orice rău,
nu ți-l face nici prieten și nici soț în lucrul tău
fii cu grijă, ocolește-l... orice apropieri de el
te ating sau te-ntinează sau te chinuie-n vreun fel.
25 - Fii smerit și te așează mai napoi,
- de orice cară
că-i mai bine ca să-ți zică: suie-te
- decât coboară!
26 - Numai sufletul acela e smerit cu-adevărat
care tace și atuncea când îi zici că-i îngâmfat.
27 - Smerenia-i virtutea din toate cea mai naltă
în ea și celelalte virtuți sunt laolaltă.
28 - Smerit e numai omul ce-adânc e-ncredințat
că orișicine altul e mult mai înzestrat.
29 - Orice om se crede mare când privește numa-n jos
atunci vede omul cine-i când privește spre Hristos!
30 - Când e bine într-o țară?
- când toți se supun în tot
celui care-o cârmuiește, - iară el, lui Savaot.
31 - Nu te-asemăna cu cine e ca tine mai căzut
ci te-aseamănă cu-aceia ce-au un drept și nalt trecut
când te-asemeni cu mai răii te îngâmfi
și te-amăgești,
când te-asemeni cu mai bunii, doar atunci vezi
cine ești.
32 - Cel învins cu vreo dovadă chiar de netăgăduit
va tăcea, - dar rar se lasă-ncredințat
și biruit
căci pentru încredințare trebuie-al smeririi har
iar aceasta, printre oameni, este astăzi cel mai rar.
33 - Nimeni nu poate să aibă decât ce i-e dat de Sus,
de aceea el se cade a fi Cerului supus.
34 - Mai bine te smerească-un drept
decât să te înalțe-un rău,
smerenia-i virtutea ta
dar lauda-i cusurul tău.
35 - Binele nu-i niciodată împlinit așa de bine
ca atunci când pe-ndelete e-mplinit
smerit,
de tine.
36 - Multe știu aceia care spun că ei nu știu nimic,
puțin știu aceia care prea mult de-a lor știință zic.
37 - Când ști - și totuși simți că nu ști,
- aceasta este o virtute
și-un semn că dragostea te-nvață
a umilinței căi plăcute.
38 - Cine știe că nu știe, - are mult, și nu puțin
căci smerenia o-nvață numai cel de daruri plin.