Despre statornicie
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, în orice vreme fi statornic neclintit,
plece cine vrea să plece, tu să ţii cum ai primit.
2 - Viaţa ta-n statornicie pildă fie tuturor,
cel statornic este soare, iar cel nestatornic - nor.
3 - În cununa minunată care ţi-o va da vecia
cea mai mândră piatră scumpă îţi va fi statornicia.
4 - Fiul meu, în jur de tine munţii dac-ar fi să cadă
şi întreagă lumea asta deznădejdii de-ar fi pradă,
guri de iad de s-ar deschide mii de trupuri să înghită
tu să ai credinţă tare şi statornic neclintită
căci Puternic este Dreptul Cel Stăpân pe toate cele,
El cu bine te va trece peste orice valuri grele.
5 - Prin a lumii vijelie
stai oriunde-o să te-apuce,
orice vânt va fi să vie
griji să nu te poată duce.
6 - Nu-ţi schimba mereu credinţa ca şi frunza, după vânt:
vorba ta să fie vorbă, legământul - legământ!
7 - Nu descuraja când viaţa neagră-ţi pare şi pustie
ci rămâi oricând statornic pe-a credinţei temelie.
8 - Fiul, sub mii de chinuri trupul dac-ar fi să-ţi pleci
peste-ncrederea-n Dreptate niciodată să nu treci.
9 - Fii statornic tare-n luptă pentru Sfântul Ideal,
cel statornic este stâncă iar cel nestatornic - val.
10 - Fiul meu, rămâi statornic pe-a iubirii tare stâncă
ca să nu te poată smulge marea largă şi adâncă
nici să nu te fure vântul cu-amăgirea-n mii de feţe,
nu-ţi schimba pe-un blid de linte a iubirii frumuseţe.
11 - Roagă-te mereu ca-n suflet Dragostea să-ţi poată scrie
un cuvânt etern, statornic şi frumos: credincioşie.
12 - Fericit vei fi-n viaţă când pe orişice furtună
cu statornică-ascultare vei păşi pe calea bună.
13 - Cel rău îţi slăbeşte duhul, după-aceea cazi în rău
omul nu se prăbuşeşte cât e tare duhul său,
când slăbeşti duhovniceşte ce uşor te prăbuşeşti,
- fiul meu, prin Bine caută binele să-ţi întăreşti.
14 - Copiii mei, iubiţi cântarea şi psalmii minunaţi, întruna
cântarea, ca iubirea, face viaţa dulce totdeauna.
15 - Cântarea-ţi linişteşte mintea,
îţi stinge-aprinderea mâniei
şi-ţi potoleşte frământarea, redând seninul bucuriei.
16 - Nu dacă te-ncrezi tu-n Bine este lucru minunat
dacă el se-ncrede-n tine, asta-i mult mai însemnat
căci în el pot să se-ncreadă toţi ai lui pe orice drum
dar în câţi din ei mai poate Binele să creadă-acum?
17 - Fericit acel ce şade liniştit în orice fel
chiar când locul unde şade nu şi-l poate-alege el
dar atunci când locu-acesta cerul ţi l-a rânduit
cazi din har şi pierzi răsplata de nu-l ţii pân-la sfârşit.
18 - Cu răbdare şi credinţă stai pe locul tău dintâi
când n-ai chip şi n-ai putere nici să pleci nici să rămâi
pentru toate este-o vreme hotărâtă, şi-ai să vezi
că din toate e ieşire, de-ai răbdare şi de crezi.
19 - Cine-ncepe să alerge după stări şi crezuri noi
pierde-nvăţătura dreaptă şi se-ncurcă-n rele-apoi
alergarea după-acestea pierde orişice folos
pierzând dreapta-nvăţătură, pierde tot ce-avea frumos.
20 - Luptă să rămâi statornic în credinţă şi-n simţire
că de-ncepe prăbuşirea nu mai poţi avea oprire.
21 - Dac-ajungi să pierzi lumina, dac-ajungi să ieşi din far
vai, a cumpătării cale nu mai poţi s-o afli iar,
nu că n-ar mai fi salvare pe direcţie-ajungând
dar, dispreţuindu-i sensul tu n-o mai doreşti nicicând.
22 - Cel slab când vrea tovărăşie cu cei tari, e dispreţuit
şi de acei pe care-i lasă,
şi de acei unde-a venit.
23 - Nu e om acel ce umblă vagabond din ţară-n ţară,
pân-la urmă va ajunge din tot locul dat afară.
24 - Apa trece, apa vine
piatra tot pe loc rămâne,
vremurile-s schimbătoare
cine-i om, rămâne tare.
25 - Decât pâine-n ţări străine
mai bine mălai la tine,
decât slugă la oraş
mai bine la sat fruntaş.
26 - Când ceri milă la străin,
cum ceri umbră de la spin,
când crezi că te răcoreşti,
mai tare te dogoreşti.
27 - Mai bine pâine mai proastă
dar să fie-n casa noastră
decât pâinea cea mai fină
mâncată-n casă străină.
28 - Decât sătul cu cei răi
mai bine flămând cu ai tăi.
29 - Decât să fii pus în cinste la străinu-asupritor,
mai bine cu-ai tăi să suferi, moartea ta unind cu-a lor.
30 - Şoarecele cât de departe vine tot la borta sa,
pasărea la cuib revine ori pe unde ar zbura,
omul tot acasă-ntoarce, dacă poate, la sfârşit,
cel ce n-are unde-ntoarce este-un om nenorocit.
31 - Ce e rău aruncă-n apă
ce e bun în piatră sapă.
32 - Promite numai cât poţi da,
dar ţine-te de vorba ta,
căci de promiţi şi ce nu poţi
curând au să te râdă toţi.
33 - Omul tare de virtute nu se-ndoaie-n nici un fel,
nu mai pot să-l schimbe alţii
ci pe alţii-i schimbă el.
34 - Nici din câini nu faci slănină, nici din leneş om cinstit
când el nu doreşte sincer să se-ndrepte-n ce-i greşit.
35 - Cu sfat bun şi stăruinţă, reuşeşti de multe ori
să-i faci harnici pe cei leneşi şi cinstiţi pe cei uşori.
36 - Picătura-ndelungată
găureşte piatra lată, -
cu răbdare munţii-atingi
- stăruieşte şi-ai să-nvingi.
37 - Când e lipsă-n căsnicie, amânări şi nepăsare
ştii că-n suflete-s ispite şi păcate şi pierzare
după cum când curtea-i spartă şti că-n casă-i sărăcie:
căsnicia şi belşugul le păstrezi prin vrednicie.
38 - Pe cămaşă vezi bărbatul ce soţie are
- ce credinţă are omul vezi după purtare.
39 - Ce multă pânză ai albit, apusul te arată
- sfârşitul vieţii spune cât de vrednic-a fost toată.
40 - Priveşte la copil când vrei
şi şti cum e-a lui mamă
din fapta lui îl vezi pe om
- când şti să bagi de seamă.
41 - Meşteru-l cunoşti la lucru
şi virtutea la ispite
iar credinţa la-ncercare -
ce e drept din ce promite.
42 - Pe-un chiriaş chiria-l scoală
pe-un om flămând cămaşa goală
pe-un negustor orice străin
pe-un credincios - orice suspin.
43 - Sărăcia-i zid de piatră, bogăţia-i gard de pai
nu cădea în deznădejde, nici te-ncrede în ce ai.
44 - Picătura sparge piatra când munceşte stăruind
focul poate-ntr-o clipită arde tot ce-ai strâns iubind.
45 - Nu are stăpân averea, decât rar, pe omul darnic,
ceilalţi îi sunt robi slujind-o cu tot sufletul slugarnic,
numai robii bunătăţii, slujitorii dărniciei
sunt stăpâni, când au, pe-avere, împărţind-o veşniciei.
46 - Apa trece că e apă, pietrele rămân mereu
vremurile trec, dar neamul stă răbdând, prin orice greu.
47 - Supărările să treacă. Dragostea în veci să stea
nori sunt toate celelalte, soare este numai ea.
48 - Cel statornic stă pe-o gleznă
când nu poate pe-amândouă
dar nu-şi părăseşte locul
nici pe soare nici pe plouă
- rămâi şi tu-ntotdeauna în întâia ta credinţă
asta-ţi dă şi frumuseţe şi respect şi biruinţă.
49 - Omul să nu-şi părăsească locu-n care s-a trezit
până când nu află sigur loc mai bun
şi mai cinstit.
50 - A şti că şti, ceea ce şti
şi-a şti că nu ştii ce nu şti
acestea sunt ştiinţe vii
- şi-i bine când aşa te ţii.
51 - Cu cât îmbătrânesc mai mult,
cu-atât mă ţin mai bine
şi totuşi simt mereu-mereu că nu-s cum se cuvine.
52 - Sprijinind pe alţii, te-ajuţi înc-o dată
şi tăria-ţi creşte mai înflăcărată.
53 - Stejarul se doboară cu multe lovituri,
rezişti dacă eşti gata dureri şi răni să-nduri
- o vreme-au şi vrăjmaşii
- iar dacă nu te laşi
când vremea li se duce, se duc şi cei vrăjmaşi.
54 - A sluji-Adevăru-nseamnă deseori să suferim,
vom umbla şi sta în locuri unde n-am dori să fim,
vom primi şi face lucruri care n-am putea altfel,
- dar dispreţui-vom toate, dacă-L preţuim pe El.
55 - Numai cine va atinge capătul învingător
va primi cununa vieţii şi doritul viitor.