Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
Două întrebări hotărâte într-una singură, I-a pus marele preot din primul moment lui Isus: despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Sa.
Despre aceste două întrebări cea dintâi şi cea mai importantă era cea despre ucenicii Săi.
- Cine sunt ucenicii Lui?
Cum se numeşte fiecare din ei?
Când i-a cunoscut pe fiecare?
De unde este, ce fel de gânduri are, ce ocupaţie, ce funcţie, ce trecut?
Unde este acum fiecare dintre ucenici?
Care este ordinea importanţei pe care le-o dă Isus fiecăruia?
La ce acţiuni de ale lui Isus luaseră parte şi ei?
Dacă la răscoala pe care o provocaseră în Templu luaseră şi ei parte?
Dacă şi ei erau tot ca El de vrăjmaşi împotriva Legii, împotriva Sabatului, împotriva autorităţii, fariseilor şi cărturarilor, împotriva Templului?...
Aceasta era prima întrebare, despre ucenicii Săi.
Pe baza răspunsului Său, li s-ar fi întocmit apoi acte şi ordine de arestare şi ucenicilor lui Isus, în frunte cu primul dintre ei.
Şi ar fi urmat un principal şi important proces de lot, în care ar fi fost cuprinşi toţi cei care L-au sprijinit pe Isus şi au luat parte direct cu El la lucrările Sale, care erau considerate de-a dreptul crime de uneltire împotriva autorităţii şi ordinii religioase şi de stat.
A doua parte a întrebării celui care Îl ancheta pe Isus, era privitoare la învăţătura Sa.
Cine I-a inspirat Lui, o astfel de învăţătură?
Ce urmăreşte El prin ideile noi şi revoluţionare pe care le propovăduieşte?
Cu cine mai are legături?
De la cine primeşte ajutoare şi porunci?
De unde Se inspiră în ceea ce spune şi în ceea ce vrea?
Care este noua lege pe care o crede El mai bună decât cea despre care spune că s-a învechit şi trebuie înlocuită?
Care sunt noile jertfe, mai sfinte şi mai plăcute lui Dumnezeu, decât cele aduse acum şi care au fost aşezate de Însuşi Dumnezeu prin marele Moise, decât care, El Isus, spune acum că este mai mare?
Care este noul Templu pe care El îl va ridica în locul acestui lăcaş atât de strălucit, făcut de Însăşi porunca lui Dumnezeu, de către strălucitul împărat Solomon, fiul marelui împărat David?
Cine Te crezi Tu Isuse că eşti? Tu un tâmplar incult, un ţăran desculţ, un necunoscut de nicăieri.
Tu un om inferior, un nemulţumit sectar, un revoluţionar primejdios, un netrebnic uzurpator al tuturor valorilor strămoşeşti, religioase şi naţionale ale neamului? Cine Te crezi Tu că eşti?
Cine Te crezi Tu, pângăritorule al Templului, îngâmfatule batjocoritor de Dumnezeu. Închipuitule, Tu eşti Însuşi Fiul Celui Preaînalt, Tu Împăratul iudeilor?
Marele preot aştepta răspunsul lui Isus la amândouă părţile acestei întrebări.
Dar Isus care vedea bine unde ţintesc aceste întrebări, a înţeles de la început că din nevinovăţia învăţăturii Sale, s-ar trece uşor la învinovăţirea ucenicilor Săi.
Şi atunci, a primit să spună despre Sine Însuşi totul, iar despre ucenicii Săi nimic.
A ocolit prima întrebare şi a răspuns numai la a doua.
N-a declarat nimic despre ucenicii Săi, dar era gata să declare orice adevăr despre învăţătura Sa.
Pe ucenicii Săi nu trebuia să-i spună răufăcătorilor, dar învăţătura Sa, trebuia s-o afle.
Învăţăturii nu-i pot găsi nici o vină, dar ucenicilor pot.
Învăţătura se poate apăra singură, dar ucenicii nu se pot singuri.
Învăţătura este nemuritoare, dar ucenicii sunt încă muritori.
Dacă cel care întreabă este viclean şi nedrept - cel care răspunde trebuie să fie atent şi înţelept.
Dacă judecătorul este nelegiuit şi ucigaş, cel judecat trebuie să fie hotărât de orice moarte şi de orice chinuri.
Dar să ştie şi mai hotărât că băgând şi pe alţii nu se va scoate pe sine.
Că târându-se cu văicăreli, nu va îndupleca pe tiran, ci numai se va înjosi pe sine.
Vestitorul Adevărului dacă crede în ceea ce propovăduieşte, trebuie să fie gata să moară pentru învăţătura Sa şi pentru ucenicii Săi.
Mărturisirea Adevărului are totdeauna nevoie de o jertfă răscumpărătoare, pe măsura lui.
Hristos ne-a dat şi măsura şi felul în care trebuie să fim gata pentru răscumpărarea Adevărului şi a iubirii în care credem.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ţie.
Din tot sufletul Te lăudăm şi Îţi mulţumim pentru hotărârea neînfricată cu care ai stat în faţa învinuitorului Tău,
apărând pe ucenicii Tăi
şi fiind gata să răspunzi pentru Adevărul Tău.
Te rugăm Doamne Isuse, dăruieşte tuturor alor Tăi aceeaşi îndrăzneală plină de înţelepciune, cu care să ştie şi să tacă şi să răspundă.
Cu care să poată fi gata totdeauna să răscumpere comorile veşnice cu preţul oricăror comori trecătoare.
Amin.
+
Când ţii piept cu bărbăţie la ispite şi durere
poţi privi în tine însuţi cu curaj şi cu plăcere.