Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui.
Două întrebări hotărâte într-una singură, I-a pus marele preot din primul moment lui Isus: despre ucenicii Lui și despre învățătura Sa.
Despre aceste două întrebări cea dintâi și cea mai importantă era cea despre ucenicii Săi.
- Cine sunt ucenicii Lui?
Cum se numește fiecare din ei?
Când i-a cunoscut pe fiecare?
De unde este, ce fel de gânduri are, ce ocupație, ce funcție, ce trecut?
Unde este acum fiecare dintre ucenici?
Care este ordinea importanței pe care le-o dă Isus fiecăruia?
La ce acțiuni de ale lui Isus luaseră parte și ei?
Dacă la răscoala pe care o provocaseră în Templu luaseră și ei parte?
Dacă și ei erau tot ca El de vrăjmași împotriva Legii, împotriva Sabatului, împotriva autorității, fariseilor și cărturarilor, împotriva Templului?...
Aceasta era prima întrebare, despre ucenicii Săi.
Pe baza răspunsului Său, li s-ar fi întocmit apoi acte și ordine de arestare și ucenicilor lui Isus, în frunte cu primul dintre ei.
Și ar fi urmat un principal și important proces de lot, în care ar fi fost cuprinși toți cei care L-au sprijinit pe Isus și au luat parte direct cu El la lucrările Sale, care erau considerate de-a dreptul crime de uneltire împotriva autorității și ordinii religioase și de stat.
A doua parte a întrebării celui care Îl ancheta pe Isus, era privitoare la învățătura Sa.
Cine I-a inspirat Lui, o astfel de învățătură?
Ce urmărește El prin ideile noi și revoluționare pe care le propovăduiește?
Cu cine mai are legături?
De la cine primește ajutoare și porunci?
De unde Se inspiră în ceea ce spune și în ceea ce vrea?
Care este noua lege pe care o crede El mai bună decât cea despre care spune că s-a învechit și trebuie înlocuită?
Care sunt noile jertfe, mai sfinte și mai plăcute lui Dumnezeu, decât cele aduse acum și care au fost așezate de Însuși Dumnezeu prin marele Moise, decât care, El Isus, spune acum că este mai mare?
Care este noul Templu pe care El îl va ridica în locul acestui lăcaș atât de strălucit, făcut de Însăși porunca lui Dumnezeu, de către strălucitul împărat Solomon, fiul marelui împărat David?
Cine Te crezi Tu Isuse că ești? Tu un tâmplar incult, un țăran desculț, un necunoscut de nicăieri.
Tu un om inferior, un nemulțumit sectar, un revoluționar primejdios, un netrebnic uzurpator al tuturor valorilor strămoșești, religioase și naționale ale neamului? Cine Te crezi Tu că ești?
Cine Te crezi Tu, pângăritorule al Templului, îngâmfatule batjocoritor de Dumnezeu. Închipuitule, Tu ești Însuși Fiul Celui Preaînalt, Tu Împăratul iudeilor?
Marele preot aștepta răspunsul lui Isus la amândouă părțile acestei întrebări.
Dar Isus care vedea bine unde țintesc aceste întrebări, a înțeles de la început că din nevinovăția învățăturii Sale, s-ar trece ușor la învinovățirea ucenicilor Săi.
Și atunci, a primit să spună despre Sine Însuși totul, iar despre ucenicii Săi nimic.
A ocolit prima întrebare și a răspuns numai la a doua.
N-a declarat nimic despre ucenicii Săi, dar era gata să declare orice adevăr despre învățătura Sa.
Pe ucenicii Săi nu trebuia să-i spună răufăcătorilor, dar învățătura Sa, trebuia s-o afle.
Învățăturii nu-i pot găsi nici o vină, dar ucenicilor pot.
Învățătura se poate apăra singură, dar ucenicii nu se pot singuri.
Învățătura este nemuritoare, dar ucenicii sunt încă muritori.
Dacă cel care întreabă este viclean și nedrept - cel care răspunde trebuie să fie atent și înțelept.
Dacă judecătorul este nelegiuit și ucigaș, cel judecat trebuie să fie hotărât de orice moarte și de orice chinuri.
Dar să știe și mai hotărât că băgând și pe alții nu se va scoate pe sine.
Că târându-se cu văicăreli, nu va îndupleca pe tiran, ci numai se va înjosi pe sine.
Vestitorul Adevărului dacă crede în ceea ce propovăduiește, trebuie să fie gata să moară pentru învățătura Sa și pentru ucenicii Săi.
Mărturisirea Adevărului are totdeauna nevoie de o jertfă răscumpărătoare, pe măsura lui.
Hristos ne-a dat și măsura și felul în care trebuie să fim gata pentru răscumpărarea Adevărului și a iubirii în care credem.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Din tot sufletul Te lăudăm și Îți mulțumim pentru hotărârea neînfricată cu care ai stat în fața învinuitorului Tău,
apărând pe ucenicii Tăi
și fiind gata să răspunzi pentru Adevărul Tău.
Te rugăm Doamne Isuse, dăruiește tuturor alor Tăi aceeași îndrăzneală plină de înțelepciune, cu care să știe și să tacă și să răspundă.
Cu care să poată fi gata totdeauna să răscumpere comorile veșnice cu prețul oricăror comori trecătoare.
Amin.
+
Când ții piept cu bărbăție la ispite și durere
poți privi în tine însuți cu curaj și cu plăcere.